13,186 matches
-
vârstă, dar mic de statură, și-a propus să învingă somnul și să-mi spună o poveste. Un semn de mirare mi-a devenit chipul când l-am auzit: Îți voi spune o poveste pe care am auzit-o de la bunicul nostru, căruia i-a fost spusă de către unchiul lui, care a auzit-o chiar de la tatăl său. Cred că te-ai prins că este o istorioară destul de veche și te-aș ruga să o tratezi cu atare. Doar un om
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
veșniciei copilării. Acel copil care devenea adolescent sunt eu și acum iată-mă întors la vechea casă a bunicilor. De întâmplările hazlii, poveștile spuse seara de bunica, ultimul amurg mi-am adus aminte când am pășit în casă, întâmpinat de bunicii mei, poate mai bătrâni cu aceeași dragoste. Se apropria momentul magic al asfințitului, clipă în care mi-am luat rămas bun de la locurile copilăriei mele. Am rămas singur lângă băncuța de lemn care se odihnește la umbra unui nuc falnic
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
jocurile ei de raze, stând la pieptul bunicii, aceasta mângâindu-mi părul blond. Priveam grădinile înflorite și viile cu mireasma lor ce-și trimiteau ciorchinii grei ai zeilor în butoaiele muritorilor, prin care alergam, mă jucam și mă ascundeam de bunicul, dar acesta când mă găsea mă lua în brațe și mă arunca către cerul cristalin, pe care eu încercam să-l prind cu mânuțele. Pe cerul cristalin apăruse un covor multicolor, apăruse ”curcubeul copilăriei”. El strălucea datorită copilăriei mele, dar
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
condimenta friptura la fel ca alta. Nici una nu vorbea cu tatăl meu pe același ton - nici el nu le răspundea la fel. Și trebuie să știi că mamele mele erau surori între ele, fiicele lui Laban de la neveste diferite, deși bunicul meu niciodată nu le-a recunoscut ca atare pe Zilpa și pe Bilha; asta l-ar fi costat încă două dote de zestre și bătrânul era un porc zgârcit. Ca orice surori care trăiesc împreună și împart un bărbat, mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ca o ofrandă în speranța că acel bărbat mă va vrea. Să nu-i spui Zilpei toate astea, dacă-i spui, n-o să mai auzi cum se termină povestea, șoptea Lea pe un ton glumeț și secretos. Sigur, dacă Laban, bunicul tău, ar fi știut câtă mâncare am consumat pentru un cerșetor care venise la noi cu un prăpădit de urcior cu ulei pe post de dar, m-ar fi bătut cu biciul. Dar băuse din mâinile mele destulă bere din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că acest nepot era un noroc pe capul lui. Poate își dăduse seama că-i intrase în casă un posibil ginere care nu va cere zestre mare. Nu știai niciodată ce era în capul lui. Era ca un bivol, bătrânul, bunicul tău. - Ca un par în lună, ziceam eu. - Ca o piatră de moară, zicea și mama. - Ca o balegă de capră, săream eu. Mama îmi făcea semn cu degetul ca și cum aș fi fost un copil prea obraznic, dar apoi râdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
până când devenise de-al locului. A luat în primire turmele cu animale slabe ca vai de capul lor, așa încât Rahela n-a mai fost nevoită să aibă grijă de ele, o treabă care cădea în sarcina ei în absența fraților. Bunicul dădea vina pe lipsa băieților pentru starea turmelor lui, punând totul pe seama faptului că toți fiii îi muriseră la naștere sau nu mult dup-aia și-i rămăseseră numai fete. Nu zicea nimic despre propria lene, credea cu tărie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
putea permite scădea câțiva bănuți pentru o sclavă, cu atât mai puțin prețul unei mirese noi. Așa că dormea singur, în afara nopților când își făcea drum pe deal și supăra turmele, ca un băiețel excitat. Rahela povestea că printre oieri, poftele bunicului meu erau legendare. „Aleargă oile ca niște gazele când urcă Laban dealul”, spuneau ei în batjocură. Fetele îl disprețuiau din o mie de cauze și eu le știam pe toate. Zilpa mi-a spus că atunci când de-abia trecuseră câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în batjocură. Fetele îl disprețuiau din o mie de cauze și eu le știam pe toate. Zilpa