8,487 matches
-
elemente din sistemul liturgic, din cel al riturilor de trecere ale claselor populare, din eticheta nobiliară și luptele cavalerești stilizate. În acest sistem, ritul politic avea misiunea de a prezenta Puterea regală În concretețea ei (așa cum ritul religios revela puterea divinității În obiecte tangibile): din această cauză, ritul dominant al acelor vremi era vizita regală, al cărui moment suprem devenise „intrarea regelui” În orașul sau castelul În care se arăta (vezi și L. Bryant, 1986). Nevoia de a etala prezența materială
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
operatori ceremoniali (procesiunea, măștile, Încoronarea, confruntarea, pedeapsa simbolică), care au circulat Între polul solemnității și cel al derizoriului, ele au configurat mai multe constructe rituale cu semnificații structural constante și conjunctural extrem de variate. Măștile au putut figura, la polul consacrator, divinitățile din lumea de dincolo sau figuri eroice ale unor personaje din mitologie sau din istoria transfigurată mitologic; la polul degradator, ele au funcționat ca efigii ale personalităților politice sau religioase contestate sau ale entităților (regalitatea, imperiul englez, catolicismul) care trebuiau
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
din punct de vedere didactic, deoarece permite orientarea În furnicarul formelor mitologice. Criterile de clasificare pot fi variate: În Tratatul de istorie a religiilor (1992), Mircea Eliade Își construiește o parte a analizei În jurul eroilor mitului (figurile uraniene, zeii solari, divinitățile lunare, divinitățile acvatice, figurile telurice și chtoniene, divinitățile vegetației) și o alta În jurul unor „principii” fundamentale: spațiul sacru și timpul sacru. Alte studii clasifică miturile după criterii istorice și geografice: mituri amerindiene, mituri asiatice, mituri ale civilizațiilor mediteraneene, mituri ale
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de vedere didactic, deoarece permite orientarea În furnicarul formelor mitologice. Criterile de clasificare pot fi variate: În Tratatul de istorie a religiilor (1992), Mircea Eliade Își construiește o parte a analizei În jurul eroilor mitului (figurile uraniene, zeii solari, divinitățile lunare, divinitățile acvatice, figurile telurice și chtoniene, divinitățile vegetației) și o alta În jurul unor „principii” fundamentale: spațiul sacru și timpul sacru. Alte studii clasifică miturile după criterii istorice și geografice: mituri amerindiene, mituri asiatice, mituri ale civilizațiilor mediteraneene, mituri ale populațiilor nordice
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În furnicarul formelor mitologice. Criterile de clasificare pot fi variate: În Tratatul de istorie a religiilor (1992), Mircea Eliade Își construiește o parte a analizei În jurul eroilor mitului (figurile uraniene, zeii solari, divinitățile lunare, divinitățile acvatice, figurile telurice și chtoniene, divinitățile vegetației) și o alta În jurul unor „principii” fundamentale: spațiul sacru și timpul sacru. Alte studii clasifică miturile după criterii istorice și geografice: mituri amerindiene, mituri asiatice, mituri ale civilizațiilor mediteraneene, mituri ale populațiilor nordice, mituri africane etc. În sfârșit, ipostazierea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
situat În vârful Deltei, zeul Ra-Atum-Khepri a creat un prim cuplu divin, Șu (Atmosfera) și Tefnut, părinții zeului Geb (Pământul) și ai zeiței Nut (Cerul). Demiurgul a efectuat creația masturbându-se sau scuipând. Expresile sunt naiv grosolane, dar sensul este clar: divinitățile se nasc din substanța Însăși a zeului suprem (M. Eliade, 1981, pp. 91-92). Mitul central al lui Indra, de altfel, cel mai important mit al Rig Vedei, relatează lupta victorioasă a acestuia Împotriva lui Vrta, balaurul uriaș care Închidea apele
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
dezvoltat Într-o mișcare volburoasă.” (I.-P. Laleye, 1996) Dacă privim cu atenție aceste versiuni, observăm că cele asiatice și cele africane se referă strict la un act cosmogonic: ele descriu modul În care, pornind de la haosul primordial și indistinct, Divinitatea creează un element (vântul, pământul), punând astfel bazele lumii așa cum o cunoaștem. Creația poate fi reușită sau poate eșua, iar efortul cosmogonic este reluat pentru a corecta greșeliele inițiale. În celelalte versiuni, gestul cosmogonic este continuat prin acte teogonice (aducerea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
vântul, pământul), punând astfel bazele lumii așa cum o cunoaștem. Creația poate fi reușită sau poate eșua, iar efortul cosmogonic este reluat pentru a corecta greșeliele inițiale. În celelalte versiuni, gestul cosmogonic este continuat prin acte teogonice (aducerea pe lume a divinităților) și prin transmiterea sarcinii cosmogonice unei noi generații divine (este ceea ce Mircea Eliade a numit modelul deus otiosus). Aceste divinități aduc pe lume sau eliberează de sub stăpânirea figurilor malefice noi elemente și diverse ființe vii. Prin unele dintre actele lor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
