7,663 matches
-
o înclinație vădită spre studierea obiectivă, scrupulos de precisă și critică a documentelor medievale, întrucît, pentru el, documentul însemna totul. Drept urmare, nu putea decît să fie îngrozit de teoriile "organice" ale lui Iorga, de "intuițiile" sau, și mai rău, de "instinctele" de "istoriologie", ca să nu mai vorbim de "reconstituirile istorice" ale acestuia. Personalitatea lui era foarte diferită de cea a lui Iorga. Vorbea puțin, iar ceea ce spunea, o spunea lent și pe un ton potolit 200. Dacă este să trasăm o
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Sau: "Cercetările lui sînt dominate de prejudecățile sale politice". Iar în final: "Metoda lui Iorga și abordarea de către el a istoriei nu trebuie să fie considerate drept metodă științifică în adevăratul sens al cuvîntului", întrucît, după părerea lui Dománovszky, nici un instinct istoric și nici o intuiție istorică nu pot sluji umplerii unui hiatus istoric lipsit de documentație. Totuși, instinctul sau intuiția sînt considerate de către unii istorici ca fiind de cea mai mare valoare pentru știința istoriei (și nu numai pentru erudiția istorică
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de către el a istoriei nu trebuie să fie considerate drept metodă științifică în adevăratul sens al cuvîntului", întrucît, după părerea lui Dománovszky, nici un instinct istoric și nici o intuiție istorică nu pot sluji umplerii unui hiatus istoric lipsit de documentație. Totuși, instinctul sau intuiția sînt considerate de către unii istorici ca fiind de cea mai mare valoare pentru știința istoriei (și nu numai pentru erudiția istorică a lui Iorga). Dománovszky dă foarte multe citate ilustrînd erorile lui Iorga, mai ales pe cele minore
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
tuturor acestor lucruri, românii au reușit să-și păstreze identitatea etnică și culturală (chiar înainte de epoca naționalismului) în condiții foarte grele. Timp de mai multe secole, ei nu au avut un stat pe care să-l numească propriul lor stat. Instinctul lor de supraviețuire a devenit un veritabil instinct etnic, cultural și organic, ceva ce a căpătat ulterior numele de instinct național spontan. Și-au păstrat limba maternă (cea mai pregnantă expresie a oricărei culturi naționale). Mulți italieni și alți călători
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
păstreze identitatea etnică și culturală (chiar înainte de epoca naționalismului) în condiții foarte grele. Timp de mai multe secole, ei nu au avut un stat pe care să-l numească propriul lor stat. Instinctul lor de supraviețuire a devenit un veritabil instinct etnic, cultural și organic, ceva ce a căpătat ulterior numele de instinct național spontan. Și-au păstrat limba maternă (cea mai pregnantă expresie a oricărei culturi naționale). Mulți italieni și alți călători din Evul Mediu (așa cum a dovedit Iorga cu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
grele. Timp de mai multe secole, ei nu au avut un stat pe care să-l numească propriul lor stat. Instinctul lor de supraviețuire a devenit un veritabil instinct etnic, cultural și organic, ceva ce a căpătat ulterior numele de instinct național spontan. Și-au păstrat limba maternă (cea mai pregnantă expresie a oricărei culturi naționale). Mulți italieni și alți călători din Evul Mediu (așa cum a dovedit Iorga cu documente) au admirat tenacitatea cu care se agățau românii de limba lor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Balcani, această răscruce a istoriei aflată între două continente și două lumi, mulți alți oameni au avut de suferit. Nu există alt loc cu care să poată fi comparat în privința ororilor cu acesta. Proverbele românești sînt dovezi mai bune ale instinctului național al românilor decît multe cărți de istorie: "Apa trece, pietrele rămîn"; sau "Vîntul culcă iarba, dar n-o smulge din rădăcini"; sau, cel mai ilustrativ: "Nu-i da, Doamne, românului cît poate să ducă!" Popoarele supraviețuiesc prin luptă, altele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
entuziasm irațional a luat brusc sfîrșit. "Entuziaștii" au plătit un preț groaznic pentru că au făcut din Hitler (cum spunea Iorga) "liderul tuturor nemulțumirilor". Atunci cînd cuziștii și legionarii au sărbătorit triumful lui Hitler în Austria, reacționînd mai curînd dintr-un instinct spontan decît gîndindu-se la implicațiile pentru România, Iorga a declarat: "Sărbătorim triumful altora și fără să gîndim"4. În primăvara lui 1937, un ziar italian a publicat un editorial intitulat: Ori fascism, ori bolșevism. Iorga a replicat că nu-l
