8,648 matches
-
în legătură cu cuvântul "dáos" din frigiană (limbă înrudită cu limba tracilor), care se traduce cu „lup”. După mărturiile anticilor dacii înșiși își spuneau "dáoi". Acest lucru poate explica forma de lup a stindardului geto-dacic. O altă variantă a etimologiei numelui de „daci” este acea prin care această denumire provine din limba dacă prin cuvântul "daca", care se traduce cu „pumnal” sau „cuțit”. Cultura daco-getică reprezintă o sinteză originală ce își are rădăcinile bine și adânc înfipte în mediul și în credința autohtonă
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
ce își are rădăcinile bine și adânc înfipte în mediul și în credința autohtonă, putând fi urmărită în timp cu milenii în urmă. Hadrian Daicoviciu spunea că această originalitate nu exclude, ci, dimpotrivă, implică acceptarea unor influențe din afară. Dar dacii nu s-au mulțumit cu preluarea unor elemente de cultură materială de la alte popoare. Ei le-au adoptat, le-au transformat și adesea le-au îmbogățit, contopindu-le în creațiile lor tradiționale și făurind o civilizație profund originală. O astfel
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
popor a cărui forță și cultură s-a bucurat de multă considerație în antichitate. Denumirea generală de "traci" a fost dată triburilor de limbă tracică dintre Marea Egee și Dunăre; triburile din nordul Dunării, vorbind aceeași limbă tracică, purtau nume de daci sau de geți, sau nume tribale specifice (carpi, costoboci, etc.). Vasile Pârvan, bazându-se pe diverse descoperiri arheologice, emite teoria conform căreia: "... tot masivul Carpatic, până spre Morava, Vistula, Nistrul nordic și teritoriul la est de acest fluviu, era locuit
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
etc.). Vasile Pârvan, bazându-se pe diverse descoperiri arheologice, emite teoria conform căreia: "... tot masivul Carpatic, până spre Morava, Vistula, Nistrul nordic și teritoriul la est de acest fluviu, era locuit de tracii nordici, cunoscuți mai târziu sub numele de daci și geți." Muzica, religia, medicina populară empirică, artele meșteșugărești dezvoltate de traci erau unanim apreciate de greci și de romani, iar aportul traco-frigian la cultura elenică a fost considerabil: divinități ca Dionysos, Sabazios, Semele, Seirenes, Silenus, etc.; medicină populară: zeul-
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
spiritul lui de dreptate. Dacii și geții, ramură a marelui popor indo-european al tracilor, erau unul și același popor (fapt recunoscut de autorii antici) și vorbind aceeași limbă. Dintre cele peste 100 de formațiuni tribale și gentilice ale tracilor, triburile dacilor și geților erau cele mai mari și cele mai puternice. Ocupau teritoriul cuprins între Munții Balcani (Haemus) și Munții Slovaciei, și de la litoralul apusean al Mării Negre până dincolo de bazinul Tisei, adică până la Bazinul Panonic. Triburile denumite "dacice" locuiau pe teritoriul
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
Banatului, iar ale "geților" în câmpia Dunării (inclusiv în sudul fluviului), în Moldova și Dobrogea de azi. Una și aceeași populație geto-dacă apare la scriitorii greci de obicei cu numele generic de "geți", iar la autorii romani cu denumirea de "daci", pentru prima dată la Iulius Caesar. Dacii și geții sunt menționați de 63 de autori antici; de 32 în limba greacă și de 31 în latină. Între etimologiile propuse pentru numele de "daci" este și cea care îl presupune ca
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
iar la autorii romani cu denumirea de "daci", pentru prima dată la Iulius Caesar. Dacii și geții sunt menționați de 63 de autori antici; de 32 în limba greacă și de 31 în latină. Între etimologiile propuse pentru numele de "daci" este și cea care îl presupune ca derivând din "daca" ("cuțit, pumnal", arma caracteristică populațiilor geto-dace). Dar ipoteza cea mai plauzibilă pare a fi cea care leagă acest nume de "dáos", cuvânt care în frigiană (limbă înrudită cu limba tracilor
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
ca derivând din "daca" ("cuțit, pumnal", arma caracteristică populațiilor geto-dace). Dar ipoteza cea mai plauzibilă pare a fi cea care leagă acest nume de "dáos", cuvânt care în frigiană (limbă înrudită cu limba tracilor) înseamnă "lup". După mărturia lui Strabon, dacii înșiși își spuneau "Dáoi". Pare destul de probabil că numele lor etnic derivă, în ultimă instanță, de la epitetul ritual al unei confrerii războinice. Triburi războinice cu numele de "lupi" se întâlnesc în multe alte părți (în Spania, Irlanda, Anglia, etc.). Acest
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
