10,007 matches
-
altfel, orice problemă care trimite la relațiile dintre religii. Istoria relațiilor dintre catolicism și creștinism, în general, cu islamul este una deosebit de dramatică. Secole în șir, mulțimi de oameni s-au exterminat în numele celor două religii. Cruciadele au fost o culme a acestui conflict. Multă vreme și după cruciade, războaie deosebit de sângeroase au fost purtate sub semnul Crucii și al Semilunii chiar dacă adevăratele lor cauze erau economice sau politice. Și astăzi, încă, musulmanii îi numesc cruciați pe militarii americani și pe
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
gândul adevărului. În mână ta sufletul condeiului atingea valurile talentului. Ironia sorții Însă nu a uitat de cei fericiți și ne-a zdrobit cetatea. Bucuriile s-au transformat În lacrimi de sânge, prietenia s-a prăbușit de pe cele mai Înalte culmi, speranțele se târăsc pe pământul sterp iar tu rămâi imortalizat pe peliculă nemuririi. Pe acest loc s-a ridicat un templu pentru cel ce a fost prea bun cu noi toti - un omagiu pentru cel ce trăiește printre noi. Cuvintele
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
căci nu știai ce te așteaptă la capătul drumului: ce fel de administrație, de caralii și În special ce fel de muncă; alții dintre cei de la Peninsula fuseseră Încolonați și duși pe jos la Capul Midia ori În lagărul de la „Culmea”, iar unii duși cu trenul În lagărul de la Poarta Albă. După vreo trei ore de mers cu trenul pe o linie de cale ferată de șantier, de-abia construită și deci cu viteză destul de redusă, ne-am oprit În mijlocul câmpului
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
a câtă oară?) că nu cumva să Încerce să evadeze cineva, căci va fi Împușcat fără somație („decât să plângă mama”...). Tabloul era completat de câinii-lupi care se agitau În lese. Eram la poalele unei panțe abrupte, iar sus pe culmea dealului pe care urma să-l urcăm se vedeau În noapte niște lumini unde trebuia să ajungem, sugerându-ne că până acolo va trebui să mărșăluim. A urmat o comandă scurtă și Înțepata a unui plutonier de securitate: „Înainte marș
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
supravegherea 24 h/zi a telefonului. La locul de muncă i-au fost instalate ,,mijloace speciale de tip IDM”. Nu mai puțin s-a avut În vedere ,,punerea sub control a corespondentei interne și externe”, sarcina care revenea Serviciului ,,S”. Culmea ironiei, colonelul Șerban fixează termenul de analiză a dosarului pentru februarie 1990, data la care Securitatea din Iași ar fi trebuit să ia măsuri suplimentare ,,În funcție de evoluția situației”... Din documentele furnizate CNSAS de Serviciul Român de Informații, rezultă clar că
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
șocat prima dată. Apoi, înduplecată, iarna, mi-a povestit că a avut un frate bolnav de tuberculoză, frate mai mic, care o ura, murind încet, ciudat... Și-a căcat plămâni, zicea Profira, holbând ochii verzui, îngrozindu-mă... cu asemenea final... Culmea e că pe mama, învățătoare, cu bucle castanii, dureros de feminină, îndrăgostită de cineva de la oraș, ei, pe mama, am auzit-o tot o dată înjurând o cloșcă ce-o ciupea de câte ori se nimerea pe lângă cuibar: „Futu-ți ouăle tale să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
realitate uimitoare, care părea să contrazică „logica biologiei“: gena c-Src, echivalenta celulară a v-Src din virusul Rous al găinii nu se găsește doar în celulele speciei Gallus domesticus, ci în celulele a numeroase alte specii de păsări și mamifere și culmea, chiar și în genomul uman. La toate speciile c-Src este o genă unică și are un plasament precis în genom: la om, cum am mai arătat în 20q 12. Câteva oncogene virale descoperite în retrovirusurile care transformă rapid celula normală
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
care s-au remarcat (artă, marină, comerț etc.). O puternică influență au exercitat-o unele idiomuri romanice asupra altor limbi ale Europei, îndeosebi asupra celor germanice (precum engleza, neerlandeza și germana) în momentele în care s-au afirmat ca reprezentînd culmi ale dezvoltării culturale, așa cum s-a întîmplat cu italiana din epoca Renașterii sau cu franceza din secolul luminilor. Cunoscînd în astfel de etape realizări culturale de excepție, limbile italiană și franceză au putut integra pe scară extinsă și valorile altor
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și le-a plăcut, potrivit unor porniri subiective, încît școala nu a reușit să dezvolte o tradiție a atenției voluntare spre a forma deprinderea de a fi obiectiv și a urma anumite trepte în cunoaștere cu aspirația de a atinge culmile științei. Autodidactul citește cîte ceva din mai multe domenii și numai rareori poate deveni specialist autentic (precum Timotei Cipariu), el își creează astfel o cultură generală și, de aceea, i se pare că le știe pe toate, iar această conștiință
