9,120 matches
-
o treabă imposibilăîn parte, (și asta este principalul), fiindcă mai are destul de lucru ca să facă lumină în sine însuși și să hotărască dacă esențialul în propria fire este armonia sau pasiunea haotică. Găsim aici, în același timp, glumă și seriozitate, ironie și humor. Pus față în față cu marea și serioasasarcină a cunoașterii de sine, glumea cu orice fel de teologizare. Scrierea Eutifron a lui Platon, în care este contesctată dependența eticii de credința în zei, poate fi considerată o dovadă
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ca în cazul multora dintre iubiții săi compatrioți, care credeau că sînt înțelepți, fără să fie! Pare așadar pe deplin îndreptățit faptul că, în mai multe locuri, în cele spuse mai înainte, Socrate este conceput ca reprezentant al marelui humor. Ironia lui a stat în slujba acestuia. 45. Platon și humorul Unicul punct asupra căruia se concentrase Socrate a iradiat, pentru marele său discipol, într-o largă lume de idei. Platon află adevărata realitate în ideile care ne fac inteligibile lucrurile
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
cei situați în plin purgatoriul problemelor și care le resimt arsura dureroasă. Faptul că Socrate este printre filosofi unicul humorist de mare stil se întemeiază pe împrejurarea că la el munca intelectuală coincidea cu cea pedagogică, practică, cu omul. Folosind ironia ca metodă, el căuta să-i facă pe indivizi să chibzuiască la marele fundal pe care un om îl poate descoperi înlăuntrul său, indiferent dacă poate fi sau nu formulat în niște idei clare. Gluma și ironia erau, în acest
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
cu omul. Folosind ironia ca metodă, el căuta să-i facă pe indivizi să chibzuiască la marele fundal pe care un om îl poate descoperi înlăuntrul său, indiferent dacă poate fi sau nu formulat în niște idei clare. Gluma și ironia erau, în acest caz, o cale spre seriozitate. Celălalt mare humorist din istoria vieții spirituale umane a fost îndemnat de trăirile sale să creeze o lume de imagini, în care suferința și bucuria, întunericul și lumina își află locul ca
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
și puncte de vedere și de viziune ironică a oricărei forme spirituale, cînd ridica pretenția de a fi singura valabilă. Am întîlnit deja această trăsătură la Fr. Schlegel (a se vedea § 16). Se privea în urmă, ca un amestec de ironie și admirație, credința epocilor precedente, arta și gîndirea lor. Romanticii erau profund convinși că ceea ce își căuta, într-un mod, noi forme, sfărîmîndu-le pe cele vechi, opera și acum la toți cei cărora li se deschiseseră mintea și sufletul. Și
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
străduință mărginită, orice direcție unilaterală numai ca pe ceva negativ, ceva ce are pretenția de a fi infinit, fără totuși să fie, ceva ce pune limite unei viziuni a tot cuprinzătoare. De aceea, întorcea spre ele capul de Meduză al ironiei. Insista, în acest caz, posibilitatea unei ironii ca aceea pe care unii o descopereau, pe nedrept, la Fr. Schlegel (v. § 16) și ca aceea pe care Kierkegaard o descria în lucrarea despre ironie, iar mai tîrziu în caracterizarea dată "stadiului
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
pe ceva negativ, ceva ce are pretenția de a fi infinit, fără totuși să fie, ceva ce pune limite unei viziuni a tot cuprinzătoare. De aceea, întorcea spre ele capul de Meduză al ironiei. Insista, în acest caz, posibilitatea unei ironii ca aceea pe care unii o descopereau, pe nedrept, la Fr. Schlegel (v. § 16) și ca aceea pe care Kierkegaard o descria în lucrarea despre ironie, iar mai tîrziu în caracterizarea dată "stadiului estetic". Exista însă și posibilitatea unei îmbinări
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
întorcea spre ele capul de Meduză al ironiei. Insista, în acest caz, posibilitatea unei ironii ca aceea pe care unii o descopereau, pe nedrept, la Fr. Schlegel (v. § 16) și ca aceea pe care Kierkegaard o descria în lucrarea despre ironie, iar mai tîrziu în caracterizarea dată "stadiului estetic". Exista însă și posibilitatea unei îmbinări între ironie și entuziasm, care duce și care a și dus la humor. Novalis susținea deja că Fr. Schlegel este de fapt humorist. Dar teoreticianul humorului
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
aceea pe care unii o descopereau, pe nedrept, la Fr. Schlegel (v. § 16) și ca aceea pe care Kierkegaard o descria în lucrarea despre ironie, iar mai tîrziu în caracterizarea dată "stadiului estetic". Exista însă și posibilitatea unei îmbinări între ironie și entuziasm, care duce și care a și dus la humor. Novalis susținea deja că Fr. Schlegel este de fapt humorist. Dar teoreticianul humorului romantic a fost Sclger, care a înstrunat totodată coardele marelui humor. La el, humorul secolului al
