9,472 matches
-
autorul examinează, în principal, trei specii de frontieră (jurnalul, epistolarul și dicționarul), chemate „să producă argumentele necesare și să constituie probele irefutabile ale vitalității discursului literar fragmentar”. De-a lungul a trei capitole ( Scrisorile și viața dintre ele, Anatomii ale ficțiunii, Viața dicționarelor), criticul se întoarce în „interiorul literaturii intermitenței”, ilustrat de scrisul ultimelor trei decenii din secolul trecut. Lectura critică panoramează epistolarele (Ion Barbu, C. Noica, Radu Stanca, I. Negoițescu, Al. Rosetti, G. Călinescu, I. D. Sârbu), jurnalele (Școala de la Târgoviște
DRAGOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286853_a_288182]
-
a manifestat ca autor de proză scurtă (Călătorii spre muchia de cuțit, 1999) și de roman (De departe spre aproape, 2001), în care vădește afinități cu eseistul pasionat de formele și procedeele literaturii fragmentare, practicate aici dezinvolt. SCRIERI: În exercițiul ficțiunii. Eseu despre Școala de la Târgoviște, Cluj-Napoca, 1992; Arhiva de goluri și plinuri. Literatura fragmentară, Cluj-Napoca, 1998; Călătorii spre muchia de cuțit, Pitești, 1999; De departe spre aproape, Pitești, 2001. Repere bibliografice: Mădălina Mureșan, Aventuri textuale, CNP, 1992, 18; Ioan Milea
DRAGOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286853_a_288182]
-
2001. Repere bibliografice: Mădălina Mureșan, Aventuri textuale, CNP, 1992, 18; Ioan Milea, Viața întru text, ST, 1992, 5-6; Al. Cistelecan, Scriitura lejeră, LCF, 1992, 35; Ion Vlad, Despre estetica fragmentului, TR, 1992, 40; Al. Th. Ionescu, Mihai Dragolea, „În exercițiul ficțiunii”, „Calende”, 1993, 1; Al. Cistelecan, Mihai Dragolea, ECH, 1994, 1-3; Simuț, Critica, 190-195; Ștefan Ion Ghilimescu, Figuri ale romanului, Târgoviște, 1998, 115-120; Radu Săplăcan, Făptura epică sau Cei doi Dragolea, CL, 2000, 2; Dana Gheorghe, Mihai Dragolea, „Călătorie spre muchia
DRAGOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286853_a_288182]
-
1-3; Simuț, Critica, 190-195; Ștefan Ion Ghilimescu, Figuri ale romanului, Târgoviște, 1998, 115-120; Radu Săplăcan, Făptura epică sau Cei doi Dragolea, CL, 2000, 2; Dana Gheorghe, Mihai Dragolea, „Călătorie spre muchia de cuțit”, OC, 2000, 8; Iulian Boldea, În căutarea ficțiunii, VTRA, 2000, 3; Ruxandra Ivănescu, Farmecele povestitorului, VTRA, 2000,3; Nicoleta Sălcudeanu, Cronică în fărâme, VTRA, 2000, 3; Cornel Moraru, Un prozator, VTRA, 2000, 3; Maria Ștefănescu, Elogiul fragmentarului, „Discobolul”, 2000, 34-36; Petraș, Panorama, 273-274; Catrinel Popa, Un roman al
DRAGOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286853_a_288182]
-
explodează înțelesuri neașteptate. Lepădând orice complezență, scrutarea reacțiilor unor copii înrăiți de foame, sub arșița unei veri nemiloase, denotă finețe psihologică (Năframa albastră). Ingenioase, dezvăluind iscusințe de strategie narativă, sunt prozele în care unda realului se interferează cu aceea a ficțiunii. Infiltrarea de straniu și propulsia în fantastic imprimă scriiturii iradieri de parabolă. Viața imediată și arta, cu plăsmuirile ei care, ca prin farmec, prind să hălăduiască prin lume, pentru a încremeni în final pe pânza unde penelul pictorului le înveșnicește
DONOSE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
de alte două romane, Oceanul (1980) și Podul (1982), în fapt un ciclu, o trilogie încadrabilă cumva în tradiția monografiei epice a unui mediu socio-profesional, reprezentată în perioada interbelică, de exemplu, de Carol Ardeleanu. Autorul îmbină, aici, observarea realității cu ficțiunea. Apropierea de reportaj este mereu vizibilă, în stil și atitudine, în cadrul epic realist-documentar, cu evenimente și personaje recognoscibile din Brașovul industrial al anilor ’60-’70. În același timp, se vădește preferința prozatorului pentru un fel de roman-biografie (a unei uzine
DRAGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286845_a_288174]
-
la Balaurul lui Sadoveanu, iar numele multor personaje se înrudesc cu cele din proza lui Dan Giosu etc. Romanul Milionar la marginea Imperiului (1998) se desparte de primele exerciții narative în mai multe privințe. Este un roman politic, „în marginea ficțiunii”, având drept nucleu evenimentele din 1989, o copioasă parodie a tranziției românești și totodată un roman discret autobiografic despre iubire, despre condiția intelectualului, într-un dialog intertextual care trădează adesea idiosincraziile criticului literar. Capitolele poartă titluri dezvoltate, anticipând fiecare „avatar
DRAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286864_a_288193]
-
Creangă la V. Voiculescu, pref. edit., Iași, 1997. Referințe bibliografice: Emil Iordache, Instantanee critice, CL, 1998, 4; Georgeta Drăghici, Instantanee epice, RL, 1998, 37; Iulian Ciocan, Un dram de (r)evoluție, „Contrafort”, 1998, 9-10; Dan Silviu Boerescu, La granița dinspre ficțiune, „Art Panorama”, 1998, 11; Mircea A. Diaconu, Constantin Dram - un Don Quijote milionar, CRC, 1999, 1; Evelina Cârligeanu, Foiletonul de înâmpinare, TMS, 1999, 2; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 163-164. S.D.
DRAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286864_a_288193]
-
Prin kairotic, la origine concept al moralei presocratice, autorul definește prilejul nimerit în care are loc o sărbătoare, timpul, spațiul și contextul social favorabile acesteia. Prin agalmatic înțelege deopotrivă celebrarea supraumanului și ilustrarea omenescului. În fine, prin agonistic înțelege acea ficțiune a violenței, acea exorcizare a ei în cadrul conflictelor ceremoniale ce au loc între cetele de călușari sau între alaiurile de măști din cadrul Malancei bucovinene. Practica fericirii este o excelentă, modernă și erudită lucrare de antropologie culturală, „o aventură unică în
DROGEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286876_a_288205]
-
acut statutul său de supraviețuitor a două regimuri represive - fie direct, fie ca urmaș al victimelor de odinioară - în romanul A trăi în păcat (1996), sondare a atitudinilor individuale și a comportamentelor colective din timpul pogromului de la Iași. Transfigurarea în ficțiune a elementelor autobiografice apare și în Viață cu efect întârziat (1998), unde se recompune biografia personajului central, scriitor român emigrat în Israel, care încearcă, într-un efort autoscopic minuțios și perseverent, să descifreze premisele gravei sale nevroze actuale, soldată cu
DUDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286889_a_288218]
-
Incursiuni, 186-191; Culcer, Citind, 216-219; Cristea, Domeniul, 265-272; Titel, Pasiunea, 69-72; Dimisianu, Nouă prozatori, 44-63; Tudor-Anton, Ipostaze, 90-96; Dana Dumitriu, Un roman de dragoste, RL, 1978, 9; Georgescu, Volume, 38-45; Iorgulescu, Scriitori, 199-203; Stănescu, Jurnal, I, 99-103; Mioara Apolzan, Casa ficțiunii, Cluj-Napoca, 1979, 185-220; Moraru, Semnele, 239-246; Eugen Simion, Miza romanului, RL, 1982, 19; Gorcea, Structură, 81-85, 176-179; Vlad, Lectura rom., 148-152; Eugen Simion, Scene din viața sentimentală, RL, 1984, 24; Cristea, Modestie, 182-190; I. Holban, Explorarea realului, CRC, 1984, 31
DUDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286889_a_288218]
-
IL, 1963, 3; Laurențiu Bourceanu, Un volum de versuri, GL, 1963, 25; Haralambie Țugui, „Inima și timpul”, O, 1963, 8; Laurențiu Bourceanu, „Orfeu trece punțile”, IL, 1968, 2; Dumitru Micu, „Apoca[ta]stază”, GL, 1968, 40; C. Trandafir, Autobiografie și ficțiune, VR, 1975, 9; Piru, Poezia, I, 280-282; Lit. rom. cont., I, 268-270; Buculei, Prezențe, 97; Dicț. scriit. rom., II, 436-437; Popa, Ist. lit., II, 593. M.Dț.
GORUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287320_a_288649]
-
Duțu, Cărțile, 47-57; Zalis, Scriitori, 37-59; Iorgulescu, Firescul, 19-56; Dicț. lit. 1900, 403-405; Manolescu, Istoria, I, 157-158; Negoițescu, Ist. lit., I, 28-29; Faifer, Semnele, 561-567; Mircea Anghelescu, Clasicii noștri, București, 1996, 13-52; Dicț. analitic, II, 245-247; Dicț. esențial, 350-352; Simion, Ficțiunea, III, 36-42, passim. G.D.
GOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287310_a_288639]
-
Invenția epică este cel mai adesea minimă, iar ideile se reduc în bună parte la jocuri de limbaj cu efect discutabil. Reușitele certe, destul de rare, apar în paginile de factură poetică în care capacitatea reală de sugestie, de proiectare a ficțiunii pe o pânză neclară nu întâlnește limbajul tehnico-științific strident și prețios, folosit frecvent de G. cu efecte de ilaritate involuntare. Aporisticon, subintitulat Glosar de civilizații imaginare, este compus din texte scurte care, sub pretextul unor povești vagi sau absente, execută
GRAMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287339_a_288668]
-
o ladă costumele de miri ale acestora; îmbrăcând hainele mirelui de odinioară, tânărul crede că o are alături pe Marina, care îmbracă și ea rochia miresei, și amândoi se înalță într-un zbor chagallian spre munții din zare. Trecerea în ficțiune simbolică, provocată de reverie și de rememorare, este chiar axul narațiunii. Substanța ei este apropiată de a poemelor din volumele Lecturile mele particulare (2000) și Însemnare a lecturilor mele particulare (2002), în care înzestrarea lirică a lui G. își manifestă
GRANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287342_a_288671]
-
funcția de secretar general de redacție. Din 1998 este conferențiar la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați. A debutat cu proză scurtă în „Vatra” (1983), iar editorial, în volumul colectiv Debut ’86. Prima carte personală de proză este Cazarma cu ficțiuni, apărută în 1993. Colaborează la revistele „Vatra”, „Interval”, „Adevărul literar și artistic”, „Caiete critice”, „Contrapunct”, „Literatorul”, „Fețele culturii” (supliment literar-artistic al ziarului „Azi”), „Antares”, „Porto-Franco”. Se remarcă atât ca un comentator avizat al actualității literare, cât și ca un polemist
GRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
factor de unitate a ansamblului, că susțin întreaga carte. Jargonul tehnic al naratologiei e utilizat cu umor, cu ostentație ghidușă - dar fără exagerare -, pentru a dezvălui articulațiile textului, configurarea viziunii și a scriiturii. Sub raport tematic, textele din Cazarma cu ficțiuni (în aparență o culegere de proze scurte, acestea alcătuind însă, de fapt, o unică operă, aproape un mic roman lax) vehiculează motivele curente în proza optzeciștilor, aparținătoare biografismului minimalist, cotidianului prozaic (viața particulară a tânărului profesor din mediul rural, stagiul
GRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
Volumele Fănuș Neagu și Eugen Simion - ambele editate în 2001 - sunt consistente micromonografii critice cu destinație didactică, întocmite conform uzanțelor impuse editorial. În Căruța lui Moromete (2001) sunt adunate texte critice (cronici, articole) apărute în presa literară. SCRIERI: Cazarma cu ficțiuni, București, 1993; Marin Preda - incomodul, Galați, 1996; Fănuș Neagu, Brașov, 2001; Eugen Simion, Brașov, 2001; Căruța lui Moromete, București, 2001. Repere bibliografice: Cristina Necula, Ficțiunea, o variantă dictatorială a visului privirii, CC, 1994, 4-5; Simion, Fragmente, I, 150-155; Marian Barbu
GRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
Moromete (2001) sunt adunate texte critice (cronici, articole) apărute în presa literară. SCRIERI: Cazarma cu ficțiuni, București, 1993; Marin Preda - incomodul, Galați, 1996; Fănuș Neagu, Brașov, 2001; Eugen Simion, Brașov, 2001; Căruța lui Moromete, București, 2001. Repere bibliografice: Cristina Necula, Ficțiunea, o variantă dictatorială a visului privirii, CC, 1994, 4-5; Simion, Fragmente, I, 150-155; Marian Barbu, Trăind printre cărți, I, Petroșani, 2001, 204-206; Eugen Simion, Oamenii mei, CC, 2002, 11-12. N.Br.
GRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
coagulare al textelor. În nuvela Obsesia, un pictor polonez, fost deținut, își consumă steril trauma, încercând să capteze fantasma unei victime pe pânza care se încăpățânează să rămână albă. Jurnalul nescris al Annei Frank reconstituie, la limita dintre document și ficțiune, paginile incomplete ale manuscrisului real. Evrika! imaginează istoria sinistră a descoperirii gazului Cyklon „B” ca instrument eficient pentru „soluția finală”. În Ringul (text care va fi rescris complet în ediția din 1968) un deținut își reîntâlnește torționarul, după terminarea războiului
GRIGORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287357_a_288686]
-
în același timp, căutările artistice ale scriitorului aflat la început de drum. Astfel, G. pune la încercare întreaga recuzită de procedee tehnice ale romanului modernist, de la amestecul dialogului cu monologul interior și excursul eseistic la savantul montaj între realitate și ficțiune, experimentul caligrafic și chiar îndemnul adresat cititorului de a colabora la scrierea operei prin lăsarea în suspensie a anumitor pasaje. Chiar titlul romanului trimite la un experiment literar modernist - analogia dintre ritmurile fluxului epic și desfășurarea partiturilor muzicale: cuvântul „ostinato
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
său, asistă fără voie la desfășurarea spectacolului bestialității și cruzimii torționarului Țurcanu. Perspectiva literară astfel modificată revine, de data aceasta cu o matură stăpânire a mijloacelor artistice, la tehnici de creație ce amintesc de Ostinato: monologul interior, amestecul realității cu ficțiunea, schimbarea perspectivei naratoriale în funcție de personaje. Procedeul specific modernist al interferențelor dintre arta muzicală - o pasiune constantă a scriitorului - și literatură își găsește realizarea cea mai de seamă în Arta refugii (carte apărută mai întâi în limba franceză, în 1990), unde
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
inocuu. Enormul poate fi egalul insignifiantului, dacă te uiți la ultimul cu binoclul. Te așezi Într-un an inventat din secolul viitor și scrutezi cu un binoclu cît mai cuprinzător prezentul « post-ideologic » al lumii occidentale din perspectiva sensului la care ficțiunea viitorului Îți dă dreptul. Este vorba aici de nerăbdarea de a aștepta istoria, Într-o epocă a nerăbdării generalizate, dar și de nevoia de Istorie În era istoriilor multiple și echivalente. Literatura care ambiționează să dea sensul acestui prezent al
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
că există un discurs franțuzesc. French Theory, titlul lui Franșois Cusset, vine să certifice că semnificațiile dacă nu chiar sensul discursului francez vine din altă parte, dinspre alt discurs. La fel și adjrectivele frenchy sau french determinînd substantivul literatură, sau ficțiune. Dinspre cel anglo-saxon care, de fapt, este discursul pămîntului plat. Atunci cînd spunem că nu ne mai place literatura franceză, ne situăm deja Într-un punct care, o știm bine, nu este niciodată, În acest registru, inocent. Dar, repet, nu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
articol al lui Al. Călinescu din Idei În dialog, numărul din aprilie 2007. Autorul condamna, Împreună cu Todorov, o anumită viziune despre literatură, pusă În practică de Învățămîntul francez umanist, care ar fi dus la scăderea dramatică a interesului public față de ficțiune și poezie și mai ales față de studiul lor. Interesantă este convergența mai multor texte recente aspura acestei concluzii. În formularea lui Todorov, ea sună așa : „interesul scăzut pe care-l suscită literatura franceză În afara frontierelor Hexagonului.” Același lucru Îl spun
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]