8,426 matches
-
de Mousson-Montbéliard-Ferrette. Theobald I de Bar a fost un aliat al regelui Filip August al Franței, așa cum a fost și fiul său Henric al II-lea de Bar, care s-a remarcat în bătălia de la Bouvines din 1214. Însă uneori conții de Bar au ridicat armele împotriva Franței. Astfel, în 1301, Henric al III-lea de Bar, încheind o alianță cu regele Eduard I al Angliei, cu a cărui fiică se căsătorise, a fost înfrânt de către Filip al IV-lea cel
Ducatul de Bar () [Corola-website/Science/328603_a_329932]
-
cardinal și episcop de Châlons-sur-Marne, a acordat ducatul de Bar lui René, duce de Anjou și rege al Neapolelui, nepotul sorei sale Iolanda, René căsătorindu-se cu ducesa Isabela de Lorena. Iolanda de Lorena, care în 1444 se căsătorise cu contele Frederic al II-lea de Vaudémont, a devenit moștenitoare a ducelui Nicolae I de Calabria și de Lorena, în 1473, ca și al lui René of Anjou, duce de Bar, în 1480; astfel, Lorena, având ducatul de Bar atașat, a
Ducatul de Bar () [Corola-website/Science/328603_a_329932]
-
-lea, împăratul Henric al II-lea a încredințat administrarea pădurii imperiale din Cleves, care acoperea un larg teritoriu din jur de "Kaiserpfalz" din zona Nijmegen care era direct subordonată Imperiului, nobililor locali din Lotharingia Inferioară din Gelderland și Kleve. Un conte de Cleves (limba germană: "Grafschaft Kleve"; limba olandeză: "Graafschap Kleef") a fost pentru prima dată menționat în secolul al XI-lea. În 1417, comitatul a devenit ducat. După moartea contelui Ioan din 1368, fieful a fost moștenit de către nepotul său
Ducatul de Cleves () [Corola-website/Science/328623_a_329952]
-
nobililor locali din Lotharingia Inferioară din Gelderland și Kleve. Un conte de Cleves (limba germană: "Grafschaft Kleve"; limba olandeză: "Graafschap Kleef") a fost pentru prima dată menționat în secolul al XI-lea. În 1417, comitatul a devenit ducat. După moartea contelui Ioan din 1368, fieful a fost moștenit de către nepotul său Adolf al III-lea, conte de Mark, devenit Adolf I de Cleves. Comitatele de Cleves și Mark au fost în cele din urmă conduse în cadrul unei uniuni personale de sub Casa
Ducatul de Cleves () [Corola-website/Science/328623_a_329952]
-
Grafschaft Kleve"; limba olandeză: "Graafschap Kleef") a fost pentru prima dată menționat în secolul al XI-lea. În 1417, comitatul a devenit ducat. După moartea contelui Ioan din 1368, fieful a fost moștenit de către nepotul său Adolf al III-lea, conte de Mark, devenit Adolf I de Cleves. Comitatele de Cleves și Mark au fost în cele din urmă conduse în cadrul unei uniuni personale de sub Casa de La Marck, după ce fratele mai mare al lui Adolf, contele Engelbert al III-lea de
Ducatul de Cleves () [Corola-website/Science/328623_a_329952]
-
său Adolf al III-lea, conte de Mark, devenit Adolf I de Cleves. Comitatele de Cleves și Mark au fost în cele din urmă conduse în cadrul unei uniuni personale de sub Casa de La Marck, după ce fratele mai mare al lui Adolf, contele Engelbert al III-lea de Mark, murise fără urmași în 1391. Regele Sigismund al Germaniei l-a promovat pe contele Adolf al II-lea la statutul de duce (devenind Adolf I) și de principe al Sfântului Imperiu Roman în 1417
Ducatul de Cleves () [Corola-website/Science/328623_a_329952]
-