bineînțeles, pescuitul. Creșteau vite cornute, mici și mari; iar rasa de cai foarte iuți ai geților era renumită. Dacia era vestită și prin bogățiile ei naturale. Lemnul pădurilor transilvane era foarte căutat de greci pentru construcția corăbiilor. Din timpuri vechi, dacii foloseau desigur păcura, dar numai cea găsită la suprafață (căci dovezi privind extracția păcurii nu există decât din epoca romană). Cu sarea gemă (mult folosită atât pentru conservarea peștelui și a cărnii, cât și la argăsitul pieilor) geto-dacii făceau un
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
brici, frigări mari (cu suporturile respective) cu doi sau mai mulți dinți, cuțite, etc. Din fier se confecționau și podoabe sau accesorii pentru îmbrăcăminte (catarame, paftale, nasturi, fibule, brățări, etc.). Dar podoabele erau mai ales din argint. În atelierele argintarilor daci (în care s-au descoperit și uneltele meșterilor: nicovale mici, dălți, pile, ciocănașe) se lucrau coliere, brățări, inele, fibule, broșe, catarame; de asemenea, piese de harnașament. Existau adevărate centre meșteșugărești, grupând mai multe genuri de ateliere, printre care era și
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
de animale stilizate, brățări cu capete de șarpe de tip elenistic, din tezaurele de la Pecica, Costești, Căpâlna, Stăncuța în județul Galați, etc. Pe întreg teritoriul geto-dacic exista o artă dacică a argintului, generalizată, începând din sec. III î.e.n. Meșterii argintari daci practicau și tehnica suflării cu aur. Obiectele de aur descoperite până acum sunt însă într-un număr foarte mic. Explicația (o explicație cel puțin parțială) ar putea fi dată de faptul că numai regele avea dreptul să posede obiecte de
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
să posede obiecte de aur. Primul rege al marelui stat geto-dac (și, probabil că, înaintea lui, și șefii triburilor) instituise monopolul regal asupra aurului. De-a dreptul impresionantă este cantitatea și calitatea ceramicii geto-dacilor, fapt atestat de descoperirile arheologice. Meșterii daci au început să folosească roata olarului din prima jumătate a sec. V î.e.n. Alți cercetători susțin însă că roata olarului ar fi fost folosită pe teritoriul geto-dacilor începând din sec. III î.e.n. La geții din Dobrogea și din câmpia de
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
în cetăți. Cetățile se numeau dave. Geto-dacii trăiau organizați în triburi și uniuni de triburi conduse de șefi militari care aveau drept centru de reședintă o așezare fortificată numită dava. Istoricii și sociologii vorbesc despre forme de "monarhie federală" la Daci, în perioadele când mai multe triburi se uneau sub conducerea unui singur șef militar. Dar nu de "stat" în sensul grec, roman sau actual al cuvântului, deoarece nu există date care să atesteze instituții permanente de coordonare sau de arbitrare
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
construi cetăți sau poduri, dar numai ocazional, pentru a pregăti o acțiune militară. Sărbătorile și cultul erau alte ocazii de a întruni mulțimi și triburi diferite, dar și aici formele de organizare colectivă dispăreau odată încheiate festivitățile. După Herodot, societatea dacilor era împărțită în trei categorii care se regăsesc sub diferite forme și denumiri la alte popoare de limbi și origini indo-europene : "Poliștii", regi-preoți, intermediari între lumea divină și lumea pământeană ; "Taraboștii", nobili care luptau călare, aducând la luptă propriile arme
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
pe plug", confirmă un alt martor ocular, Ovidiu. Armata daco-geților era compusă din pedestrime și din corpuri de cavalerie. Termenii tratatului de pace încheiat de Decebal cu Domițian, precum și cei ai condițiilor capitulării impuse de Traian arată clar că armata dacilor fusese instruită și dotată urmând modelul armatei romane; că avusese, un timp, în serviciul ei instructori și ingineri militari romani; și că în dotarea ei intraseră și arme și mașini de război romane (fapte care au asigurat un înalt potențial
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
și pământ. În centrul sistemului defensiv din Munții Orăștiei, cetatea de la Grădiștea Muncelului (situată la o altitudine de 1200 m) închidea între zidurile ei o suprafață de 3 ha. Aici este de localizat Sarmizegetusa, probabil localitatea de reședință a regilor daci. Zidul de piatră perfect ecarisată al incintei militare (cu mai multe turnuri de apărare) atingea inițial o înălțime mai mare decât cea păstrată până azi. Iar unul din turnurile de apărare din incinta cetății trebuie să fi avut înălțimea de
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
