KorAP: Find »[drukola/base=glumă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...303 304 305 ...404 >

10,090 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394

bucăți. Și aș vrea o mică bucată nouă în fața mea. Pentru că sunt un orfan, aș putea să-ți spun. — Pentru că vreau să văd zburând un zmeu, spun, și nu știu ce am spus. În sfârșit, tensiunea slăbește, a fost un joc, o glumă. Mama ta mă privește din nou fără neîncredere. — Cretinule, râde. Și bea o înghițitură de coca cola. — Ne simțim bine și așa, nu crezi? Dar eu mă gândesc la un fir care vibrează în vânt, la o mică încheietură care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
șolduri. — Un pacient? — Da. Trage apa, stinge lumina și iese din baie. Un cancer „important“?“și zâmbește. Nu-i ușor să trăiești cu un om care face o muncă atât de tristă, a ajuns să-mi accepte jargonul, să facă glume pe socoteala lui. Zâmbesc drept răspuns. — Cel puțin, nu te așeza cu pantofii pe pat, și iese din cameră. — Alo? — Unde erai? — Aici. Te-am sunat de mai multe ori. — Poate n-am auzit. Respiră greu și în receptor pătrunde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
în timp ce în jur se aude din nou respirația celorlalți. — Dopamină în venă. — Se normalizează. Bine te-ai întors, comoara mea, ești din nou în lume. Alfredo mă privește, încearcă să zâmbească, dar șoptește doar: — A glumit... ne-a făcut o glumă. — Splina a fost cea care a sângerat. N-am privit gaura din capul tău, am văzut doar o margine deschisă care trebuia să fie pielea, dar n-am privit înăuntru. Alfredo merge mai departe, eu nu rămân. Am transpirat și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225

i-am recunoscut un anumit imperiu, și, mai cu seamă, ce-ar mai râde de naivii care i-au luat în serios una ori alta dintre zeflemelile sale cele mai subtile! Căci nu-ncape îndoială că nu făcea decât o glumă - ba încă una foarte serioasă - când imita stilul cărților cavalerești, iar treaba cu „nici nu apucase bine rubicondul Apolo“etc., pe care unii cervantiști naivi o prezintă drept model de stil, nu-i altceva decât o caricatură plină de haz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
peste picior sau să se lase îmbrobodit, și nici să fie bătaia de joc a cuiva sau să iasă pleoștit, drept care, ori de câte ori cineva ți se adresează, vrei să știi neapărat cu ce dedesubturi o face și dacă-ți vorbește în glumă sau în serios. Mă-ndoiesc că la alt popor amestecul de glume și seriozitate poate fi atât de vexant, cât despre faptul de a nu ști bine dacă un lucru e sau nu serios, câți dintre noi îl suportă? Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
de joc a cuiva sau să iasă pleoștit, drept care, ori de câte ori cineva ți se adresează, vrei să știi neapărat cu ce dedesubturi o face și dacă-ți vorbește în glumă sau în serios. Mă-ndoiesc că la alt popor amestecul de glume și seriozitate poate fi atât de vexant, cât despre faptul de a nu ști bine dacă un lucru e sau nu serios, câți dintre noi îl suportă? Și e mult mai greu ca spaniolul mediu și suspicios să-și dea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
faptul de a nu ști bine dacă un lucru e sau nu serios, câți dintre noi îl suportă? Și e mult mai greu ca spaniolul mediu și suspicios să-și dea seama dacă ceva e rostit serios și totodată în glumă, adevărat și mucalit, din aceeași perspectivă. Don Miguel e preocupat de tragicul buf și nu doar o dată mi-a spus că n-ar vrea să moară înainte de a fi scris o bufonadă tragică sau o tragedie bufă, dar în care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
cu dezgust să-l citească, unii pentru că atare lucruri le dau dureri de cap, iar alții deoarece, grijulii ca sancta sancte tractanda sunt, cele sfinte să fie tratate cu sfințenie, consideră că acele concepte nu trebuie să fie prilej de glume și giumbușlucuri. El replică însă că nu știe de ce tocmai fiii spirituali ai celor care și-au bătut joc de lucrurile cele mai sfinte, adică de cele mai mângâietoare credințe și nădejdi ale fraților lor, ar avea dreptul să pretindă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
fin și mai ales bogat, fetițo, mai ales bogat... — Să-i fie de bine cu bogăția lui; eu, dacă muncesc, n-o fac ca să mă vând. — Dar cine-a spus să te vinzi, arțăgoaso? — Bine, bine, mătușă, hai să lăsăm glumele. — Ai să-l vezi, fetițo, ai să-l vezi și-o să-ți schimbi părerile. Cât despre asta... — Nimeni nu poate spune din apa asta n-am să beau. — Misterioase sunt căile Providenței! - exclamă don Fermín -. Dumnezeu... Păi bine, bărbate - îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
așa mă cheamă. — Și ce-i cu tine? De ce, domnișorule Augusto? — Nu te-am văzut niciodată înroșindu-te așa. Și în plus pari altfel. — Păi dumneavoastră îmi păreți altfel... — Se poate..., se poate... Dar ia vino, apropie-te. — Zău, lăsați glumele și să ne vedem de treabă! — Glume? Păi tu crezi că e glumă? - îi spuse el cu glasul cel mai serios -. Apropie-te, să te văd bine. — Da’ ce, altădată nu m-ați văzut? — Da, dar pân-acum nu-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
tine? De ce, domnișorule Augusto? — Nu te-am văzut niciodată înroșindu-te așa. Și în plus pari altfel. — Păi dumneavoastră îmi păreți altfel... — Se poate..., se poate... Dar ia vino, apropie-te. — Zău, lăsați glumele și să ne vedem de treabă! — Glume? Păi tu crezi că e glumă? - îi spuse el cu glasul cel mai serios -. Apropie-te, să te văd bine. — Da’ ce, altădată nu m-ați văzut? — Da, dar pân-acum nu-mi dădusem seama că ești atât de frumușică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
am văzut niciodată înroșindu-te așa. Și în plus pari altfel. — Păi dumneavoastră îmi păreți altfel... — Se poate..., se poate... Dar ia vino, apropie-te. — Zău, lăsați glumele și să ne vedem de treabă! — Glume? Păi tu crezi că e glumă? - îi spuse el cu glasul cel mai serios -. Apropie-te, să te văd bine. — Da’ ce, altădată nu m-ați văzut? — Da, dar pân-acum nu-mi dădusem seama că ești atât de frumușică... — Ei, ei, domnișorule, lăsați glumele... - și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
e glumă? - îi spuse el cu glasul cel mai serios -. Apropie-te, să te văd bine. — Da’ ce, altădată nu m-ați văzut? — Da, dar pân-acum nu-mi dădusem seama că ești atât de frumușică... — Ei, ei, domnișorule, lăsați glumele... - și-i ardeau obrajii. Și-acum, cu îmbujorările astea, aidoma soarelui... — Zău... — Vino-ncoace, hai. Ți-oi fi zicând că domnișorul Augusto a înnebunit, nu-i așa? Ei bine, nu, nici vorbă, nu! Adevărul e că așa a fost până