mi-a spus că atunci când de-abia trecuseră câteva luni de la primul ei sânge și căzuse pe ea sarcina de a-i duce bunicului prânzul, el se ridicase și-i prinsese sfârcul între degetul mare și arătător și o strânsese de parcă ar fi muls o capră. Lea povestea și ea cum Laban îi băgase mâna pe sub fuste, dar când îi spusese Adei, aceasta îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mireasă în familia ei, așa cum era obiceiul din cele mai vechi timpuri. Cu toate astea, Iacob îl iubea pe Esau și n-ar fi vrut să-l supere în nici un fel. Se temea că zeul tatălui său Isaac și al bunicului său Avraam l-ar fi pedepsit dacă ar fi ascultat vorbele mamei lui. Era bântuit de un vis din care se trezea îngrozit, un vis în care el era pur și simplu distrus. Rahela îl mângâia pe obraji și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
un copil când tatăl nostru ne-a dus pentru prima dată departe de pământurile dintre cele două fluvii, la sud de locul nașterii sale. Deși eram mică, știam de ce ne duceam acolo. Simțeam zidul fierbinte de mâinie dintre tata și bunicul meu. Tensiunea dintre ei, în rarele ocazii când se întâlneau, era aproape vizibilă. Laban îl invidia pe tata pentru reușitele lui cu turmele și pentru că fiii lui erau așa de numeroși și mult mai pricepuți decât cei doi fii ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
până când m-a învins somnul. Ruti n-a apărut în cort. A venit dimineața și apoi seara și ea tot n-a apărut. A doua zi, mama m-a trimis s-o caut. L-am întrebat pe Iosif dacă femeia bunicului meu făcuse pâine în acea dimineață. L-am întrebat pe Iuda unde o puteam găsi pe Ruti. I-am întrebat pe ceilalți frați și pe fiicele servitorilor, dar nimeni nu știa nimic de Ruti. Nimeni nu-și amintea s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
asta până când nu s-a întors și a ținut draperia cortului deschisă ca să pot intra și eu. Nu mai intrasem niciodată acolo și nici nu-mi dorisem vreodată s-o fac. Era întunecat ca într-o fântână părăsită în cortul bunicului meu, iar aerul era împuțit. Rahela, care mai intrase acolo ca să-i ducă de băut lui Kemuel, a sărit peste corpul lui care sforăia și s-a dus înspre colțul unde o pătură veche îi servea lui Laban drept altar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
iar Iacob nu ținea nici el să-l vadă din nou pe Laban. Era și el furios că bătrânul îl făcea să aștepte, că îl obliga să plece ca un hoț, fără să-și ia rămas-bun, așa cum se cuvenea de la bunicul fiilor săi. Așa că tata a făcut semnul așteptat. Mai întâi l-am însoțit la bamah și fiecare dintre noi a pus o pietricică pe altar. Bărbații au luat apoi fiecare câte o altă pietricică de pe jos ca să le poarte noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că purtam coroană și turnam apă. Zilpa zicea că astea sunt semne că aveam să fiu în curând femeie. Era un vis dulce, dar s-a terminat brusc a doua zi dimineața când m-am trezit în urletele lui Laban. Bunicul meu venise după noi și cerea dreptate. - Îl vreau pe hoțul care mi-a furat idolii! urla el, unde e terafim-ul meu? Am ieșit în fugă din cort, chiar la timp ca să-l văd pe tata, cu toiagul de măslin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a furat idolii! urla el, unde e terafim-ul meu? Am ieșit în fugă din cort, chiar la timp ca să-l văd pe tata, cu toiagul de măslin în mâini, ridicându-se în calea lui Laban. Beor și Kemuel stăteau în spatele bunicului, cu încă trei servitori aduși din Haran, care-și țineau ochii în pământ, ca să nu fie nevoiți să îl privească în față pe Iacob, pentru că îl iubeau. - Pe cine numești tu hoț? a întrebat tata. Pe cine acuzi, bătrân nebun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ți-am spus. Asta e ultima noastră întâlnire, bătrâne. Am terminat unul cu altul. Laban n-a zis nimic, doar și-a deschis brațele larg și și-a plecat capul a resemnare. - Vino, a zis, să ajungem la o înțelegere. Bunicul i-a făcut semn cu Iacob să-l urmeze pe dealul din spatele taberei. Frații mei i-au urmat. Laban și Iacob au ales câte zece pietre și au pus fiecare câte