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fără nici un drept și chiar fără înțelegere. Dacă Napoleon era un geniu, tehnologia modernă nu i-l putea înlocui. Pentru Iorga, adevăratul naționalism nu se manifesta prin rasă, ci printr-o condiție spirituală în contextul căreia doar sufletele nobile aveau instinctul și conștiința necesară. Adevăratul naționalism reprezenta datorie și sacrificiu. După părerea lui Iorga, naționalismul acesta era defensiv, în timp ce celălalt ("Noul naționalism") era curată sinucidere. Condamnînd ocuparea Slovaciei de către Germania și a Ruteniei de către Ungaria, "asasinarea naționalismului", el întreba: Cine este
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
trăiseră pînă atunci și față de cea care avea să se dezlănțuie! Istoria joacă feste ciudate celor implicați în ea. În Europa central-răsăriteană, mulți dintre evreii persecutați, deși aveau o mentalitate profund capitalistă, optau pentru comunism nu de bunăvoie, ci din instinct de conservare. Ei erau aidoma arabilor din Nazaret, care îi aleg cu nonșalanță pe deputații comuniști sau negrilor din Africa de Sud, care sprijină Congresul Național African dominat de comuniști. Extrem de mulți evrei din zona aceasta (mai ales tinerii lipsiți de viitor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
că era probabil mort la ora aceea. Atunci Sima s-a îndreptat spre București cu o viteză nebună. Știa unde poate găsi Echipa Morții. S-a dus în Aleea Vulpache, casa Magdei Lupescu, transformată într-un bastion al Legiunii 43. Instinctul lui Sima nu-l înșelase: i-a găsit pe cei din Echipa Morții (Sima își amintește că erau opt, sub comanda inginerului Traian Boeru). Boeru l-a informat că l-au ucis pe Iorga și pe Madgearu. Așa cum își amintea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mai sus, Iorga este extraordinar de neînzestrat pentru politică. Și aceasta datorită personalității sale, principialității sale apolitice susținută cu o încăpățînare inflexibilă, naivității sale dublată de un temperament vulcanic și incontrolabil și egoului său, ca și lipsei stranii a renumitului instinct politic al națiunii sale din partea unui istoric român: inflexibilitatea nu ajută la supraviețuire. Toată măreția sa ca istoric și intelectual, dragostea lui pentru România și chiar și integritatea sa au fost anulate în politică de personalitatea sa nonpolitică. A fost
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cultural i-a dominat și scrierile istorice. El nu respecta nici o abordare filosofică și nici o lege istorică și nu aparținea nici unei "școli istorice", considerate de el ca fiind prea restrictive și rigide. Era un naționalist romantic, un impresionist și poseda instincte sănătoase și marele talent de a reconstitui un eveniment, dar întotdeauna pe baza documentelor și a faptelor. Iorga a fost, mai presus de orice, un medievist și bizantinolog de faimă mondială și am putea spune din fericire, pentru că a fost
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
astfel explica și umple golul datorat lipsei documentației. Metoda aceasta l-a ajutat fără îndoială pe Iorga să explice cei 1.000 de ani din istoria poporului român pentru care nu exista o documentație solidă. Iorga avea un simțămînt, un instinct pentru istorie și o intuiție în reconstituirea situațiilor istorice. Această trăsătură este greu de definit. Mulți istorici ar respinge-o ca fiind o abordare neprofesională și neștiințifică, cum au și făcut-o cît timp Iorga trăia încă. Nu prea există
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
împotriva lui Stere terorizîndu-i pe toți politicienii (printre care și pe Maniu) ca să-i determine să recunoască public că acesta comisese lèse-majesté, ceea ce a reușit, dar a provocat atîtea conflicte, cum spunea Șeicaru "de parcă ar fi fost posedat de un instinct diabolic al distrugerii, Iorga a reușit să distrugă și șansele de succes ale unirii opoziției". Șeicaru, op. cit., pp. 68-69 40 Primele trei volume ale Memoriilor lui Iorga, care tratează perioada războiului și cea imediat ulterioară, sînt pline de referiri la
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ei proveneau dintr-o generație remarcabilă de reformatori sociali care au atins maturitatea politică Între 1880 și 1910 - fie ei socialiști (Blum, Attlee), liberali (Beveridge sau viitorul președinte italian Luigi Einaudi, născut În 1874) sau catolici progresiști (De Gasperi, Adenauer). Instinctele și interesele lor se potriveau foarte bine cu starea de spirit postbelică. În al treilea rând - și poate cel mai important -, bătrânii politicieni care au reconstruit Europa Occidentală reprezentau continuitatea. Noul și modernul fuseseră destul În vogă În perioada interbelică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
bărbați efeminați”. Autorii trebuiau să evite glumele curente În ambianța destinsă a războiului sau să facă poante cu două Înțelesuri despre lenjeria de damă, precum „se apropie iarna”... Aluziile sexuale de orice fel erau interzise: nici vorbă de „iepuri” sau „instincte animale”4. Mai mult, membrii parlamentului nu puteau apărea În programe radiofonice „nedemne sau nepotrivite” pentru personalități și nu erau tolerate glumele sau referințele ce puteau Încuraja „greve sau dispute industriale, piața neagră, trântorii și pungașii”. E clar, după formulele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
