7,783 matches
-
hidrodinamice a apei asupra materialelor nemetalice” Referat III, septembrie 2009. CUPȘA O. S. - „Transformări reversibile și ireversibile ale materialelor nemetalice în contact cu apă” Referat ÎI, septembrie 2008. CUPȘA O. S. - „Considerente generale privind stabilirea mecanismului acțiunii apei asupra construcțiilor hidrotehnice”, Referat I, iunie 2006. CUPȘA O. S. - “Caracteristici constructive ale navelor de tip Hovercraft” - lucrare de licență, Universitatea Maritimă Constantă, 2000. CUPȘA O. S. - “Dotări specifice la bordul unei nave de cercetări subacvatice” - lucrare de licență, Institutul de Marină Civilă
Ovidiu Sorin Cupșa () [Corola-website/Science/308235_a_309564]
-
complexe trebuie să fie efectuate într-o perioadă dată și în limitele unor cheltuieli estimate, pentru a produce un produs complex unic, pe baza unui proiect. Exemple pentru acest tip de producție pot fi: producția de nave, locomotive, avioane, construcții hidrotehnice (hidrocentrale) etc. Realizarea produsului are loc într-o amplasare „cu poziție fixă”, deci cu imobilitate în timpul realizării. Toate activitățile, inclusiv funcțiile de suport necesare, vor fi ținute sub control de managementul proiectului, pe toată durata de execuție a acestuia. Forța
Strategie de fabricație () [Corola-website/Science/306851_a_308180]
-
că această cerință necesită o autoritate guvernamentală care să coordoneze lucrările și este posibil ca această cerință să fi acționat ca un catalizator pentru creerea sistemelor guvernamentale în civilizațiile timpurii. Totuși, alți specialiști arată că au fost executate mari lucrări hidrotehnice din pământ cum sunt canalele și digurile care au fost realizate înainte de Regele Scorpion în Egiptul predinastic Egypt când guvernanța era mult mai puțin centralizată. În vremurile moderne sisteme importante de înciduire există în lungul râurilor Mississippi and Sacramento din
Dig () [Corola-website/Science/302590_a_303919]
-
sau compozit, cu fundul plat, puntea plană (fără selatură), cu secțiunea transversală dreptunghiulară. Este de regulă nepropulsat. Se utilizează ca platformă la încărcarea și descărcarea navelor care nu operează la cheu. Dotat cu gruie sau macarale se folosește la lucrări hidrotehnice. Un ponton de transport (bac) este un mijloc plutitor portuar cu punte platformă, folosit pentru transportul mărfurilor de la navă la cheu și invers. Deși nu are mijloace de propulsie, totuși în unele țări este considerat ca navă din punct de
Ponton () [Corola-website/Science/302939_a_304268]
-
unei ape, protejată natural sau artificial împotriva valurilor, vânturilor, curenților, ghețurilor, având ca scop primirea și adăpostirea navelor, prestarea de servicii pentru nave, pasageri și mărfuri, precum și facilitarea de activități comerciale și industriale. ul cuprinde totalitatea acvatoriilor și teritoriilor, construcțiilor hidrotehnice, canalelor de acces, șenalelor, zonelor de navigație, radelor interioare, clădirilor, magaziilor, platformelor, căilor ferate, drumurilor, instalațiilor și echipamentelor aflate în limitele acestuia. Sistemul portuar național este format din totalitatea porturilor situate pe teritoriul României."; urile se clasifică după cum urmează: a
Port () [Corola-website/Science/302970_a_304299]
-
au fost începute prin aprobarea unei "note de comandă", ci în baza unei dispoziții derogatorii a lui Nicolae Ceaușescu. După afirmațiile susținătorilor proiectului, Canalul Dunăre - București ar putea fi și un producător de energie, prin cele patru microhidrocentrale din nodurile hidrotehnice, amenajate pe lângă ecluze, putându-se ajunge la o producție de energie electrică de peste 50 MW. Apa din canal va putea fi și o sursă de irigații pentru circa 150.000 de hectare teren arabil. Un alt beneficiu ar consta în
Canalul Dunăre-București () [Corola-website/Science/299463_a_300792]
-
