8,059 matches
-
Cartier muncitoresc). Versul, influențat de tehnica lui Aron Cotruș, este liber, ritmat de repetiții și de rime sau asonanțe interioare. Lirismul subiectiv precumpănește în volumul Eu și Dunărea, un poem unitar, structurat ca jurnal al unei călătorii de-a lungul fluviului și, totodată, în propria memorie. Versurile rețin prin contrastul dintre elanurile vitaliste și notele melancolic-meditative. Orientarea spre proza de analiză, predominantă în etapa uceniciei literare a lui B., va fi în cele din urmă părăsită. Conceput inițial ca o trilogie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285868_a_287197]
-
casă proprie, sceniții care pășteau oile prin munți. Spre deosebire de aceștia, Origene ne vorbește despre popoarele la care încă nu ajunsese Evanghelia, dându-ne de înțeles că, în unele puncte ale acelor ținuturi, existau deja câțiva creștini: etiopienii care locuiau dincolo de fluviu, serii care făceau parte dintre popoarele asiatice, africanii care ocupau teritoriul coastei occidentale ale Indiei, o mulțime dintre britanni, germanii de dincolo de Rin, unii dintre daci, sarmați și sciți. Nu există nici o discordanță între relatările lui Tertulian, Hipolit și Iustin
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
destrăbălării, condamnate personal prin rescriptul despre căsătorie poruncit din respect față de disciplina și legile romane. La Antiohia, unde guvernatorul trebuie să fi fost un sadic sexual, violările erau foarte frecvente, iar unele femei pentru a-l evita se aruncau în fluviu. Chiar și Maxentius (306-312) la Roma și Maximinus la Alexandria și în Gaza, s-au purtat față de tinerele creștine cu o sălbăticie libidinoasă. Literatura patristică este plină de episoade grăitoare despre curajul soldaților creștini implicați sufletește, pentru salvarea surorilor creștine
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
unic al Occidentului, iar Licinius, cel care l-a înfrânt și ucis pe Maximinus Daia (308-313) lângă Taurus, care curge între Cilicia și Siria, stăpânul Orientului roman, astfel încât sorții viitorului Imperiu roman aveau să se decidă pe malurile celor două fluvii. Inițial, fie pentru că se temea de Constantin, cumnatul și colegul său de domnie, fie pentru că a fost tulburat de viziunea unui înger, care se pare că i-a dictat o rugăciune în vis, rugăciune recitată apoi de armata sa, Licinius
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
durata zilei;/ Nu pot împiedica zborul fluturilor din viermi,/ Pot doar să te rog să mă ierți pentru viermi, pentru flutiri,/ Iartă-mă că florile se fac fructe și fructele sâmburi/ Și sâmburii pomi;/ Iartă-mă că izvoarele se fac fluvii/ Și fluviile mări și oceane;/ Iartă-mă că iubirile se fac nou-născuți/ Și nou-născuții singurătăți, și singurătățile iubiri./ Nimic, nimic nu pot să împiedic,/ Toate-și urmează destinul și nu mă întreabă,/ Nici ultimul fir de nisip, nici sângele meu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Nu pot împiedica zborul fluturilor din viermi,/ Pot doar să te rog să mă ierți pentru viermi, pentru flutiri,/ Iartă-mă că florile se fac fructe și fructele sâmburi/ Și sâmburii pomi;/ Iartă-mă că izvoarele se fac fluvii/ Și fluviile mări și oceane;/ Iartă-mă că iubirile se fac nou-născuți/ Și nou-născuții singurătăți, și singurătățile iubiri./ Nimic, nimic nu pot să împiedic,/ Toate-și urmează destinul și nu mă întreabă,/ Nici ultimul fir de nisip, nici sângele meu./ Eu pot