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
moartă, cu fața ta zvântată/ Faci grații lângă fete, dai ochii peste cap,/ Zbierând amoru-ți veșted cu glas dogit de țap ? (III 4). La rândul lui, Horațiu își mărturisește pasiunea ivită la anii senectuții (Eu, ce acum ajuns-am pe culmea de pe care/ Tot omul cată-n urmă-i cu-o lungă suspinare,/ resimt un foc în sânu-mi mai splendid, mai curat,/ Ca soarele-n apusu-i măreț, înflăcărat) și își explică neașteptatul imbold prin capacitatea artistului de a potența toate
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cu cea formulată de Spyros în prima sa discuție cu corul de actori (Oamenii nu vor altceva decât să sufere împreună cu voi, să vă compătimească timp de două-trei ore și pe urmă să plece liniștiți acasă - I, p. 14). În culmea prosperității, coreuții se află în căutare de subiecte tragice pentru că lumea riscă să se plictisească într-o bună zi (III, p. 81). Oedip însuși își exprimă din nou vechea aspirație de a intra în tagma actorilor - oameni care se dau
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de caracterul monocord al lui Xerxes, de nedefinirea lui Eteocle (p. 181). Deși se despart adesea în aprecierile asupra lui Eschil, cele două comentatoare împărtășesc opinia defavorabilă lui Euripide. Alice Voinescu crede că elanul idealismului umanizator, după ce și-a atins culmea la Eschil și Sofocle, pare a se fi obosit : acest avânt află în naturalismul tragediei lui Euripide o deviere ; aci tragicul se identifică iar cu suferința, puterea lui creatoare se pierde în porniri orbești, în sentimente paroxiste, în senzații, îndepărtându
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
drumului spre Șirnea. Drumul Șirnei, acum și el parțial asfaltat, are, de asemenea, o oarecare vechime, întrucât din el se desprindeau mai multe cărări și poteci, ce duceau nu numai spre satul din proximitatea masivului Piatra Craiului, ci și peste culmea Carpaților, în depresiunea Dâmboviței, prin satul Ciocanul, spre Dâmbovicioara, localitatea cea mai ocrotită de munți și cea mai bogată în chei. Din punct de vedere istoric, prima parte a acestui drum face parte din noțiunea mai largă a drumului de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
de sud-sud-est a depresiunii și care beneficiază de malurile line ale râului Moeciu. În partea nordică se află Măgura și Peștera, cocoțate pe dealuri, ce dau impresia unei scări naturale către cel mai interesant și mai râvnit masiv al cățărătorilor, culmea sudică a Pietrei Craiului. Aceste două localități au fost vreme îndelungată comune de sine stătătoare și aveau avantajul accesului, dificil dar apropiat, către orășelul Zărnești, care fusese în perioada interbelică inima plasei Zărnești.( foto 5) Trebuie spus că Moeciu până
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
în perioada interbelică inima plasei Zărnești.( foto 5) Trebuie spus că Moeciu până acum treizeci patruzeci de ani era mult mai restrâns, nu includea și fostele comune independente Măgura și Peștera, deși izolarea lor pe dealurile din imediata apropiere a culmii Pietrei Craiului îi obliga pe localnici să se deplaseze foarte frecvent în Moeciu, cu copiii la școală, clasele 5-8, pentru asistența sanitară, pentru cumpărături etc. Toate aceste considerente au condus la decizia comasării lor la comuna Moeciu. Această decizie mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
plus, deschide această minunată parte a potcoavei Branului turismului, face mai accesibilă vizitarea peșterii din zonă, poate chiar popularea întregii regiuni. Drumul Carului, ultimul, dar nu cel din urmă sat, component al comunei Moeciu, se află în centrul depresiunii, pe culmea care este un fel de mediană între masivele Bucegi și Piatra Craiului și care a fost poate de milenii o cale de traversare a Carpaților. El este un fel de axă a întregii depresiuni, continuatorul așezărilor umane din dreapta și stânga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
fugiți, cu peste o sută de ani în urmă fusese și fratele stră-străbunicului Tatei, care s-ar fi stabilit în-tr-o localitate de pe valea Ialomiței, cu nume schimbat, Moroianu. DE UNDE-I VINE NUMELE ? Cel puțin în ultimele șapte secole pe această culme s-a realizat legătura între Brașov, mare centru comercial european și capitalele Țării Românești: Câmpulung Muscel, Curtea de Argeș și Târgoviște. Această cale era singurul drum pe care se putea merge cu carul, căruța sau trăsura, pentru transport de mărfuri și persoane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