reluat pentru a corecta greșeliele inițiale. În celelalte versiuni, gestul cosmogonic este continuat prin acte teogonice (aducerea pe lume a divinităților) și prin transmiterea sarcinii cosmogonice unei noi generații divine (este ceea ce Mircea Eliade a numit modelul deus otiosus). Aceste divinități aduc pe lume sau eliberează de sub stăpânirea figurilor malefice noi elemente și diverse ființe vii. Prin unele dintre actele lor, ele pun bazele unor instituții fundamentale cum ar fi regalitatea, căsătoria (sau interdicția incestului), sărbătorile calendaristice etc. - ceea ce poate plasa
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
creată lumea reproduce diferite activități umane: este vorba despre un act sexual, o vânătoare, un act războinic sau un act productiv, cu rezonanțe fie În practicile agrare, fie În cele meșteșugărești. Cosmogonia apare fie ca produsul puterii absolute a unei divinități izolate (care singură, prin masturbare, prin amestecarea jegului cu salivă sau prin imersiune și apoi prin modelarea fărâmei de pământ, generează elementele primordiale), fie ca rezultatul unei relații, adeseori ambigue, dintre divinitatea supremă și alte figuri sacre. În aceste ultime
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
apare fie ca produsul puterii absolute a unei divinități izolate (care singură, prin masturbare, prin amestecarea jegului cu salivă sau prin imersiune și apoi prin modelarea fărâmei de pământ, generează elementele primordiale), fie ca rezultatul unei relații, adeseori ambigue, dintre divinitatea supremă și alte figuri sacre. În aceste ultime ipostaze, divinitatea colaborează cu o ființă care fie o ajută cu pricepere, fie, din neîndemânare sau răutate, schimbă proiectul inițial. Alteori, divinitatea se luptă cu o ființă care se opune intențiilor ei
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care singură, prin masturbare, prin amestecarea jegului cu salivă sau prin imersiune și apoi prin modelarea fărâmei de pământ, generează elementele primordiale), fie ca rezultatul unei relații, adeseori ambigue, dintre divinitatea supremă și alte figuri sacre. În aceste ultime ipostaze, divinitatea colaborează cu o ființă care fie o ajută cu pricepere, fie, din neîndemânare sau răutate, schimbă proiectul inițial. Alteori, divinitatea se luptă cu o ființă care se opune intențiilor ei și pe care trebuie fie să o ucidă, fie să
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
elementele primordiale), fie ca rezultatul unei relații, adeseori ambigue, dintre divinitatea supremă și alte figuri sacre. În aceste ultime ipostaze, divinitatea colaborează cu o ființă care fie o ajută cu pricepere, fie, din neîndemânare sau răutate, schimbă proiectul inițial. Alteori, divinitatea se luptă cu o ființă care se opune intențiilor ei și pe care trebuie fie să o ucidă, fie să o păcălească - uneori, diferitele componente ale universului sunt create din diferite părți ale trupului ființei Învinse. Jocul dintre cosmogonia realizată
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cu o ființă care se opune intențiilor ei și pe care trebuie fie să o ucidă, fie să o păcălească - uneori, diferitele componente ale universului sunt create din diferite părți ale trupului ființei Învinse. Jocul dintre cosmogonia realizată integral de divinitatea primordială și cea În care lumea este făptuită de două figuri divine, aflate În relații, dacă nu de adversitate, cel puțin de concurență, poate fi ilustrat de un mit cosmogonic chinez și de legendele cosmogonice specifice folclorului românesc: Potrivit legendei
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ușor și pur a urcat deodată În sus, dând naștere cerului, iar ceea ce era greu și tulbure s-a lăsat În jos, zămislind pământul (K. Yuan, 1987, p. 48). Ca și În miturile indiene sau iraniene evocate de Mircea Eliade, divinitatea este consubstanțială cu universul creat. Altfel spus, formele esențiale ale acestuia sunt părți din trupul divinității, sunt transformări funcționale ale trupului ei: ochii devin astrele zilei și nopții, sângele dă naștere fluviilor, iar sudoarea ploilor, șira spinării se transformă În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
tulbure s-a lăsat În jos, zămislind pământul (K. Yuan, 1987, p. 48). Ca și În miturile indiene sau iraniene evocate de Mircea Eliade, divinitatea este consubstanțială cu universul creat. Altfel spus, formele esențiale ale acestuia sunt părți din trupul divinității, sunt transformări funcționale ale trupului ei: ochii devin astrele zilei și nopții, sângele dă naștere fluviilor, iar sudoarea ploilor, șira spinării se transformă În munții uriași etc. Sacralitatea cosmosului derivă din sacralitatea Demiurgului: viața sa se transferă universului, iar acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