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
Halal interes! Vărsături! Ai pomenit vreodată ceva mai indecent, mai murdar? — Dar ea pesemne e în culmea fericirii că se simte mamă! — Ea? Ea e ca mine! E o festă urâtă a Providenței, a Naturii sau a cui vrei, o glumă proastă. Dacă ar fi venit... bebelușul sau bebelușa, ce-o fi fost să fie..., dac-ar fi venit la vremea când, guguștiuci nevinovați, plini, mai mult decât de dragoste părintească, de vanitate; dacă ar fi venit când credeam că a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
dacă ar fi venit când credeam că a nu avea copii înseamnă a fi mai prejos decât alții; dacă ar fi venit atunci, Doamne-ajută și să fie-ntr-un ceas bun! Dar acum, acum? Ascultă-mă pe mine, e-o glumă proastă. Dacă n-ar fi... — Ce, dom’le, ce? — Ți l-aș face cadou, ca să-i ție tovărășie lui Orfeu. — Dom’le, potolește-te și nu mai spune tâmpenii... — Ai dreptate, spun tâmpenii. Iartă-mă. Dar ți se pare normal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
azvârle pe stradă și să te oblige s-ajungi la spital.“ „Și care-anume?“ „Să te însori cu ea.“ „Să mă însor cu ea? Cu patroana? Cine, eu? Un Rodríguez de Alburquerque y Álvarez de Castro! Domnule, nu-mi arde de glume!“ Și pare-se că împrejurarea avu un asemenea efect, încât în scurt timp i se înșurubă în cap. — Și nu fără motiv. — Dar, de îndată ce și-a revenit din prima supriză, amicul i-a demonstrat că, dacă se însura cu patroana