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
humor. La el, humorul secolului al XVIII-lea, care este o împreunare de spirit și simpatie, se unește cu ideea romantismului despre individual, ce trimite dincolo de sine la o mare totalitate. În concepția sa despre viață și artă, el reunește ironia cu entuziasmul. Prin ironie, individualul este nimicit în izolarea lui, prin entuziasm este văzut ca un factor al totalității. În Erwin al său, baza o constituie marea nostalgie (* 21); scrierile postume par să arate că, în ultimii săi ani, a
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
secolului al XVIII-lea, care este o împreunare de spirit și simpatie, se unește cu ideea romantismului despre individual, ce trimite dincolo de sine la o mare totalitate. În concepția sa despre viață și artă, el reunește ironia cu entuziasmul. Prin ironie, individualul este nimicit în izolarea lui, prin entuziasm este văzut ca un factor al totalității. În Erwin al său, baza o constituie marea nostalgie (* 21); scrierile postume par să arate că, în ultimii săi ani, a apucat într-o direcție
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
finitul transluminat de infinit. Iar religia este o trăire nemijlocită în etern și infinit. În momentul culminant, nu are valoare nici una dintre aceste trei forme ale vieții spirituale; deosebirea dintre ele dispare. Starea supremă este entuziasmul; dar acesta dă naștere ironiei față de realitate și de formele sale. Ceea ce a zugrăvit Sloger în acest caz, este un punct de vedere personal. Formulările sale abstracte l-au determinat pe Kierkegaard să-i lase la o parte punctul de vedere, ca fiind pur formal
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
va exclude humorul (cf. § 48), întrucît împiedică o pătrundere suficient de profundă în toate laturile vieții. Humoristul nu va fi dintre cei ce se bucură cît de minunat de departe am ajuns: o asemenea bucurie îi va trezi, înainte de toate, ironia. El știe că lupta dintre uman și animalic este de lungă durată; ea se desfășoară asemenea unuirăzboi modern, din tranșee în tranșee. Dar atîta timp cît încă se mai luptă, speranța și încrederea sînt la fel de posibile pe cît de necesare
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ceilalți, nu se mai poate vorbi de humor, ci de o manifestare complet diferită o satiră (de calitate, firește, variabilă). Există însă și un mod superior în care se poate face haz, fără a inculpa, un haz de nacaz, cu ironii nemușcătoare și, mai ales, cu autoironii: cel al marelui humor. Distincția între micul și marele humor a fost pusă în circulație europeană abia în 1916, de către Harald Höffding tocmai prin cartea de față. Pentru el, marele humor era întruchipat doar
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
seamă al humorului. Nu l-am putut situa pe Socrate decît ca pe un îndepărtat (și unic) precursor nu însă și ca pe un exponent integral al marelui humor. Spre deosebire de H. Höffding, socotesc că între personajul platonician Socrate și maieutica ironiilor sale, pe de o parte, și marele humor (care a apărut cu adevărat abia odată cu Chaucer, în medievalitatea europeană), pe de alta, există o diferență importantă: ea constă în caracterul evident didactic al celor dintîi, în inteția lor subliniată de
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
dintre emoție și sentiment. Ceea ce se încercase înaintea lui Harald Höffding, în intuiția elucidării problematicii humorului, avusese de la Addison pînă la Cazamian, un caracter mai mult sau mai puțin eseistic, favorizînd de preferință aspectele estetice ale participării intelectului, spiritului și ironiei, la "macanismul" psihic al apariției fenomenului. Contribuția factorului sentimental, evidențiată mai ales după Jean Paul, era tratată c ao formă generală de simpatie umană, fără vreo analiză mai atentă. Pasul mai departe l-a făcut H. Höffding, coroborînd credibil cu
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
4), II, pp. 197-199. 35 Dowden, Shakespeare. His Mind and Art 5), 1880, p. 345. 36 Observații interesante asupra acestui aspect, la Yrjo Hirn, Konstens Ursprung, Stockholm, 1902, pp. 95-102. 37 În mod corespunzător, micul humor poate intra în alujba ironiei, așa încît obținem schema: Glumă <Seriozitate <Glumă. Seriozitatea, care e în ironie forma exterioară a glumei, este în aceast caz exprimată humoristic, adică prezentată sub formă de glumă. Formal, procese psihice cum sînt cele indicate aici pot fi continuate mai