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pentru a nu Îmbătrîni, publicată de către Agenția Interprofesională Regională (AGIR) cu ocazia salonului cărții de la Paris din martie 1994. Conform acestei autobiografii fictive, Volodine ar fi un nativ al stepei mongole, născut Într-o iurtă În orașul Xiao-Long, pe malul fluviului Orbise. Tonul este blînd, nostalgic, stilul limpede, eterat, toate aceste trăsături amintindu-l pe Cinghiz Aitmatov. Condiția scriitorului s-ar reduce de fapt, sugerează autorul, la aceea a individului exilat dintr-o patrie a originii aflată dincolo de puterea istoriei, un
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
au rămas mici./ Sigur trebuia făcut ceva cu cămășile, cu hărțile Pământului, adică" ("Neliniște"). Versuri facile sunt cuprinse și în "Vârsta sărutului", volum ce se vrea withmanian ca suflu și cuprindere: "Azi toate crengile ard, în explozii de flori/ azi fluviile cântă, azi toate fetele sunt frumoase/ și mi se-ngăduie, trebuie/ să-i spunem fiecărei fete te iubesc!/ abia acum după o așteptare de mii de anii." Gh. Tomozei mai scrie despre cosmos, despre regăsirea Atlantidei (fără vreo semnificație simbolică
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Ioan Alexandru o cale în spirală, urcând astfel în cercuri spre înalt, într-un univers de joc apocaliptic, reminiscențe, cum remarcă Ion Pop, din lectura romanticilor germani; trimiterea la Hölderlin,("Der Ister",) semnifică "călătoria locului" unitatea călătoriei și a locului. "Fluviul lui Ioan Alexandru este o formă de mișcare a esenței" ce-și găsește impulsul în sine însăși, încât înaintarea sa pare paradoxală "stare pe loc"2. Ideea Pustiului în ultima esență este concentrată în poemul "Tentation" comunicarea cu transcendentul ți-
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
al materiei; procedeul se extinde până în volumul "Laus Ptolemaei": "oasele sunt cârji interioare/ ele susțin carnea și nervii/ dar sunt mai prietene și mai aproape pietrei" ("Câteva generații", "Laus Ptolemaei'). Poetul vine cu o lume în care: "copacii rămân suspendați, fluviul este străveziu, sub lună caii rătăcesc cu timpul", însuși poetul, dacă ar face un salt, "ar pluti în aer". Totul intră în stare de imponderabilitate și ceea ce dă echilibru, consistență, formă, volum și culoare sunt abstracțiunile care vor căpăta relieful
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sau la "Fum Căzut", în care obiectele sunt prefăcute parcă în absențe, izolat dispuse, în stare de inerție: "Cu mișcări oprite ades/ văd bolți prăbușite în apă" ("Fum căzut"). La Nichita Stănescu apar păsări cu zborul întrerupt, păduri arcuite peste fluvii inexistente, iar el, Dedal, pendulează între starea de om neputincios și cea de Demiurg. Revenit la starea de om, rămâne aspirația că odată va reuși să atingă, conștient și treaz, starea de "altcineva, altunde, altceva", depășind criza de timp. În
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
1975. 1 Al. Piru, op. cit., p. 278. 2 Dan Cristea, "Un an de poezie", Dacia, p. 196. 3 Ion Negoițescu, "Poezia lui M. Eminescu", Editura Cartea Românească., pag. 170. 1 Vlad Surianu, "Contrapunct critic", Editura Junimea, 1971, p. 112. 2 "Fluviile visează oceanul", E.S.P.L.A., 1961; "Pământul și fructele", E.S.P.L.A., 1964; "Iluminările mării", E.S.P.L.A., 1967; "Oase de corăbii", Editura Tineretului, 1968; "Delte", E. S. P. L. A., 1969; "Fața străină a nopții", Editura Cartea Românească, 1971, "Poeme de dragoste", Albatros, 1971; "Singurătatea amiezii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
