8,525 matches
-
afle că În castel nu se ascundea un asemenea oaspete“ Micul duce 1 Soarele umplea Încăperea cu o lumină verzuie, acvatică, filtrată printre crengile proaspăt Înmugurite ale copacului din fața ferestrei. Lumina Învăluia pereții albi ai odăii, cuvertura gălbuie de pe pat, fotoliul uriaș, divanul și rafturile pline de cărți scumpe. CÎteva narcise timpurii se odihneau Într-un vas de porțelan suedez. Tăcerea din odaie era curmată doar de susurul unei fîntîni nevăzute și de vocea blîndă a unui tînăr cu ochelari fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
firesc. Memoria e ca un film Într-o soluție de bisulfit, adăugă el, folosind o comparație ce nu-i aparținea. Developarea se face Încet, dezvăluind treptat imaginea. — Depinde de calitatea soluției, Johns, spuse Digby, surîzÎnd afabil - și se Întinse În fotoliu. Era un bărbat Între două vîrste, slab, cu fața Încadrată de o barbă neîngrijită. Cuta adîncă ce-i brăzda fruntea părea nelalocul ei, ca o cicatrice de floretă pe fruntea unui profesor. — Nici vorbă! zise Johns, folosind una din expresiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cum perdelele nu fuseseră trase, Încăperea era scăldată În razele lunii. Se auzea susurul fîntînii și se vedea limpede umbra argintie a frunzișului. Exemplarele din The Tatler erau rînduite pe mese, scrumierele fuseseră scoase, iar pernițele - scuturate și așezate pe fotolii: Încăperea semăna acum cu o sală de expoziție În care publicul e ținut la distanță de un cordon. Următoarea ușă prin care trecu fu aceea a cabinetului doctorului Forester. Și cum Închidea fiecare ușă În urma lui, Digby avea senzația că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Poole. La poarta subconștientului său se Înghesuia o mulțime de reminiscențe confuze, cerînd să iasă la lumină: o carte intitulată Micul duce, cuvîntul Neapole - „Să vezi Neapole, și apoi să mori“ - și din nou figura lui Poole, prăbușit Într-un fotoliu și mîncînd o felie de cozonac Într-o Încăpere strîmtă și Întunecoasă... Pe urmă doctorul Forester, aplecat asupra unei mogîldețe negre și Însîngerate... Amintirile se Înghesuiau, din ce În ce mai numeroase. O clipă, văzu chipul negrăit de trist al unei femei, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe ușa aceea Într-o mică sufragerie În care se vedeau o mulțime de scaune urîte, rînduite În jurul unei mese enorme, și un birou. Nu, nu era salonul, de care Rowe Își amintea vag. La capătul mesei ședea, Într-un fotoliu, doamna Bellairs, cu capul Înfășurat Într-un turban negru ce-i ascundea puțin obrajii de mucava. Refuză să vorbească, zise omul ce-i condusese. — Bună ziua, cucoană, o salută Prentice cu o amabilitate jovială. Doamna Bellairs continua să tacă. — Ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ușa de la intrare. În salonul cu reviste ilustrate, unde Rowe se obișnuise să-l vadă pe Davis plîngînd Într-un ungher și unde cei doi pătimași jucători de șah se așezau la o partidă, Îl găsiră pe Johns, Într-un fotoliu, cu capul În palme. Rowe se apropie de el. — Johns! Johns ridică privirea și spuse: — Ce om mare era! Ce om mare! — Era? — Da!... L-am ucis! 3 Fusese un masacru În lege, ca Într-o tragedie elizabethană. Rowe fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
avea dreptate, dragostea paternă este o ficțiune, o minciună. O minciună este utilă dacă permite să schimbi realitatea, se gândi el; când Însă schimbarea eșuează, nu mai rămâne decât minciuna, amărăciunea și conștiința minciunii. Reveni În cameră. Bruno, lățit În fotoliu, nu mișca, părea mort. Între blocurile-turn se lăsa noaptea; după o zi sufocantă, temperatura devenea iar suportabilă. Michel observă deodată colivia goală În care canarul său trăise câțiva ani; ar trebui s-o arunce, nu avea de gând să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
occidentală nu poate egala și nici măcar nu se poate apropia de ceea ce au reușit să facă evreii din vinovăție și din umilință; de aceea negrii Îi urăsc mai mult decât pe oricine.” Cu un aer fericit, s-a Înfundat În fotoliu, și-a pus mâinile pe ceafă; o clipă am crezut c-o să-și pună picioarele pe birou, dar nu, până la urmă n-a făcut-o. S-a aplecat iar Înainte, nu avea stare. — Ei? Ce facem? Nu știu, ați putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