se cheamă așa de la vadul strâmt și ondulat al văii și apei ce izvorăște în apropierea vechiului drum spre Șirnea și curge spre întâlnirea cu râul Moeciu, de unde apa își schimbă numele în râul "Turcul". Drumul vechi urma în general culmea dealului cu foarte mici abateri, astfel încât să poată fi parcurs normal de un atelaj tras de doi cai sau de doi boi. Ușoarele serpentine răspundeau formelor de relief, cu un simț practic vizibil și astăzi pe cele trei tronsoane mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
abrupt s-a încheiat și a fost atinsă cota maximă a dealului, care marchează un spor de altitudine de aproximativ 350 de metri (foto 24-23). Aici sus, la aproape 1200 de metri, față de nivelul mării, când șoseaua șerpuiește lin, urmând culmea dealului, cu mici abateri, s-au instalat primele așezări umane, încă de pe vremea dacilor, care au înțeles că natura le oferea forme de relief oportune pentru circulație mai ușoară. Alegerea culmilor pentru deplasări era firească, întrucât acestea ofereau largi orizonturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
metri, față de nivelul mării, când șoseaua șerpuiește lin, urmând culmea dealului, cu mici abateri, s-au instalat primele așezări umane, încă de pe vremea dacilor, care au înțeles că natura le oferea forme de relief oportune pentru circulație mai ușoară. Alegerea culmilor pentru deplasări era firească, întrucât acestea ofereau largi orizonturi vizuale, ceea ce permitea adoptarea la timp a măsurilor necesare pentru apărare de eventuale pericole. Desigur, culmile sunt bătute de vânturi, dar acest inconvenient era minor față de avantajele evitării torentelor de ape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
au înțeles că natura le oferea forme de relief oportune pentru circulație mai ușoară. Alegerea culmilor pentru deplasări era firească, întrucât acestea ofereau largi orizonturi vizuale, ceea ce permitea adoptarea la timp a măsurilor necesare pentru apărare de eventuale pericole. Desigur, culmile sunt bătute de vânturi, dar acest inconvenient era minor față de avantajele evitării torentelor de ape, după ploile abundente, sau nămeților, pe timp de iarnă. În plus, aș evoca, în favoarea preferințelor pentru înălțimile montane ale locuitorilor spațiului carpatic, versurile unui cântec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
că orice distrugere a vestigiilor locale semnifică o diminuare a interesului oamenilor cu cultură față de aceste minunate locuri. Satul s-a născut, cum era firesc, odată cu drumul, dar s-a dezvoltat încet, pe măsura creșterii traficului, pe porțiunea lină, de unde culmile Pietrei Craiului și ale Bucegilor se pot vedea și admira privind drept, de la nivelul celor 1200-1350 de metri altitudine, având uneori senzația că ești la un pas de aceste piscuri ce depășesc 2000 de metri altitudine. Primele case s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
ciobanilor localnici, care au comparat șaua dintre două vârfuri, doi colți de piatră cu strunga oilor din orice obor. Pe această șa, strungă naturală se putea trece dintr-o țară în alta doar de călăreți sau pedeștri ajunși pe aceste culmi pe poteci destul de bine bătătorite ce legau localitățile Moeciu de sus, Moeciu de jos, Cheia și Drumul Carului de strungă, pe parcurs trecând și pe la câteva stâni tradiționale. Gura Strungii cu împrejurările, poalele celor două stânci se constituie într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
și acum o vizibilitate largă de aproape un kilometru, în sus și în jos, iar la mai puțin de 300 de metri de pe un mal o ridicătură de 30 40 de metri un observator flotant poate controla vizual aproape toată culmea dealului pe care se întindea vechiul drum de car. Un alt avantaj consta în faptul că locul se află la jumătatea Drumului Carului, ceea ce oferea cetății răgazul necesar pregătirilor pentru eventuale acțiuni de apărare sau atac.(foto 15) În convorbiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
aici în decursul secolelor. Cele câteva case împrăștiate pe o lungime de aproape cinci kilometri cât se întindea drumul vechi au fost reclamate, administrativ, în secolul al XIX-lea, de satul Șirnea, dispersat pe dealurile și văile aproape paralele cu culmea masivului Piatra Craiului și renumit, în ultimele decenii, ca primul sat turistic din România, datorită gospodarilor din localitate, oameni harnici și luminați la minte, care au făcut eforturile necesare pentru a-și da copiii la școală. Așa au ajuns să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]