electoratul nu mai trecea experiențele realității prin filtrul partidelor politice. Ca și restul Occidentului, britanicii trăgeau spre consum și distracție. Aplecarea spre religie era pe cale de dispariție și, odată cu ea, orice apetit pentru mobilizarea colectivă. Harold Macmillan, politician conservator cu instincte liberale - un cameleon politic din clasa de mijloc care poza În nobil de țară edwardian -, era liderul perfect În acest moment de tranziție, oferind retragerea din colonii În politica externă și o liniște prosperă În țară. Electoratul mai În vârstă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era aliatul vital, Însă ea nu le oferea britanicilor un scop colectiv și cu atât mai puțin o identitate națională modernă. Dimpotrivă, dependența de America ilustra slăbiciunea fundamentală și starea de izolare a națiunii. și astfel, deși practic nimic din instinctul, cultura sau educația lor nu Îi Împingea spre Europa continentală, mulți politicieni britanici - și Însuși Macmillan - realizau că, Într-un fel sau altul, viitorul țării se afla dincolo de Canalul Mânecii. Unde altundeva putea Marea Britanie să-și regăsească reputația internațională dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În Italia, Filiberto Guala, directorul RAI (Radio Audizioni Italiane - rețeaua națională de radio) Între 1954 și 1956, și-a instruit angajații ca programele lor „să nu submineze instituția familiei” sau să prezinte „atitudini, poze ori detalii care ar putea stârni instincte primare”20. Existau foarte puține opțiuni - unul, maxim două canale În majoritatea locurilor -, iar serviciul funcționa doar câteva ore după-amiaza și seara. Cu toate acestea, televiziunea a fost un mediu de subversiune socială. Ea a pus capăt izolării și ignoranței
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ca o relicvă bizară a epocii pre-keynesiene: În cel mai bun caz, drept o incapacitate de a asimila lecțiile Marii Crize, iar În cel mai rău caz, ca o sămânță de conflict și un apel voalat la cele mai josnice instincte umane. Așadar, statul era un lucru bun - și prezent cu prisosință. Între 1950 și 1973, cheltuielile guvernului au crescut de la 27,6% la 38,8% din PIB În Franța, de la 30,4% la 42% În RFG, de la 34,2% la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de a descentraliza procesul decizional și de a mări autonomia locală fuseseră primite favorabil la Bratislava - deși unele reforme, cum ar fi primele proporționale cu profitul, nu-i ajutau cu nimic pe muncitorii necalificați din uzinele ineficiente ale Slovaciei. Dar instinctele Îi spuneau lui Novotný să nu șubrezească deloc controlul deținut de partid; el a propus amendamente la schimbările În cauză, cu scopul de a consolida instituțiile planificării centralizate. Sabotând propunerile lui Șik și ale altor economiști din partid, el și-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
țara Bascilor, situată În nordul Spaniei, a fost dintotdeauna ținta mâniei lui Franco: În parte fiindcă era sinonimă cu cauza republicană În războiul civil spaniol, În parte fiindcă cererea străveche a bascilor de a li se recunoaște diferența contraria profund instinctul centralizator și misiunea autoimpusă a corpului ofițeresc spaniol: consolidarea statului. Tot ce era specific basc (limba, obiceiurile, politica) a fost reprimat cu agresivitate În anii lui Franco. În ciuda propriilor instincte centripete, dictatorul spaniol a mers până Într-acolo Încât a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a bascilor de a li se recunoaște diferența contraria profund instinctul centralizator și misiunea autoimpusă a corpului ofițeresc spaniol: consolidarea statului. Tot ce era specific basc (limba, obiceiurile, politica) a fost reprimat cu agresivitate În anii lui Franco. În ciuda propriilor instincte centripete, dictatorul spaniol a mers până Într-acolo Încât a acordat Navarrei (regiune care nu a fost niciodată atât de clar individualizată precum cea bască sau catalană) drepturi, privilegii și o legislatură proprie, numai pentru a le băga În cap
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și urbanizării galopante. Dar mișcarea ecologistă nu ar fi avut atât de mult succes În Europa dacă ar fi fost o simplă notă de subsol la șaizecism: hedoniști prosperi de week-end Îmbrăcați doar În fibre naturale prelucrate manual, oscilând Între instincte și interese. Dorul față de o lume mai „naturală” și politica „autenticității” aveau rădăcini adânci de ambele părți ale faliei ideologice: ele Începuseră cu oroarea romanticilor față de stricăciunile industrialismului timpuriu. În zorii secolului XX, stânga și dreapta aveau amândouă cluburi de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]