a venit rândul, eram destul de impresionată, el Însă m-a rugat să-mi desfac cămașa, atât. Mi-a privit sânii, apoi a Încercat să spună ceva; nu prea am Înțeles, Începea deja să vorbească Împleticit. Deodată, s-a Îndreptat În fotoliu, a Întins mâinile spre pieptul meu. Nu m-am Împotrivit. Și-a pus o clipă fața Între sânii mei, apoi a căzut iar În fotoliu. Mi-a făcut semn cu capul să plec. Mâinile Îi tremurau foarte tare. În privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ceva; nu prea am Înțeles, Începea deja să vorbească Împleticit. Deodată, s-a Îndreptat În fotoliu, a Întins mâinile spre pieptul meu. Nu m-am Împotrivit. Și-a pus o clipă fața Între sânii mei, apoi a căzut iar În fotoliu. Mi-a făcut semn cu capul să plec. Mâinile Îi tremurau foarte tare. În privirea lui nu citeam nici inițiere spirituală, nici Înțelepciune; În privirea lui nu citeam decât spaima. A murit la căderea nopții. Ceruse să-i fie Înălțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
circuit Închis, unul dintre filmele sale, făcut cu o lună În urmă; În el, David secționa cu drujba un sex masculin. Excitat la culme, trase lângă el o fetiță de vreo doisprezece ani, prietenă a fiicei proprietarului, imobilizând-o În fața fotoliului său. Fetița se zbătu puțin, apoi Începu să i-o sugă. Pe ecran, David apropia drujba atingând ușor coapsele unui bărbat de vreo patruzeci de ani; insul era legat fedeleș, cu brațele În cruce, și urla de groază. În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
e cât se poate de cenușie; apoi apare brusc o bifurcație, iar schimbarea de direcție se dovedește definitivă. Christiane avea acum o pensie de invaliditate, nu mai trebuia să lucreze niciodată; avea chiar dreptul la o Însoțitoare-menajeră gratuită. Își Împinse fotoliul spre el, era Încă stângace - avea să-i fie greu să se obișnuiască, nu avea putere În brațe. Bruno o sărută pe obraji, apoi pe gură. — Acum, zise el, poți să te muți la mine. La Paris. Ea Își ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
spuse mama Annabellei cu o voce care tremura puțin. Annabelle o cuprinse pe după gât, Își lipi fruntea de fruntea ei; rămaseră astfel aproape un minut. După ce bătrâna plecă la culcare, Annabelle mai Întârzie prin salon, frunzări niște cărți. Așezat În fotoliu, Michel o urmărea din priviri. Am putea merge la alt doctor..., spuse el după o lungă tăcere. — Da, am putea, răspunse ea ca un ecou. Annabelle nu putea face dragoste, cicatricea era prea recentă și prea dureroasă; dar Îl strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
s-a pus cu burta pe carte, devenind o studentă eminentă. Nu În ultimul rând, eu mi-am primit banii. Doar soția profesorului va avea o surpriză peste câteva luni, când convivul va ieși din garanție și va Încremeni, În fotoliu, cu ochii căscați. M-am Întrerupt, Întrucât Vasea Înțepenise și el, holbându-se În direcția ușii de la intrare. Nici n-a trebuit să mă Întorc, izul de sulf care năvălise În Încăpere putea schimba și fusul orar. În câteva secunde
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
deasupra ei suia pînă la huciul de sub cer. Galbeni, acolo înfloriseră cornii. În fața casei cobora o livadă cu meri bătrîni, cu vișini și cu nuci. Pătrunserăm în bibliotecă. Între mobilele de coloarea foilor de ceapă trona, îmbrăcat în piele, un fotoliu ponosit. Mirosea a gutui. În ușă se topi un capot și, în aceeași clipă, de dincolo răsună clinchet de ceșcuțe. Un glas plăcut îl anunța pe Alecu să poftim în salonaș. Protocolar, pictorul mă invită prin deschizătura ușii. Încă nu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
trebui să ai, dar nu ai, chiar dacă povestești la școală că nu știu ce rudă care nu există are o astfel de mașină de lux. În camera ei, Sophie a pus un disc și îi cere lui Hans să se așeze în fotoliul de vizavi, să se dezbrace, da, de tot, și să se masturbeze în fața ei, așa cum o face de obicei la el acasă pe canapeaua lui extensibilă, timp în care ea vrea să privească. Hans spune că nu poate să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de parcă ar vrea să treacă o sârmă printr‑un zid, când de fapt nu reușește decât să tragă de el însuși. Sophie ar vrea ca Hans să ejaculeze și chiar i‑o spune. Hans n‑ar vrea să murdărească brocartul fotoliului cu sperma sa. Sophie spune că poate s‑o facă, la urma urmei e fotoliul ei. Bine, atunci îți murdăresc fotoliul, gâfâie Hans cu regret și chiar i‑l murdărește. Curând în camera asta o să fie peste tot numai spermă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