în cele din urmă conduse în cadrul unei uniuni personale de sub Casa de La Marck, după ce fratele mai mare al lui Adolf, contele Engelbert al III-lea de Mark, murise fără urmași în 1391. Regele Sigismund al Germaniei l-a promovat pe contele Adolf al II-lea la statutul de duce (devenind Adolf I) și de principe al Sfântului Imperiu Roman în 1417. Teritoriile Cleves-Mark au devenit una dintre cele mai importante moșii din cercul Renania Inferioară-Westfalia în 1500, aflându-se în rivalitate
Ducatul de Cleves () [Corola-website/Science/328623_a_329952]
-
(d. 1138) a fost contesă de Zutphen de la 1122 până la moarte. Părinții Ermengardei au fost contele Otto al II-lea de Zutphen și Iudith de Arnstein. Ermengarda a succedat fratelui ei mai mare Henric al II-lea de Zutphen (ceilalți doi frați urmând calea preoțească și respectiv murind înaintea lui Henric). Ea s-a căsătorit prima
Ermengarda de Zutphen () [Corola-website/Science/328632_a_329961]
-
succedat fratelui ei mai mare Henric al II-lea de Zutphen (ceilalți doi frați urmând calea preoțească și respectiv murind înaintea lui Henric). Ea s-a căsătorit prima dată în jur de 1116 cu Gerard al II-lea (d. 1131), conte de Geldern și de Wassenberg, cu care avut următorii copii: Rămasă văduvă din cca. 1131, Ermengarda s-a recăsătorit cu contele Conrad al II-lea de Luxemburg (d. 1136), însă acest mariaj nu a avut parte de urmași.
Ermengarda de Zutphen () [Corola-website/Science/328632_a_329961]
-
lui Henric). Ea s-a căsătorit prima dată în jur de 1116 cu Gerard al II-lea (d. 1131), conte de Geldern și de Wassenberg, cu care avut următorii copii: Rămasă văduvă din cca. 1131, Ermengarda s-a recăsătorit cu contele Conrad al II-lea de Luxemburg (d. 1136), însă acest mariaj nu a avut parte de urmași.
Ermengarda de Zutphen () [Corola-website/Science/328632_a_329961]
-
de dincolo de Rin în 1423, moment din care a rămas cunoscut sub numele de "Jülich-Berg". Teritoriul de astăzi se situează în Germania (parte landului Renania de Nord-Westfalia) și în Olanda (parte a provinciei Limburg), populația utilizând același dialect limburghez. Primul conte din regiunea ("gau") Jülich din Lotharingia Inferioară, Gerard I, a fost menționat în anul 1003; nepotul său Gerard al III-lea a început să se autointituleze conte de Jülich în 1081. Wilhelm al IV-lea, conte începând din 1219, a
Ducatul de Jülich () [Corola-website/Science/328621_a_329950]
-
și în Olanda (parte a provinciei Limburg), populația utilizând același dialect limburghez. Primul conte din regiunea ("gau") Jülich din Lotharingia Inferioară, Gerard I, a fost menționat în anul 1003; nepotul său Gerard al III-lea a început să se autointituleze conte de Jülich în 1081. Wilhelm al IV-lea, conte începând din 1219, a extins în mod semnificativ teritoriul, iar în 1234 a acordat orașului Jülich privilegii cetățenești, provocându-l pe electorul de Köln, arhiepiscopul Conrad de Hochstaden, ale cărui trupe
Ducatul de Jülich () [Corola-website/Science/328621_a_329950]
-
același dialect limburghez. Primul conte din regiunea ("gau") Jülich din Lotharingia Inferioară, Gerard I, a fost menționat în anul 1003; nepotul său Gerard al III-lea a început să se autointituleze conte de Jülich în 1081. Wilhelm al IV-lea, conte începând din 1219, a extins în mod semnificativ teritoriul, iar în 1234 a acordat orașului Jülich privilegii cetățenești, provocându-l pe electorul de Köln, arhiepiscopul Conrad de Hochstaden, ale cărui trupe au devastat orașul după cinci ani. Fiul lui Wilhelm