el a simțit nevoia de odihnă, iar În cele din urmă, aidoma tuturor oamenilor, s-a prăbușit și s-a stins din viață (K. Yuan, 1987, p. 49). Recunoaștem aici, chiar dacă nu apare explicit În text, mecanismul sacrificial: prin moartea divinității se realizează transferul de forțe, care Însă circulă numai pe un palier al sistemului. Divinitatea transmite ceva lumii profane, fără a mai primi (cel puțin În termenii acestor mituri) altceva În schimb. Sacrificiul unilateral al divinității declanșează Însă reciprocitatea sacrificială
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a prăbușit și s-a stins din viață (K. Yuan, 1987, p. 49). Recunoaștem aici, chiar dacă nu apare explicit În text, mecanismul sacrificial: prin moartea divinității se realizează transferul de forțe, care Însă circulă numai pe un palier al sistemului. Divinitatea transmite ceva lumii profane, fără a mai primi (cel puțin În termenii acestor mituri) altceva În schimb. Sacrificiul unilateral al divinității declanșează Însă reciprocitatea sacrificială - aceasta trebuie să fie refăcută prin devoțiunea oamenilor, adică prin instituirea sistemului de rituri de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mecanismul sacrificial: prin moartea divinității se realizează transferul de forțe, care Însă circulă numai pe un palier al sistemului. Divinitatea transmite ceva lumii profane, fără a mai primi (cel puțin În termenii acestor mituri) altceva În schimb. Sacrificiul unilateral al divinității declanșează Însă reciprocitatea sacrificială - aceasta trebuie să fie refăcută prin devoțiunea oamenilor, adică prin instituirea sistemului de rituri de comuniune de tip rugăciune, ofrandă sau sacrificiu: În ajunul morții sale, Pangu s-a metamorfozat de tot: respirația i s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
s-a prefăcut În rouă și Într-o ploaie mult așteptată (K. Yuan, 1987, p. 49). Din legendele și credințele românești transpare un model cosmogonic dualist, În care Dumnezeu făurește lumea cu ajutorul: a) Dracului: la Început acesta apare ca „fârtatele” divinității, pentru ca apoi să Își arate adevărata față, Încercând să Împiedice creația sau să o strice prin fabricarea de ființe rele, opuse celor bune făurite de Dumnezeu: cuplurile câine - lup, oaie - capră, cal - măgar, vultur - bufniță sau albină - viespe (vezi M.
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a aduce fărâma de pământ din care Dumnezeu va făuri uscatul (vezi M. Eliade, 1995); c) ariciului: acesta Îl ajută pe Dumnezeu, dar face o greșeală care schimbă „proiectul” cosmogonic inițial. În alte cazuri Însă, el corecteză greșelile cosmogonice ale divinității: Voind Dumnezeu să facă pământul, a Început Întâi să-l urzească sub cer, ca să fie deopotrivă de mari amândouă. Pentru aceasta și-a luat ajutor pe ariciu. Dându-i un ghem de ață, l-a trimis să-l depene sau
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a luat și s-a băgat pe sub pământ, a ridicat munții, a făcut gârlele, a scos izvoarele și de la dânsul pământul e așa deluros și râpos cum Îl vedem” (E. Niculiță-Voronca, 1903, pp. 16-17) În raport cu modelul dualist, axat pe cuplul divinitate benefică - divinitate malefică (fapt care explică existența lucrurilor bune și rele pentru om prin bătălia dintre o ființă sacră binevoitoare și una răuvoitoare), aceste constructe cosmogonice sunt mult mai subtile. Ariciul nu vrea răul umanității - dimpotrivă, el posedă o Înțelepciune
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și s-a băgat pe sub pământ, a ridicat munții, a făcut gârlele, a scos izvoarele și de la dânsul pământul e așa deluros și râpos cum Îl vedem” (E. Niculiță-Voronca, 1903, pp. 16-17) În raport cu modelul dualist, axat pe cuplul divinitate benefică - divinitate malefică (fapt care explică existența lucrurilor bune și rele pentru om prin bătălia dintre o ființă sacră binevoitoare și una răuvoitoare), aceste constructe cosmogonice sunt mult mai subtile. Ariciul nu vrea răul umanității - dimpotrivă, el posedă o Înțelepciune practică prin
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
indo-europene, fie din imaginarul oriental: mitul celor trei vârste ale umanității, uriașii - oamenii - blajinii sau rohmanii (vezi sinteza dezbaterilor În A. Oișteanu, 1998), motivul Pământului sprijinit pe un stâlp și mereu amenințat de o figură malefică, transformarea lui Iuda În divinitatea cosmogonică și escatologică (vezi M. Coman, 1983), imaginea zmeilor sau a păsărilor cu cioc de fier (venite probabil odată cu povestirile despre Alexandru cel Mare), lupta cosmică dintre divinitățile Binelui și cele ale Răului. Este interesant de observat cum străvechiul mit
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
stâlp și mereu amenințat de o figură malefică, transformarea lui Iuda În divinitatea cosmogonică și escatologică (vezi M. Coman, 1983), imaginea zmeilor sau a păsărilor cu cioc de fier (venite probabil odată cu povestirile despre Alexandru cel Mare), lupta cosmică dintre divinitățile Binelui și cele ale Răului. Este interesant de observat cum străvechiul mit oriental al lumii făcută din sau susținută pe o piele de taur apare aici, oarecum inversat - pe această piele se dă lupta finală, iar imperfecțiunea acesteia (pozitivă În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]