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
către o investigație mai pătrunzătoare a realității lucrurilor; cruditățile astea sunt crudități... pedagogice. Chiar așa, pedagogice! Și-un pic grotești... — E-adevărat, nu te contrazic. Plăcerea bufoneriei. — Care, în fond, e totdeauna sumbră. — Tocmai de-aceea. Nu-mi plac decât glumele lugubre, bancurile funerare. Râsul de dragul râsului mă irită și chiar mă sperie. Râsul nu e decât o pregătire pentru tragedie. — Ei bine, mie bufonadele astea crude îmi produc un efect detestabil. Pentru că ești un singuratic, Augusto, un singuratic, înțelege-mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
starea asta. — Pare imposibil! Ți-a dispărut o dragoste, cea din a; nu-ți rămân oare cea din b, sau cea din c, sau cea din x, sau oricare alta din n? — Cred că nu-i un moment potrivit pentru glume. — Dimpotrivă, e chiar momentul cel mai potrivit pentru glume. Ascultă, nu dragostea mă doare, ci farsa, farsa, farsa! Și-au bătut joc de mine, m-au luat peste picior, m-au ridiculizat, au vrut să-mi demonstreze..., ce știu eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
cea din a; nu-ți rămân oare cea din b, sau cea din c, sau cea din x, sau oricare alta din n? — Cred că nu-i un moment potrivit pentru glume. — Dimpotrivă, e chiar momentul cel mai potrivit pentru glume. Ascultă, nu dragostea mă doare, ci farsa, farsa, farsa! Și-au bătut joc de mine, m-au luat peste picior, m-au ridiculizat, au vrut să-mi demonstreze..., ce știu eu?..., că nu exist. — Ce fericire! — Nu glumi, Víctore. — Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
broască, și te-a luat ea pe tine drept broască. Aruncă-te, așadar, în baltă și pune-te pe orăcăit și trăit! — Te rog încă o dată... — Să nu glumesc, da? Ei bine, o să glumesc. Pentru asemenea ocazii a fost inventată gluma. — Ești caustic. — Așa și trebuie să fii, caustic. Și să produci confuzie. Să produci confuzie în toate privințele, în tot. Să confunzi somnul și veghea, ficțiunea și realitatea, adevărul și minciuna; să confunzi totul într-o singură ceață. Gluma care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
inventată gluma. — Ești caustic. — Așa și trebuie să fii, caustic. Și să produci confuzie. Să produci confuzie în toate privințele, în tot. Să confunzi somnul și veghea, ficțiunea și realitatea, adevărul și minciuna; să confunzi totul într-o singură ceață. Gluma care nu e caustică și derutantă nu e bună de nimic. Copilul râde la tragedie; bătrânul plânge la comedie. Ai vrut să o faci broască, te-a făcut ea broască; acceptă deci situația și fii broască pentru tine. — Ce vrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350

noiembrie 1942 1tc "1" N umele doctorului era Gabor. Ca surorile unguroaice cu bijuteriile și soții ăia mulți, i-am spus soției mele. Zsa Zsa, Eva și... mereu o uit pe a treia. Încercam să iau totul ca pe o glumă. Încercam să fiu un tip de gașcă. Nu ajungi nicăieri cu o mutră acră, mă avertizaseră ei, deși asta fusese cu ani în urmă. Acum nu mai aveam o mutră acră. Mă simțeam cât se poate de bine când doctorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
soacra mea. Îmi pare rău, doctore, dar nu înțeleg unde vrei să ajungi. Mi-am pierdut vocea. Nu sunt alte probleme în viața mea. M-am aplecat în față și am bătut în lemnul biroului. Am vrut să fie o glumă. Nu sunt un om superstițios. Ați mai avut vreun incident de acest fel în trecut? mă întrebă. Nu mi-am pierdut niciodată vocea, am șoptit. —Alte probleme de sănătate care n-au părut să aibă o cauză biologică? — Vreți să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
trebăluia. Ridică o mână ca să își dea la o parte de pe frunte părul negru și drept și privi îndelung curtea cu ochii ei negri, imenși. Deodată, fața ei delicată se încreți într-un zâmbet - îi venise probabil în minte vreo glumă sau o bucurie ascunsă - și îmi imaginam, deși nu le puteam vedea de la distanța asta, gropițele din obrajii ei. De ce vrei să zâmbesc mereu? Pentru că faci gropițe în obraji. O plac pe Jane, cu toate că nu o cunosc mai bine decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
dar știam cuvintele. Le știam în engleză, franceză, olandeză și germană. Aș fi putut să le recunosc în probabil alte șase limbi pe care nu le vorbeam. Nu ești unul dintre cei aleși, mormăise el. Mă întrebam dacă era o glumă sau un test. L-am privit cum îmi studia certificatul. Când îl văzusem prima dată, fusesem uimit, și încă nu mă obișnuisem. În actele germane și olandeze, chiar și în documentele DP, se înregistra religia posesorului. Certificatul de identitate care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]