le facă față deoarece nu au capacitatea sau pregătirea de a înțelege și de a lucra cu copiii sau au idei false cu privire la aceștia. După ce abuzează copiii, părinții sau educatorii se simt cuprinși de sentimente de vinovăție și revarsă un fluviu de noi îngrijiri asupra copilului și așa sufocat și rănit. A treia categorie de părinți sau educatori își abuzează copiii din cauza modelului de educație primit de-a lungul copilăriei lor. Au fost copii abuzați și nimic nu li se pare
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
pentru momițe...”) 5). Mintea încearcă să suplinească atrofia sentimentelor, dar rezultatele nu sînt dintre cele mai convingătoare. Particule poetice Fără îndoială, există o fascinație a colosalului și alta a miniaturalului, în artă și poezie. Cutare pictează sau cîntă muntele, oceanul, fluviile, iar cutare lucrurile microscopice, pomenind de moleculă și de atom. în literatura romînă, cuvîntul din urmă figurează mai întîi în Istoria ieroglifică, unde e definit astfel: „Lucrul carele într-alt chip sau parte nu să mai poate despărți, despica, tăia
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
semne” care-l fac să tresară și să se înfioare, alteori e înlăuntrul său, ca o oboseală, ca o „amețire” ori ca o „amorțire”. Moartea îl cheamă, îl soarbe, îi înmoaie cerbicea: fără violență, cu blîndețe. Vine, nu o dată, pe fluviile muzicii, îl prinde într-un vals monoton, continuu, înșelător: „Acum, suspină valsul, și mai rar,/ O, lasă-mă acum să te cuprind.../ -Hai, să valsăm, iubito, hohotind,/ După al toamnei bocet mortuar.” („Vals de toamnă”) Bacovia o ispitește, o invocă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
întâlnit mulți afro-americani în lumea nouă, mai ales în Harlem și în sud, în anii pe care ea și Grace i-au petrecut în Manhattan și Hartford. Cu două decenii în urmă, în 1964, publicase o carte despre ei intitulată Fluviu adânc, râu întunecat, după un negro spiritual. Ea susține că poeziile negro spirituals funcționează făcând vrăji; sunt un tip de magie de care a fost interesată de-a lungul întregii ei cariere de scriitor. A mers atât de departe încât
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
onorific, Smith College, Northampton (Massachusetts) 1962 59 Se publică în engleză Sub beneficiu de inventar sub titlul Creierul negru al lui Piranesi, care primește premiul Prix Combat 1963 60 Piesa mister al lui Alcestis și Fiecărui Minotaurul lui 1964 61 Fluviu adânc, râu întunecat, traduceri din Cântecele de jale ale negrilor 1965 62 Yourcenar lucrează la Piatra filozofală 1966 63 Yourcenar elaborează varianta de lucru la Piatra filozofală 1967 64 Face corecturi la Piatra filozofală, la Mount Desert 1968 65 Publică
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
5. TRADUCERI ÎN FRANCEZĂ Woolf, Virginia, Les Vagues [Valurile] (Paris, Stock, 1937). James, Henry, Ce que savait Maisie [Ce știa Maisie] (Paris, Laffont, 1947). Cavafis, Constantin, Poèmes [Poeme], în colaborare cu Constantin Dimaras (Paris, Gallimard, 1958). Fleuve profunde, sombre rivière [Fluviu adânc, râu întunecat] (Paris, Gallimard, 1964); cântece de jale afro-americane. Flexner, Hortense, Poèmes [Poeme] (Paris, Gallimard, 1969). Baldwin, James, Le Coin des "Amen" [Colțul Amen] (Paris, Gallimard, 1983). La Couronne et la Lyre [Cununa și Lira] (Paris, Gallimard, 1983). Mishima
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Montherlant, Henri / 12 Morand, Paul / 52 Maroc / 88, 158 Mount Desert (insula) / 21-24, 77, 79-82, 89, 115, 141, 145, 155, 172 Mussolini / 59 N New Haven / 81, 98 New York / 19, 24, 71, 74-77, 81, 98, 160 Nietzsche / 40, 41 Nil (fluviu) / 32, 92 P Pad (râul) / 60 Paracelsus / 29, 128 Paré, Ambroise / 128 Paris / 19, ff. Parker, Alice / 76 Petite Plaisance / 82, 144, 151, 160, 162 Peyrefitte, Roger / 118 Picasso, Pablo / 118 Pindar / 14, 42, 48, 53-54, 57-58, 61, 63 Piranesi