Ducatul de Jülich () [Corola-website/Science/328621_a_329950]
-
mod semnificativ teritoriul, iar în 1234 a acordat orașului Jülich privilegii cetățenești, provocându-l pe electorul de Köln, arhiepiscopul Conrad de Hochstaden, ale cărui trupe au devastat orașul după cinci ani. Fiul lui Wilhelm al IV-lea, Waleram de Jülich (conte între 1278 și 1297) a rămas un dârz oponent al episcopatului, susținând pe ducele Ioan I de Brabant în 1288, în bătălia de la Worringen, desfășurată împotriva arhiepiscopului Siegfried al II-lea de Westerburg. Deși fratele mai mic al lui Waleram
Ducatul de Jülich () [Corola-website/Science/328621_a_329950]
-
între 1278 și 1297) a rămas un dârz oponent al episcopatului, susținând pe ducele Ioan I de Brabant în 1288, în bătălia de la Worringen, desfășurată împotriva arhiepiscopului Siegfried al II-lea de Westerburg. Deși fratele mai mic al lui Waleram, contele Gerard al V-lea luase partea regelui german Adolf de Nassau împotriva rivalului acestuia, Albert I de Habsburg, el a reușit să își păstreze teritoriile chiar și după ce Adolf de Nassau a fost înfrânt în bătălia de la Göllheim din 1298
Ducatul de Jülich () [Corola-website/Science/328621_a_329950]
-
apropierea posesiunilor sale), de asemenea împotriva episcopului de Köln. Conflictul de lungă durată a ajuns la final atunci când fiul mai mic al lui Gerard al V-lea, Waleram a devenit arhiepiscop de Köln în 1332. Fratele mai mare al acestuia, contele Wilhelm al V-lea a obținut în 1336 titlul de markgraf din partea împăratului Ludovic al IV-lea, iar în 1356 împăratul Carol al IV-lea de Luxemburg l-a promovat pe același Wilhelm al V-lea la rangul de duce
Ducatul de Jülich () [Corola-website/Science/328621_a_329950]
-
a murit în 1609 fără a avea moștenitori direcți, a izbucnit Războiul de succesiune pentru Jülich. Acesta s-a încheiat la 1614, prin tratatul de la Xanten, care a divizat ducatele între Palatinat-Neuburg și Margrafiatul Brandenburg. Jülich și Berg au revenit contelui palatin Wolfgang Wilhelm de Neuburg, iar după ce ultimul duce de Palatinat-Neuburg (de asemenea palatin elector din 1685), Carol al III-lea Filip a murit fără urmași în 1742, contele Carol Teodor de Palatinat-Sulzbach (după 1777 și elector de Bavaria) a
Ducatul de Jülich () [Corola-website/Science/328621_a_329950]
-
ducatele între Palatinat-Neuburg și Margrafiatul Brandenburg. Jülich și Berg au revenit contelui palatin Wolfgang Wilhelm de Neuburg, iar după ce ultimul duce de Palatinat-Neuburg (de asemenea palatin elector din 1685), Carol al III-lea Filip a murit fără urmași în 1742, contele Carol Teodor de Palatinat-Sulzbach (după 1777 și elector de Bavaria) a moștenit Jülich și Berg. În 1794 Franța revoluționară a ocupat ducatul de Jülich ("Duché de Juliers"), care a devenit parte a departamentului francez Roer. Pacea de la Lunéville din 1801
Ducatul de Jülich () [Corola-website/Science/328621_a_329950]
-
al XVI-lea. În 1280 și-au mutat curtea de la castelul Schloss Burg din Solingen de pe râul Wupper în orașul Düsseldorf. Cel mai puternic dintre conducătorii timpurii din BergBerg, Engelbert al II-lea a murit asasinat în 7 noiembrie 1225. Contele Adolf al VIII-lea de Berg a participat alături de tabăra învingătoare în bătălia de la Worringen desfășurată în 1288 împotriva ducatului de Geldern. Puterea statului de Berg a continuat să crească în secolul al XIV-lea. Comitatul de Jülich s-a