marele sanctuar circular din incinta sacră de la Sarmizegetusa cuprinde trei cercuri concentrice (un cerc din blocuri de andezit, unul din stâlpi de andezit și un cerc de stâlpi groși din lemn). Cunoscutul geograf grec din epoca romană, Strabon, afirmă despre daci că ""au aceeași limbă ca și geții"" care ""sunt mai bine cunoscuți de eleni, deoarece se mută des de pe o parte pe alta a Istrului și totodată mulțumită faptului că s-au amestecat cu tracii și cu misii."" Din afirmația
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
sunt mai bine cunoscuți de eleni, deoarece se mută des de pe o parte pe alta a Istrului și totodată mulțumită faptului că s-au amestecat cu tracii și cu misii."" Din afirmația lui Strabon se deduce o relație lingvistică între daci și geți, dar totodată o relație între limba vorbită de daci și cea vorbită de traci. Geograful grec însă nu își argumentează afirmația, opinia sa nefiind confirmată direct de alți autori. Indirect, prin faptul că romanii i-au numit daci
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
o parte pe alta a Istrului și totodată mulțumită faptului că s-au amestecat cu tracii și cu misii."" Din afirmația lui Strabon se deduce o relație lingvistică între daci și geți, dar totodată o relație între limba vorbită de daci și cea vorbită de traci. Geograful grec însă nu își argumentează afirmația, opinia sa nefiind confirmată direct de alți autori. Indirect, prin faptul că romanii i-au numit daci pe geți, așa cum susține printre alții și Pliniu cel Bătrân, se
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
daci și geți, dar totodată o relație între limba vorbită de daci și cea vorbită de traci. Geograful grec însă nu își argumentează afirmația, opinia sa nefiind confirmată direct de alți autori. Indirect, prin faptul că romanii i-au numit daci pe geți, așa cum susține printre alții și Pliniu cel Bătrân, se poate considera și o anumită relație lingvistică. O altă sursă privind limba dacilor se regăsește în "Tristele" și în "Scrisorile din Pont" ale poetului roman exilat la Tomis, Publius
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
opinia sa nefiind confirmată direct de alți autori. Indirect, prin faptul că romanii i-au numit daci pe geți, așa cum susține printre alții și Pliniu cel Bătrân, se poate considera și o anumită relație lingvistică. O altă sursă privind limba dacilor se regăsește în "Tristele" și în "Scrisorile din Pont" ale poetului roman exilat la Tomis, Publius Ovidius Naso, care inițial mărturisește că nu înțelege limba vorbită de geți și că geții, la rândul lor, râd prostește la auzul poemelor recitate
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
în Bavaria de azi. Uniunea frizona s-a format în Olanda de azi. Uniunea de triburi gotice a migrat la sfârșitul secolului ÎI din sudul Scandinavei spre nordul Mării Negre, între Nipru și Prut, unde erau stabiliți sarmații, bastarnii, alanii și dacii. În secoulul al IV-lea, goții au fost divizați în două uniuni de triburi: Ostrogoții la est de Nistru, si Vizigoții la vest de Nistru. Momentul decisiv care a determinat începutul mișcărilor germanicilor în Imperiul Român a fost venirea hunilor
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
se întemeiază un târg cu 6 iarmaroace pe an, cu înlesniri - pentru a strânge străinii. Nu este exclus că tocmai aceste privilegii au contribuit la dezvoltarea orașului ca târg. Există date conform cărora localitatea Telenești a fost populată din vremea dacilor. Dimitrie Cantemir afirmă, că pe locul Teleneștilor ar fi existat o cetate gotică (dovadă a acestei afirmații este faptul că în îmrejurimi s-au găsit rămășițe). În privința apariției sau primei atestări documentare a Teleneștilor există foarte multe neclarități. Unii cercetători
Telenești () [Corola-website/Science/305084_a_306413]
-
pe distanța de 120 km de la Nistru (Chițcani, lângă Thighina) până la Prut (orașul Leova), traversând actualele raioane Căușeni, Cimișlia și Leova. Construit de romani la hotarul veacurilor I - II, era menit să apere legiunile lui Traian de cavaleria sarmaților, aliații dacilor, în timpul celui de-al doilea război daco-roman. În secolele III -IV valul a fost folosit pentru apărare de romani, șanțul din partea de nord fiind acoperit, iar dinspre sud fiind săpat un nou șanț. Se pare că în sec. IV (anul
Cazangic, Leova () [Corola-website/Science/305189_a_306518]
-
de aromâni trăiesc în România, unde sunt considerați români. Cea mai mare parte dintre ei locuiește în Dobrogea. Conform mărturiei lui Cassius Dio (Istoria romană, LI, 22,6) printre Traci, pe ambele maluri ale Dunării, se aflau Geții, numiți și Daci. Pe malul drept trăiau Moesii, cunoscuți și sub numele de Mysi, printre care trăiau și Tribalii, situați în zona Plevnei. Toate aceste popoare au fost romanizate timpuriu, începând cu secolul I, și au stat neîntrerupt sub stăpânirea romană până în secolul
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]