și medii, aliniate vertical, fără spații între ele. Trunchiurile erau înfipte în pământ și puteau fi întărite cu construcții adiționale. Înălțimea unei palisade putea fi de la aceea a unui simplu gard, până la peste trei metri. Palisada, folosită și astăzi în hidrotehnică, este o construcție permeabilă executată pentru protecția malurilor împotriva eroziunii. Aceasta se compune dintrun grup de stâlpi înfipți în zona de mal a albiei râului, legați între ei cu cabluri. Palisadele erau o opțiune excelentă pentru forturile mici sau și
Palisadă () [Corola-website/Science/303630_a_304959]
-
dintre sistemele de fortificație preconizate de , asemănarea dintre aceste sisteme a răspândit afirmația că Timișoara ar fi fost fortificată în stil Vauban. a fost primul care a fost construit. Construcția a început în 1732 imediat după ce s-au finalizat lucrările hidrotehnice de regularizare a Begăi, lucrări care s-au desfășurat în perioada 1728-1732 și care erau menite să asigure apa necesară în șanțul cetății ca ravelinul/bastionul să poată funcționa corect. El apare prima dată pe planurile din anii 1732-1733. Inițial
Bastionul Theresia () [Corola-website/Science/303695_a_305024]
-
obișnuit, pentru construcțiile și elementele supuse la condiții deosebite, se utilizează betoane speciale, cum sunt: betoanele cu înaltă performanță, cele rezistente la temperaturi înalte (refractare), betoanele antiacide, betoanele de protecție împotriva radiațiilor, betoanele cu polimeri, cele armate cu fibre, betoane hidrotehnice sau betoane pentru drumuri. Betoanele ușoare - sunt acelea care au o greutate mai mică de 2000 kg/mc, în scopul dobândirii de calități termoizolatoare. Compoziția lor este foarte variată, de la agregate anorganice(minerale), la cele naturale(vegetale) sau artificiale(polimeri
Beton () [Corola-website/Science/304019_a_305348]
-
și biologice. Deși pune la dispoziție informații de bază esențiale diferitor activități umane, multe dintre ele cu caracter tehnic, hidrologia este o disciplină geografică și nu una tehnică, obiectul ei fiind mediul natural și cu lucrările de modificare a mediului. Hidrotehnica este o ramură a construcțiilor care se ocupă de construcțiile legate de ape. Este evident că acestea sunt elemente care realizează măsurile structurale de gospodărire a apelor. Hidrotehnica se ocupă însă în primul rând de construcțiile în sine, pe când în
Gospodărirea apelor () [Corola-website/Science/304106_a_305435]
-
obiectul ei fiind mediul natural și cu lucrările de modificare a mediului. Hidrotehnica este o ramură a construcțiilor care se ocupă de construcțiile legate de ape. Este evident că acestea sunt elemente care realizează măsurile structurale de gospodărire a apelor. Hidrotehnica se ocupă însă în primul rând de construcțiile în sine, pe când în gospodărirea apelor preocuparea majoră este cea a funcțiunilor tehnologice și a efectelor acestor construcții. Diferențierea poate fi ilustrată considerând un proiect de baraj care realizează un lac de
Gospodărirea apelor () [Corola-website/Science/304106_a_305435]
-
și 2003) a fost numit ambasador în Cuba de către președintele României. s-a născut la data de 15 septembrie 1956, în orașul Dorohoi ( județul Botoșani). Urmează cursurile Liceului de cultură generală nr. 2 din orașul Dorohoi (1971-1975), apoi Facultatea de Hidrotehnica din cadrul Institutului de Construcții din București (1976-1979), obținând diplomă de subinginer în profilul Construcții; specializarea Tehnică Edilitara. După absolvirea Institutului, este angajat în august 1979 ca șef de punct de lucru la G.I.G.C.L. Iași - Secția Apă. Din noiembrie 1979, este
Gheorghe Nichita () [Corola-website/Science/303926_a_305255]
-