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
detașare/ lovitura marelui poem" (din Moira). Sau: "acum la o vreme de la marea întâlnire/ de la dialogul de sticlă la marginea ultimului/ concept/ acum dezlegați de fenomen/ ni s-au ridicat din priviri pânzele roșii ale toamnei// curge alături de noi un fluviu de tristă sinceritate/ și noi vorbim cu versul cristalului/ despre marile absențe cunoscute/ împingând din când în când o piatră/ în acest amestec/ ca o ultimă reamintită numărătoare// pe cine mai cunoaștem în supusă nuditate/ spre cine ne macină memoriile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
gelben Gardinen, Polirom, 1998) și cartea de memorialistică Pătimiri și iluminări în captivitatea sovietică a lui Radu Mărculescu (Leid und Offenbarung in der sowjetischen Gefangenschaft, C&N, Berlin, 2008), iar în limba română antologia de proză tânără austriacă Stromabwärts / Pe fluviu în jos (2005) și romanul Catrafuse de Richard Wagner (2006). Volumul de poezii cu care debutează club8-istul Michael Astner, supranumit "neamțul de serviciu al literelor ieșene" (despre calitatea unui timp, Editura Outopos, Iași, 1999) este unul destul de compozit. Nu atât
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pete luminoase ca niște canari care și-ar fi risipit penele în zbor. Era o liniște deplină; ceva suav respira parcă din copaci; Emma își simțea inima cum începe iar să-i bată, și sîngele alergîndu-i prin trup ca un fluviu de lapte. Atunci, departe de tot, dincolo de pădure, auzi pe celelalte coline un țipăt nedeslușit și prelung, o voce tărăgănată, și Emma o asculta, tăcută, îmbinîndu-se, ca o muzică, cu ultimele tresăriri ale nervilor ei zbuciumați. Cu țigara de foi
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
libere. Astfel, în versul 2, s-a tăiat cuvîntul realist "stîncă" în favoarea cuvîntului "munte" care este mai potrivit cu dimensiunile grandioase ale peisajului așa cum apar ele, începînd cu Rousseau și Chateaubriand. La fel se întîmplă și în versul 5, unde " Aici fluviul își toarce apele sale line" este în final înlocuit cu " Aici urlă fluviul cu apele sale învolburate". 3. M. Foucault, 1966; Cl. Abastado, 1977; G. Delfau, A. Roche, 1977; J. Dubois, 1978; A. Viala, 1985. 4. "Romanul este forma literară
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
munte" care este mai potrivit cu dimensiunile grandioase ale peisajului așa cum apar ele, începînd cu Rousseau și Chateaubriand. La fel se întîmplă și în versul 5, unde " Aici fluviul își toarce apele sale line" este în final înlocuit cu " Aici urlă fluviul cu apele sale învolburate". 3. M. Foucault, 1966; Cl. Abastado, 1977; G. Delfau, A. Roche, 1977; J. Dubois, 1978; A. Viala, 1985. 4. "Romanul este forma literară care reflectă cel mai bine această reorientare individualistă și novatoare. Formele literare precedente
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
se desfășoară Sena, șerpuitoare, semănată cu insule, tivită pe dreapta de faleze albe, încoronate de o pădure, pe stînga de pajiști mari, mărginite de altă pădure, departe, în zare. Din loc în loc, stau ancorate vapoare mari de-a lungul malului fluviului imens*. G. de Maupassant, "Un normand", în Poveștile becaței, p. 253 Un procedeu asemănător de dinamizare a descrierii constă în recategorizarea elementelor statice care formează elementul descris, atribuindu-le seme "animate" și "dinamice" (la nivel semantic) și, în plan sintactic
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]