Comitatul de Berg () [Corola-website/Science/328620_a_329949]
-
în 1288 împotriva ducatului de Geldern. Puterea statului de Berg a continuat să crească în secolul al XIV-lea. Comitatul de Jülich s-a unit cu comitatul de Berg în 1348, iar în 1380 împăratul Venceslau i-a promovat pe conții de Berg la rangul de duci, dâdn astfel naștere ducatului de Jülich-Cleves-Berg. În 1509, ducele Ioan al III-lea de Cleves a încheiat o căsătorie strategică cu Maria de Geldern, fiică a contelui Wilhelm al IV-lea de Jülich-Berg, care
Comitatul de Berg () [Corola-website/Science/328620_a_329949]
-
1380 împăratul Venceslau i-a promovat pe conții de Berg la rangul de duci, dâdn astfel naștere ducatului de Jülich-Cleves-Berg. În 1509, ducele Ioan al III-lea de Cleves a încheiat o căsătorie strategică cu Maria de Geldern, fiică a contelui Wilhelm al IV-lea de Jülich-Berg, care a devenit moștenitoare a posesiunilor tatălui ei: Jülich, Berg și Comitatul de Ravensberg, fapt care, în conformitate cu Legea Salică din Sfântul Imperiu Roman a cauzat proprietății să treacă soțului unei moștenitoare (femeile nu puteau
Comitatul de Berg () [Corola-website/Science/328620_a_329949]
-
episcopilor de Münster. Cu toate acestea, și noua dinastie ducală s-a stins în 1609, atunci cînd ultimul duce a murit fiind nebun. Acest eveniment a condus la o lungă dispută asupra succesiunii asupra diferitelor teritorii înainte de divizarea din 1614: contele palatin de Neuburg, care se convertise la catolicism, a anexat Jülich și de Berg; între timp, Cleves și Mark a trecut sub stăpânirea lui Ioan Sigismund, elector de Brandenburg, care va deveni ulterior duce de Prusia. După stingerea în 1685
Comitatul de Berg () [Corola-website/Science/328620_a_329949]
-
că arhiepiscopul Theotmar din Salzburg și eipiscopii Uto din Freising și Zachary din Säben, au pierit într-o „bătălie catastrofică” împotriva ungurilor pe 4 iulie 907, la "Brezalauspurc". Alte surse contemporante completează că margraful Luitpold de Bavaria și alți 19 conți bavarezi au căzut la râdul lor în luptă în acea bătălie. Majoritatea istoricilor (inclusiv Pál Engel, László Makkai și Victor Spinei) au identificat "Brezalauspurc" ca fiind Pressburg (Bratislava, Slovacia), dar alți cercetători (de exemplu Imre Boba și Charles R. Bowlus
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
Ludovic I (n. 23 decembrie 1173, Kelheim - 15 septembrie 1231, Kelheim), membru al casei de Wittelsbach, a fost duce de Bavaria din 1183 și conte palatin de Renania din 1214. Ludovic a fost fiul ducelui Otto al III-lea de Bavaria cu Agnes de Loon. El a fost căsătorit cu Ludmila, fiică a ducelui Frederic de Boemia. Ludovic a extins teritoriul ducatului de Bavaria și
Ludovic I de Bavaria () [Corola-website/Science/328642_a_329971]
-
Otto I (n. 1150-d. 1207) a fost conte de Geldern și de Zutphen de la 1182 până la moarte. Otto era fiul contelui Henric I de Geldern cu Agnes de Arnstein. În 1184, el s-a căsătorit cu Richarda, una dintre fiicele ducelui Otto al III-lea cel Mare de
Otto I de Geldern () [Corola-website/Science/328639_a_329968]