februarie 1988. În paralel, studiază în perioada 1982-1987 la Facultatea de Stiinte Economice din cadrul Universității “Al. I. Cuza” din Iași, obținând diplomă de licență în specializarea Economia industriei, construcțiilor și transporturilor. Ulterior, între anii 1991-1995, studiază și la Facultatea de Hidrotehnica din cadrul Universității Tehnice “Gh. Asachi” din Iași, devenind inginer diplomat în specializarea Construcții Hidrotehnice. Din anul 1997, s-a înscris că doctorand la Facultatea de Stiinte Economice din cadrul Universității “Al. I. Cuza” din Iași. Domeniul de cercetare ales este: Managementul
Gheorghe Nichita () [Corola-website/Science/303926_a_305255]
-
Universității “Al. I. Cuza” din Iași, obținând diplomă de licență în specializarea Economia industriei, construcțiilor și transporturilor. Ulterior, între anii 1991-1995, studiază și la Facultatea de Hidrotehnica din cadrul Universității Tehnice “Gh. Asachi” din Iași, devenind inginer diplomat în specializarea Construcții Hidrotehnice. Din anul 1997, s-a înscris că doctorand la Facultatea de Stiinte Economice din cadrul Universității “Al. I. Cuza” din Iași. Domeniul de cercetare ales este: Managementul serviciilor publice, iar tema de doctorat propusă se intitulează: "“Strategii manageriale în serviciile publice
Gheorghe Nichita () [Corola-website/Science/303926_a_305255]
-
omenească, de intemperiile atmosferice (viscol, ger, vânt, ploaie, arșița soarelui etc.) făcând posibilă adaptarea la mediul geografic atât de variat și cu clime atât de diferite. le inginerești sunt toate celelalte construcții, căi de comunicații terestre și pe apă, construcțiile hidrotehnice și subterane, liniile de transport ale energiei electrice etc. Fiecare construcție sau element de construcție trebuie să satisfacă un ansamblu de condiții tehnice sau cerințe tehnico-economice principale, care privesc durabilitatea în timp, robustețea structurala, rezistența la foc, rezistența și stabilitatea
Construcții () [Corola-website/Science/304312_a_305641]
-
în municipiul București. Mama sa, Alexandrina Louise Lăzărescu, este de origine greacă, mama ei fiind grecoaică, iar tatăl ei pe jumătate român și pe jumătate grec. După finalizarea studiilor medii la Liceul „Sf. Sava” din București, a absolvit Facultatea de Hidrotehnică din cadrul Institutului de Construcții din București - actuala Universitate Tehnică de Construcții (1976), urmând ulterior și un masterat în matematică și informatică la Universitatea din București (1981). După absolvirea facultății a lucrat ca inginer la Consiliul Național al Apelor, filiala Argeș
Călin Popescu-Tăriceanu () [Corola-website/Science/297985_a_299314]
-
masterat în matematică și informatică la Universitatea din București (1981). După absolvirea facultății a lucrat ca inginer la Consiliul Național al Apelor, filiala Argeș (1976-1977), inginer la Trustul de Construcții Industriale București (1977-1979) și ca asistent universitar la Facultatea de Hidrotehnică din București (1980-1991). În anul 1990 a fondat al doilea post de radio privat din România, Radio Contact, al cărui director general a fost în perioada 1992-1996. Începând din anul 1993 este partener asociat la Automotive Trading Services (importator oficial
Călin Popescu-Tăriceanu () [Corola-website/Science/297985_a_299314]
-
Jean-Baptiste Denis (sau Denys) (n. c. 1640 - d. 1704) a fost medic francez. I se atribuie una dintre primele încercări de realizare a unei transfuzii de sânge. S-a născut la Paris. Tatăl său a fost inginer în domeniul hidrotehnicii. După terminarea studiilor de medicină la Montpellier, din 1664 Denis începe să predea, în locuința sa din Paris, lecții de matematică, fizică, medicină, cursuri care s-au răspândit și sub formă scrisă. Ulterior devine medicul personal al lui Ludovic al
Jean Baptiste Denis () [Corola-website/Science/312759_a_314088]
-
d. 2012) a fost un inginer hidrotehnician român, specialist în gospodărirea apelor. S-a ocupat în special de problemele de amenajare a bazinului hidrografic Argeș pe care le-a coordonat timp de peste trei decenii. A proiectat, de asemenea, numeroase lucrări hidrotehnice. s-a născut la Slatina, județul Olt în 7 iulie 1925. Bunicul său era generalul George Solacolu, care în tinerețe luptase la Plevna și fusese decorat cu Virtutea Militară. Tatăl său, Marcel Solacolu, era inginer electrotehnic, director la Uzinele Comunale