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
1880, p. 345. 36 Observații interesante asupra acestui aspect, la Yrjo Hirn, Konstens Ursprung, Stockholm, 1902, pp. 95-102. 37 În mod corespunzător, micul humor poate intra în alujba ironiei, așa încît obținem schema: Glumă <Seriozitate <Glumă. Seriozitatea, care e în ironie forma exterioară a glumei, este în aceast caz exprimată humoristic, adică prezentată sub formă de glumă. Formal, procese psihice cum sînt cele indicate aici pot fi continuate mai departe: Seriozitate < Glumă < Seriozitate < Glumă. Dar acolo unde s-a dezvoltat un
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
50. (Imprimată sub formă de manuscris). 66 Cînd Dante trecea strada, femeile din verona îl arătau și ziceau: "Uite-l colo pe cel care a fost în infern". Traducătorul danez al scrierii Vita nuova, Joh. Dam, adaugă: Nu era o ironie fusese în infern și toți știau acest lucru". 67 A. C. Bradley, Oxford Lectures on Poetry, p. 305. 68 A. C. Bradley, Shakespearian Tragedy, p. 324. 69 cf. Aristoteles'theoriy of tragic emotion (Mind, 1914), p. 89. 70 Benn îl intrepreteză pe
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
122 A.Cosmovici, Psihologie generală, Polirom, Iași, 1996, pp. 225, 233. 123 G.W.Allport, Structura și dezvolatrea personalității, op. cit., pp. 231-233, 295, 297, 346-349. ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Humorul ca sentiment vital (Marele humor) Humorul ca sentiment total 8 1 Rîs și humor Ironie și humor Principalele forme ale humorului Tragic și humor Înțelegere și humor Acțiune și humor Condiționările istorice ale humorului Humor și filosofie Postfață Indice de nume
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
astea ca ducând unilateral către concluzia „bărbații sunt niște porci“... Nu, Smith nu are o teză. Reușește să evite capcanele în care a căzut cu Dinți albi. De data aceasta, îți sar în ochi frumusețea construcției, complexitatea personajelor, naturalețea dialogului, ironia de roman eduardian... Dialogul intens dintre cele două femei nu e altceva decât o oglindă fidelă (spre deosebire de cele două deformatoare atunci când femeile sunt separateă a imaginii reale a celor doi soți... Un Howard care, cu 30 de ani în urmă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
dar în sens musilian, de unde și inadecvarea comportamentului sau reacțiilor în varii situații. Ar fi prea simplu să vedem în Apud o Transilvanie a microarmoniei, neconflictuală, cum ar zice V. Nemoianu. Romanul acesta irigat de umor (negru, adesea) și de ironie e până la urmă un dialog pașnic, convivial aproape, cu Moartea, insinuată în fibrele cele mai delicate ale cărții. Un fel de Apocalips vesel à la Broch, dar asumat, ca singură cale de salvare. O conviețuire tandru-ironică cu Cea-mereu-învingătoare. Drumul meu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
Dincolo de glumă, e greu de spus cu fermitate dacă Musil ar fi sau nu modelul. Cu siguranță, e unul dintre cele mari. Câteva argumente: nu am citit nici o carte de un asemenea rafinament al scriiturii, de o atât de subtilă ironie, încât ceea ce ar fi putut fi pură performanță retorică să aibă greutatea unui uimitor eveniment epic. Apoi, la nivelul imaginației epice, cu greu pot găsi un gest de frumusețea senzual-tandru-sfruntată a Agathei la înmormântarea tatălui ei. Un gest care 1
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
depășește net confecțiile atâtor genii neînțelese... Iată, bunăoară, concertul din 26 august 1984, din New York, intitulat Does Humor Belong in Music? Începe cu enunțuri de-a curmezișul ecranului. Simple „cârlige“ de atras atenția? Deloc! Zappa are geniul formulărilor percutante, unde ironia e semnul criticii sociale inteligente: „No over-dubs/No fog/No laser weapons“! Asta în anul când „războiul stelelor“ devenea obsesia Americii! Zappa n-a fost un rocker indiferent. Implicarea sa în lumea politicii, soldată - ironie ultimă! - cu intenția de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
are geniul formulărilor percutante, unde ironia e semnul criticii sociale inteligente: „No over-dubs/No fog/No laser weapons“! Asta în anul când „războiul stelelor“ devenea obsesia Americii! Zappa n-a fost un rocker indiferent. Implicarea sa în lumea politicii, soldată - ironie ultimă! - cu intenția de a candida la președinție, e fără compromis. Dar și fără iluzii. Și nu acolo a strălucit. Politica e zona activității umane iremediabil perisabilă, poate chiar nocivă... Cei 7 instrumentiști din concertul amintit sunt polivalenți. Ray White
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]