9,707 matches
-
oamenii mor din cauza erorii prietenilor. Văzând olandezii în albastru (husari) și verde (dragoni ușori) galopând sălbatic către intersecție și auzindu-i țipând în franceză, scoțienii din Regimentele 92 și 42 Highland de-a lungul drumului Namur i-au confundat cu francezii și li s-a ordonat să deschidă focul asupra lor. Mulți cai în special au căzut la pământ, deoarece prezentau cele mai mari ținte... Soldații lui Piré, ocolind calul rănit al lui Merlen, au ajuns în stânga intersecției sub focul bateriei
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
și s-au retras, nefiind sprijiniți de infanterie sau artilerie ecvestră... Merlen a rămas să reflecteze cu tristețe la pierderile pe care unitatea sa le suferise și cu amărăciune din cauza faptului că majoritatea fuseseră provocate de aliații scoțieni decât de francezi.” "Jägerii" din Braunschweig dispuși în șanț își puseseră marile pălării pe tufișurile din fața lor. Acestea atrăgeau focul necontenit de muschetă al voltigeurilor francezi. Regimentul 95 Pușcași nu a reușit să recucerească satul apărat de infanteriștii lui Bachelu. Prințul de Orania
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
dovedit o barieră în calea cooperării utile. Sir Andrew a încercat să îi încurajeze pe olandezi să mărșăluiască înainte în linie cu oamenii săi, însă olandezii au încercat să explice că inamicii erau prea numeroși pentru a fi atacați frontal. Francezii se aflau într-un lan înalt și nu erau vizibili oamenilor lui Sir Andrew. Acesta a insistat ca pușcașii săi să înainteze neînsoțiți, numai pentru a fi respinși pe dată de o salvă masivă. Această problemă tipică a pornit de la
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
a pornit de la inabilitatea mutuală a forțelor din cadrul armatei aliate poliglote de a se înțelege reciproc. Trupele britanice nu erau familiarizate cu terenul de la Quatre Bras. Olandezii, pe de altă parte, fuseseră pe acest teren și schimbaseră focuri intermitent cu francezii timp de aproape 24 de ore. "Jägerii" olandezi, neputând vorbi engleza, au încercat să indice prin gesturi situația în care se găseau. Unii soldați britanici au înțeles, pe când alții nu. Kincaid, de exemplu, a scris: „"Jägerii" olandezi erau un grup
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
Pușcași și bateria lui Rogers. Regimentul 28 britanic a fost trimis pentru a întări trupele olandeze din Gemioncourt. Coloanele franceze au traversat pârâul și au fost întâmpinate cu salve puternice trase de către infanteria britanică și germană. Focul era copleșitor iar francezii s-au oprit. Apoi au fost atacați de Highlanderi și hanovrieni. Infanteria franceză s-a retras. Infanteria aliată a fost oprită de către focul artileriei franceze, creându-se apoi confuzie din cauza șarjelor de cavalerie. Într-un final, aceasta a reușit să
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
ralieze oamenii, însă două tunuri franceze trase de cai i-au măturat cu mitralii iar aceștia au rupt rândurile, fugind înapoi spre intersecție. Înainte de ora 17:30 a sosit Divzia a 3-a britanică, alcătuită din trupe britanice și germane. Francezii erau depășiți numeric. Brigada hanovriană a lui Kielmansegge a fost trimisă către Pireaumont, pe când brigada lui Halkett s-a poziționat la vest de Quatre Bras. Maiorul Lloyd, cu patru tunuri de nouă livre, a avansat în stânga companiilor lui Rauschenplat. Ney
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
rupt rândurile și au fugit în pădurea Bossu. Apoi, Ney a trimis trei batalioane (unul în linie și două în coloană), urmate de alte trei batalioane, între drum și pădurea Bossu, care acum se afla în mare parte în mâinile francezilor. Cinci batalioane comandate de Gauthier (din divizia lui Foy) au înaintat de-a lungul drumului Charleroi, cu cavaleria ușoară a lui Piré în ariergardă. Un ofițer prusac, căpitanul von Wussow, a ajuns la Quatre Bras. Acesta purta un mesaj duplicat
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
ar fi participat ori la bătălia de la Ligny, ori la cea de la Quatre Bras). Din cauza focului intens de artilerie, trupelor hanvovriene li s-a ordonat să adăpostească la pământ. Ambele părți s-au angajat acum într-un bombardament puternic iar francezii au încercat de mai multe ori să forțeze flancul stâng al aliaților, alcătuit din divizia generalului Charles Alten (un batalion englez și două companii de "jägeri" din Braunschweig, singurele trupe care până acum fuseseră capabile să opună rezistență în acea
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