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
iar în 1935 s-a înscris la Liceul Spiru Haret din București. În 1943 Paul Solacolu a intrat prin concurs la Facultatea de Construcții din cadrul Școlii Politehnice (transformată ulterior în Institutul Politehnic București). A absolvit în 1948 secția de construcții hidrotehnice, făcând parte din ultima promoție înainte de reforma învățământului din 1948 și de desprinderea Institutului de Construcții din cadrul Politehnicii. Ca atare a fost unul din ultimii reprezentanți ai concepției tradiționale a învățământului politehnic din România, care se străduia să creeze cadre
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
spre deosebire de orientarea ulterioară a învățământului tehnic superior, care punea un accent mult mai mare pe specializare. Paul Solacolu a valorificat în mod strălucit această pregătire multilaterală, reușind să aibe rezultate remarcabile atât în domeniul pregătirii sale de bază, al construcțiilor hidrotehnice, cât și în aplicarea cunoștințelor sale în domenii inginerești care s-au dezvoltat ulterior, cum sunt gospodărirea apelor și hidrologia inginerească. Paul Solacolu a avut, ca puțini alții, o viziune a rolului său de inginer, care consta în promovarea și
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
a lucrat. Astfel, activitatea sa, care a continuat și după pensionarea sa, s-a desfășurat în următoarele institute: Începând din 1965 la toate aceste institute a avut funcția de inginer consilier. Cu toate că a avut contribuții deosebite în concepția unor lucrări hidrotehnice realizate în diferite regiuni ale țării, zona de care s-a ocupat în tot timpul carierei sale a fost bazinul hidrografic al râului Argeș. Primele studii ale lui Paul Solacolu privitoare la bazinul râului Argeș au fost elaborate în 1953
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
cu apă a capitalei, studiul lui Paul Solacolu, chiar dacă se concentra asupra utilizării apelor pentru agricultură, era una dintre primele lucrări care se preocupa de problema utilizării în scopuri multiple a resurselor Argeșului. Au urmat studiile legate de soluționarea problemelor hidrotehnice ale Capitalei, care au constituit totdeauna o parte de importanță deosebită din studiile legate de bazinul Argeșului. Conform viziunii din acea vreme, aceste studii se refereau la zone limitate și nu abordau într-un mod unitar ansamblul problemelor de gospodărire
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
bazinul Argeșului. Conform viziunii din acea vreme, aceste studii se refereau la zone limitate și nu abordau într-un mod unitar ansamblul problemelor de gospodărire a apelor din bazinul Argeșului. Aceste studii l-au familiarizat pe Paul Solacolu cu problemele hidrotehnice ale bazinului și cu soluțiile pentru rezolvarea lor. Optica s-a modificat odată cu elaborarea planurilor de amenaraje a apelor din România. Planurile de amenajare au încetățenit atât conceptul de amenajare a cursurilor de apă în scopuri multiple, pentru satisfacerea ansamblului
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
Argeș. În zona Pitești însă, datorită dezvoltării municipiului cât și a zonei industriale învecinate, amenajarea Argeșului ridica probleme complexe legate de alimentarea cu apă orășenească și industrială precum și de apărarea împotriva inundațiilor a zonei din lunca râului. Realizarea unor lucrări hidrotehnice importante într-o zonă orășenească impunea și o serie de constrângeri determinate de sistematizarea zonei. Deși studiile preliminare de specialitate au stabilit oportunitatea construirii a 2 baraje de priză la Bascov și Prundu - Pitești, din inițiativa conducătorului politic local, susținută
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]