una, suprapuse, până când s-a făcut un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a lui Ningal. Innana o iubea pe Sara atât de mult că i s-a arătat în pădurea de terebinți de la Mamre și i-a dăruit un fiu sănătos când ea trecuse de mult de vârsta copiilor. Acel fiu era bunicul nostru Isaac, soțul Rebecăi, care era nepoata Sarei preoteasa. Bunica mea Rebeca era cea care profețea acum în pădurea sacră de la Mamre. După ce au evocat cum trebuia istoria familiei, tata și unchiul au trecut la povești despre propria copilărie, dându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a observat că mă uitam fix la ea. Bunica nu avea ochi decât pentru fiul pe care nu-l mai văzuse de când era un băiat cu puf pe obraji, iar acum se făcuse bărbat, avea fii mari și era chiar bunic. N-a lăsat să se vadă nici o emoție când Iacob și-a prezentat copiii, nevestele și darurile. Doar dădea din cap, primea totul și nu zicea nimic. Mie mi se părea magnifică - distantă ca o regină. Dar am văzut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de vest a dealului, ca să ne întindem corturile și să ne pregătim pentru masa de seară. Atunci am aflat că Tabea nu ajunsese încă și că Werenro fusese trimisă la Tyre, ca să târguiască vopseaua aceea rară purpurie care-i plăcea Bunicii. În dumbravă nu locuia nici un bărbat. Rebeca era servită de femei și tot ele se îngrijeau și de pelerinii care veneau să-i ceară sfatul sau să asculte profețiile celei pe care o numeau „Oracolul”. Când am întrebat despre tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
femeia, al cărei nume era Debora. Bunica le spunea tuturor femeilor care o serveau Debora, în cinstea femeii care fusese doica ei în copilărie și apoi o slujise întreaga viață, oasele ei odihnindu-se sub copacii de la Mamre. Femeile din jurul Bunicii vorbeau în șoaptă și erau îmbrăcate toate în tunici albe, simple. Erau la fel de amabile și distante și m-am obișnuit repede să nu le mai privesc ca pe niște individualități, ci ca pe o unică Debora. După-amiaza a trecut repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
spatele unui măgar condus de o femeie în alb din anturajul Bunicii - dar, spre deosebire de celelalte, aceasta purta un văl care o acoperea cu totul, lăsându-i doar ochii descoperiți. De-abia când s-a apropiat, mi-am dat seama că bunicul era orb și că avea ochii strâns închiși, într-o expresie amară, care-i făcea toată fața să arate supărată. Era delicat și slab și ar fi părut fragil, dacă n-ar fi fost părul, bogat și negru ca al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
început să-și prezinte fiii, unul câte unul. Isaac și-a pus mâinile pe fața fiecăruia, a lui Ruben, a lui Zabulon, Dan, Gad și Asher, Naphtali și Issachar. Când a venit în sfârșit și rândul lui Iosif ca mezin, Bunicul l-a luat în poală ca și cum ar fi fost un băiețel și nu un tânăr aproape bărbat. Isaac l-a mângâiat tandru pe față, urmărându-i cu degetele trăsăturile chipului și liniile brațelor. Un vânt ușor s-a stârnit atunci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
un băiețel și nu un tânăr aproape bărbat. Isaac l-a mângâiat tandru pe față, urmărându-i cu degetele trăsăturile chipului și liniile brațelor. Un vânt ușor s-a stârnit atunci și a făcut să tremure cortul înalt de mătase, iar Bunicul și nepoții lui au fost învăluiți într-un fel de curcubeu. Era o priveliște care-ți tăia răsuflarea. Și exact în acel moment, după ce se ținuse la distanță, Rebeca a rupt tăcerea maiestuoasă în care stătuse până atunci. - Probabil ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
voce glacială. Copiii tăi sunt arși de soarele de pe drum. Las-o pe Debora ta să te aducă înăuntru. Și să vedem dacă nurorile tale știu să gătească. O învolburare de veșminte albe a întins masa și festinul a început. Bunicul a mâncat bine, luând fiecare înghițitură din mâinile femeii acoperite cu văl. S-a interesat dacă nepoții lui au mâncat la fel de bine și, din când în când, se întindea și-l atingea pe Iacob - își punea o mână tremurătoare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]