alunga din nou inamicul din satul Pireaumont, pe care infateria din Braunschweig fusese nevoită să-l părăsească. Locotenent-colonelul von Klenke și-a îndeplinit ordinul cu determinare și a reușit nu numai să reocupe satul, dar și să îi împingă pe francezi înapoi într-o pădure de partea opusă a satului și să respingă contraatacurile ulterioare. De abia a reușit să salveze o baterie, pe care a mutat-o lângă sat. Pe măsura ce rezistența a crescut, în special în pădure, Batalionul
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
a fost respins. Brigada britanică a lui Halkett, urmată de două batalioane din Braunschweig (de Gardă și I), a sosit la lanurile înalte de secară. Braunschweigerii și-au ocupat pozițiile în șanțurile de-a lungul drumului Nivelles. Câteva coloane de francezi au înaintat, așa că generalul Alten a detașat batalioanele Grubenhagen, Ducele de York și Bremen împotriva lor. Cu sprijinul artileriei lui Cleves din KGL, coloanele au fost respinse. În dreapta sa, cavaleria inamică a încercat, prin mai multe șarje, să-și croiască
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
Regimentele 6 și 1 Vânători Călare ale lui Piré. Vânătorii îmbrăcați în verde au atacat, forțând o parte din infanteria aliată să formeze careuri. Au prins de asemenea și Garda, crema infanteriei britanice, formată în linie și în câmp deschis. Francezii au șarjat dintr-o poziție ascunsă într-o depresiune de lângă Pierrepont și au pus pe fugă Garda britanică în câteva clipe. Vânătorii i-au doborât pe soldații din Gardă în timp ce fugeau și au provocat pierderi foarte grele. Aproximativ 500 de
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
și 3 din Braunschweig și de cei 2 800 de nassaueri ai lui von Kruse. Wellington le-a ordonat Gărzii și diviziilor 3 și 5 să înainteze. Prințul de Orania și-a mutat trupele olandeze astfel încât să îi alunge pe francezi din pădurea Bossu. Trupele franceze depășite numeric au fost împinse înapoi. Aliații își menținuseră pozițiile pe care le ocupaseră în acea dimineață. La căderea nopții luptele au încetat. Ofițerii care veneau de la Bruxelles puteau observa urmele bătăliei din ziua aceea
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
major s-au cazat în reședința unui demnitar belgian care era faimos pentru pivnița sa cu vinuri și pe care aceștia au explorat-o amănunțit. La Quatre Bras mareșalul Ney a pierdut între 3 400 și 4 250 de oameni. Francezii au capturat de asemenea un drapel britanic. Ney a reușit să oprească orice forță de-a lui Wellington care încercase să meargă în ajutorul prusacilor lui Blücher. Ducele a suferit pierderi mai grele la Quatre Bras decât Ney, estimările ajungând
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
lui Blücher. Ducele a suferit pierderi mai grele la Quatre Bras decât Ney, estimările ajungând de la aproximativ 4 800 până la 9 000 de soldați omorâți sau răniți. În ziua următoare, forțele lui Wellington au lăsat câmpul de luptă în mâinile francezilor și s-au retras. Gauthier, comandant al brigăzii 1 din divizia a 9a a Corpului II. „Pierdusem destul de mulți oameni din cauza gloanțelor, ghiulelelor și acestei șarje de cavalerie. Locotenentul Carondal era mort, Gérard prizonier și mai mulți ofițeri răniți. Eu
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
și acestei șarje de cavalerie. Locotenentul Carondal era mort, Gérard prizonier și mai mulți ofițeri răniți. Eu încasasem un glonte în "shako"; îmi zgâriase țeasta, un centimentru mai jos și m-aș fi fript. Cred și sunt convins că, dacă francezii s-ar fi încolonat și ar fi marșat hotărât înainte asupra Quatre-Bras, poziția ar fi fost luată. Englezii nu erau în linie și noi nu aveam forța de a suporta șocul. Batalionul era în curs de a se reforma. Lipseau
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
reliefuri care-l înfățișează pe rege în fața zeilor sau subjugând inamicii, ori aflat la vânătoare. Templul mortuar păstrează inovația adusă încă din timpul lui *Niuserre, iar basoreliefurile îl înfățișează pe faraon triumfând asupra tuturor forțelor care provoacă dezordine în Univers. Francezul G. Jéquier, care a efectuat săpături în complexul său morturar între anii 1926-1936, a reușit să clarifice faptul că multe dintre reliefurile aparținând sepulturii lui Pepi al II-lea au fost copiate de către artiști din complexul lui *Sahure. În jurul zidului
Pepi al II-lea Neferkare () [Corola-website/Science/312423_a_313752]
-
de Carol al VIII-lea, Lucreția rămâne în siguranță la Pesaro, unde duce o viață luxoasă. Alexandru al VI-lea datorită abilității diplomatice, nu suferă daune de pe urma invaziei franceze. În 31 martie 1495 creează Liga Sfânta, armată de coaliție împotriva francezilor, care condusă de Francesco Gonzaga, învinge armata franceză în bătălia de la Fornovo. În acel an după paște, Lucreția se întoarce la Roma, în timp ce poziția soțului devine tot mai ambiguă: papa îi ordonase să abandoneze Pesaro și să se pună în