decât să tragă de el însuși. Sophie ar vrea ca Hans să ejaculeze și chiar i‑o spune. Hans n‑ar vrea să murdărească brocartul fotoliului cu sperma sa. Sophie spune că poate s‑o facă, la urma urmei e fotoliul ei. Bine, atunci îți murdăresc fotoliul, gâfâie Hans cu regret și chiar i‑l murdărește. Curând în camera asta o să fie peste tot numai spermă care pute a pește, se gândește Sophie și‑l expediază repede pe Hans. # În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Sophie ar vrea ca Hans să ejaculeze și chiar i‑o spune. Hans n‑ar vrea să murdărească brocartul fotoliului cu sperma sa. Sophie spune că poate s‑o facă, la urma urmei e fotoliul ei. Bine, atunci îți murdăresc fotoliul, gâfâie Hans cu regret și chiar i‑l murdărește. Curând în camera asta o să fie peste tot numai spermă care pute a pește, se gândește Sophie și‑l expediază repede pe Hans. # În mod excepțional, Hans acceptă să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și puterea uriașă a egoismului tinde către perfecționarea lumii, într‑o asemenea societate forța culturii va avea un cu totul alt efect decât până atunci. Asta însă nu‑i insuflă lui Hans nici un fel de avânt, mai degrabă îl mobilizează fotoliul de piele al Sophiei, pe care ar vrea să și‑l cumpere și el. Azi, ca întotdeauna, Hans nici nu dă bine cu ochii de Kochgasse, că străduța îi și cumpără tot optimismul pe un preț de nimic. Curând însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
bomboane? Mai bine să întrebe o femeie care sigur cunoaște mai bine ca el inima altei femei; o s‑o întrebe pe Anna. Mai târziu va trebui să și studieze - ca să se poată însura cu Sophie și să poată cumpăra fotoliul. Sophie e foarte complicată; cauza acestui lucru: firea ei specială. Dacă vrei să fii complicat, trebuie să cunoști multe feluri diferite de a fi. Efervescent și spumos ca o Coca Cola, Rainer, lăudărosul debil, n‑are încotro și trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
aplecată peste bufet, Îmi aruncă o ocheadă, râd, are o bancnotă vârâtă În nara dreaptă. - Du-te dracului! Mă duc. În camera cealaltă Leac pare să stea la discuții cu senatorul. Cu cagula Încă pe cap, dar relaxat, tolănit pe fotoliu. Eu mă duc lângă trepied, desfac camera, Îmi petrec curelușa pe după Încheietură, am ceva În cap, nu mai știu ce, dar Încerc să filmez. Văd cum chingile lui Pârvu nu mai sunt chiar atât de strânse, nu mai are decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mese lungi și masive, retrasă pe oblica trapezului, peria roșie de țepi a capului gros pe care-l purta Inginerul, broderia în cercuri, ca un pieptar, pe bluza de gheață ninsă a frumoasei doamne cu enormă pălărie de pai verde, fotoliul și canapeaua din piele roșie, primind, în colț, docilă, trupurile, în acea jumătate de oră de preludiu, când invitata se lăsase luminată de ochii mari și albaștri ai gazdei, explodând, uneori, cum se întâmpla și acum, ca niște proiectile, din
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ușa următoare înflorise o mască neagră din lemn, un cap îngust de african botos și buzat, cu coarne și urechi de bizon. Se vedeau, în fund, peretele acoperit de rafturi cu cărți, colțul unui birou masiv, picioarele umflate ale unui fotoliu. Dincoace, lângă ultima ușă, balansoarul în piele verde, atingând un pat de călugăr, lângă un scrin alb : adăpostul, poate, pentru musafiri cheflii sau pentru popasul călăto rilor veniți de departe. Peretele din fund n-avea decât ferestre. Toate deschise, în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
urmă, ca într-un libret de operetă, supraveghetoarea. Ziua așteptată, deci. Dimineața, deținuta fusese dusă în altă parte a clădirii. Într-o cameră elegantă, cu covoare moi. Pereții acoperiți cu carouri mari, lustruite, din lemn. Au așezat-o într-un fotoliu, la o măsuță rotundă, acoperită cu sticlă groasă. Masa a vibrat : serviciul de argint pentru cafea, celălalt, din porțelan, pentru ceai. Un coș cu cornuri. Dulceață de vișine, unt, miere, mere, biscuiți. La ora zece au luat-o din nou
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]