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
evita ca cei doi fii rămași singuri să-și urmeze respectivii soți, îi trimite la Spoleto, numind-o pe Lucreția guvernatoare. Când papa iși trimite copiii la Spoleto, fortăreață situată la nord de Roma, demonstrează că s-a alăturat partidului francezilor. Lucreția și fratele său uniți prin căsătorie cu Regatul de Neapole, din dorința Papei și a lui Cesare, sunt constrânși tot din dorința familiei Borgia să abandoneze interesele familiei adoptate prin căsătorie. La Spoleto, Lucreția și Gioffre trebuie să îndepărteze
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
circulau pe seama Lucreției. Pentru a supera aceste rețineri, papa cere regelui Ludovic al XII-lea, protector al Ferrarei, să intervină, aprobarea acestuia fiind determinantă pentru încheierea tratativelor. Alexandru al VI-lea îl șantajează pe rege, precizând că va recunoaște drepturile francezilor asupra tronului din Napoli, doar dacă regele va convinge familia d'Este să accepte căsătoria. Regele consimte, iar Ercole d'Este(sfătuit de Ludovic al XII-lea)cere dublul celor 100.000 de ducați oferiți de papă, în plus alte
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
-lea îi cere să-i trimită ca ostatic propriul fiu, Federico. Apoi biserica îl pune la conducerea armatei, pentru a ataca Ferrara. De acord cu soția Isabella, găsește o scuză pentru a nu ataca ducatul cumnaților. Între timp Alfonso cu ajutorul francezilor, apără Ferrara, învingând trupele papei la Fosso Geniolo în 11 februarie 1511. Lucreția, ca o perfectă castelană îi primește pe învingători cu mari onoruri și banchete. În 22 mai papa pierde Bologna, iar Lucreția se retrage la San Bernardino pentru
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
de lansare insula Lobau, pentru a urmări inamicul. Făcând acest lucru, împăratul Napoleon ajunge să cadă în capcana întinsă de comandantul austriac, care nu intenționa să se retragă ci să opună o rezistență hotărâtă și să nu îi lase pe francezi să treacă fluviul. Austriecii au reușit să distrugă podurile peste Dunăre din zonă, izolând pentru o zi întreagă armata napoleoniană de grosul trupelor, dar nu au reușit să profite de avantajul lor numeric și francezii, după ce au primit întăriri, s-
Bătălia de la Aspern-Essling () [Corola-website/Science/312419_a_313748]
-
să nu îi lase pe francezi să treacă fluviul. Austriecii au reușit să distrugă podurile peste Dunăre din zonă, izolând pentru o zi întreagă armata napoleoniană de grosul trupelor, dar nu au reușit să profite de avantajul lor numeric și francezii, după ce au primit întăriri, s-au putut retrage în ordine, în timpul celei de-a doua zile de lupte. Ambele părți au suferit pierderi semnificative, francezii pierzând și doi dintre comandanții cei mai valoroși: mareșalul Lannes și generalul de divizie St
Bătălia de la Aspern-Essling () [Corola-website/Science/312419_a_313748]
-
napoleoniană de grosul trupelor, dar nu au reușit să profite de avantajul lor numeric și francezii, după ce au primit întăriri, s-au putut retrage în ordine, în timpul celei de-a doua zile de lupte. Ambele părți au suferit pierderi semnificative, francezii pierzând și doi dintre comandanții cei mai valoroși: mareșalul Lannes și generalul de divizie St. Hilaire, ambii răniți mortal. "KK Hauptarmee", sub comanda Arhiducelui Carol al Austriei: TOTAL: 99 000 de oameni; 84 000 infanterie, 14 250 cavalerie, 288 de
Bătălia de la Aspern-Essling () [Corola-website/Science/312419_a_313748]
-
vârsta de paisprezece ani. La vârsta de șaptesprezece ani, a condus o lovitură împotriva regentului Roger Mortimer lucru care a marcat începutul domniei sale personale. După ce a înfrânt, fără să subjuge, Regatul Scoției, în 1340 s-a autodeclarat moștenitor al tronului francez începând ceea ce va fi cunoscut în istorie sub numele de Războiul de o sută de ani. Eduard a repudiat Tratatul de la Northampton care a fost semnat în timpul regenței, reînnoind astfel cererile suveranității engleze asupra Scoției rezultând cel de-Al Doilea
Eduard al III-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312461_a_313790]
-
al III-lea din mai multe motive: în primul rând, regele Franței, Filip al VI-lea l-a protejat pe David al II-lea al Scoției în exil și a sprijinit raiduri scoțiene în nordul Angliei. În al doilea rând francezii au atacat mai multe orașe de coastă ale englezilor, lucru ce a condus la constituirea zvonurilor legate de o invazie la scară largă. În al treilea rând, posesiunile lui Eduard al III-lea din Franța au fost puse sub amenințare
Eduard al III-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312461_a_313790]