7,857 matches
-
membrii permanenți avea să se bucure de dreptul de veto, prin care putea fi anulată orice rezoluție ONU care era împotriva intereselor uneia dintre cei "patru" mari. În cele din urmă, Departamentul de Stat a ajuns la un compromis cu liberalii. Eligibilitatea membrilor a fost extinsă la toate statele naționale care luptau împotriva Axei. În cadrul discuțiilor de la Dumbarton Oaks, la care au participat delegațiile SUA, Regatului Unit, Uniunii Sovietice și Chinei, au fost discutate planurile pentru crearea imediat după încheierea războiului
Cei patru mari () [Corola-website/Science/335721_a_337050]
-
(n. 1868 - d. 1962), a fost un politician liberal, senator în Parlamentul României și primar al Craiovei. În 14/27 martie 1919 ca urmare unui congres al PNL Dolj, Constantin Neamțu a devinit conducător al liberalilor din județul Dolj. A înființat în 1896 Banca Comerțului din Craiova, și, a ocupat funcția de director al acesteia în perioada 1910 - 1948. A înzestrat capitala Olteniei cu două clădiri construite în stil neoromânesc: Palatul Banca Comerțului din Craiova, (azi
Constantin C. Neamțu () [Corola-website/Science/332594_a_333923]
-
Galați - d. 7 august 1899, București) a fost un inginer, reformator al învățământului politehnic (1881), membru fondator al Societății Politehnice. A fost fiul generalului Ion Duca, fost ministru sub Alexandru Ioan Cuza și tatăl lui Ion Gheorghe Duca, om politic liberal român care a deținut funcțiile de ministru al educației (1914-1918), ministru al agriculturii (1919-1920), ministru al afacerilor externe (1922-1926), ministru al afacerilor interne (1927-1928) și prim-ministru al României între 14 noiembrie și 30 decembrie 1933. Tatăl său l-a
Gheorghe Duca (inginer) () [Corola-website/Science/332698_a_334027]
-
François Pierre Guillaume Guizot (n. 4 octombrie 1787, Nîmes - d. 12 septembrie 1874, Saint-Ouen-le-Pin) a fost un istoric, orator și om de stat francez. A jucat un rol politic important în perioada de dinaintea Revoluției de la 1848. Astfel, a fost un liberal conservator care s-a opus venirii la putere a lui Carol al X-lea și a susținut monarhia constituțională în cadrul Revoluției din iulie 1830. În perioada 19 septembrie 1847 - 23 februarie 1848 a deținut funcția de prim-ministru, fiind al
François Guizot () [Corola-website/Science/332841_a_334170]
-
și presupune să-l consideri pe celălalt egal, dar în același timp diferit de sine și astfel relațiile sociale devin mai presus decât individul, iar intersubiectivitatea primează subiectivității . Cei doi termeni sunt antagonici astfel că susținătorii sunt în dezbateri permanente. Liberalii, cei care propun dreptatea distributivă, consideră că politicile de recunoaștere sunt centrate prea mult pe comunitate, în timp ce teoreticienii recunoașterii acuză teoria distribuției ca fiind prea individualistă și consumeristă . Există patru elemente diferite între cele două paradigme, cea redistributiva și cea
Nancy Fraser () [Corola-website/Science/333638_a_334967]
-
din perspectivă liberală clasică, Harriet Taylor argumentează că: Dacă concurența este legea de dezvoltare a societății, este o crimă izgonirea unei jumătăți din competitori." Feminismul liberal contemporan este reprezentat, printre alții, de Betty Friedan și Carole Pateman. Feministele și feminiștii liberali contemporani afirmă că neutralitatea de gen a individului liberal în sens clasic reprezintă o universalizare a valorilor, experiențelor și nevoilor bărbătești, în teoretizările liberalismului clasic ignorându-se stările și experiențele normale femeiești. Aceștia critică, de asemenea, ideea de contract social
Feminism liberal () [Corola-website/Science/333643_a_334972]
-
familiei în valorile parteneriatului domestic. Militând pentru eliminarea patriarhatului în sfera publică și privată, feminismul liberal extinde drepturile omului, accentuând pe integritate, reciprocitate și autoafirmare, inclusiv cu sprijinul politicilor axate pe democrația paritară și pe parteneriatul privat. În contrast cu această abordare, liberalii români actuali par să preia grosso-modo ideea mâinii invizibile, suficiența egalității formale în fața legilor. Pentru a configura Feminismul liberal contemporan, în primă fază se prezintă elementele feminismului liberal și criticile aduse. Astfel se disting următorii piloni ai feminismului liberal: Individul
Feminism liberal contemporan () [Corola-website/Science/333646_a_334975]
-
la valori masculine, să se arate mai puțin emoționale, mai competitive, mai individualiste: conduce la pierderea marii lor abilități de a crea și menține comunități. Feminismul socialist Alison Jaggar (1983). Feminist Politics and Human Nature (Politica feministă și natura umană): liberalii, inclusiv cei feminiști: „dualism normativ”. Tratează activitățile mentale ca exclusiv umane și net superioare celor legate de trup, pe acestea din urmă socotindu-le animalice. Astfel s-a născut și diviziunea sexuală a muncii, bărbații distanțându-se de trupesc pe
Feminism liberal contemporan () [Corola-website/Science/333646_a_334975]
-
religioasă și ca atare nu depinde de dogmele vreunei biserici sau de crezuri religioase. Spre deosebire de creștinismul conservator (ortodox, indiferent dacă ne referim la catolicism, protestantism sau bisericile ortodoxe), creștinismul liberal nu a debutat cu un set unificat de credințe. Creștinii liberali au îmbrățișat de la început metodologiile Epocii Luminilor drept bază de interpretare a Bibliei, vieții, credinței și teologiei. Cuvântul "liberal" denota inițial o dispoziție caracteristică de a interpreta scriptura conform perspectivelor filosofice moderne (de aici ai termenul paralel de modernism) și
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
cel mai important în răspunsurile din anii 1880 asupra atacurilor liberale și moderniste asupra autorității scripturii. În cele din urmă, creștinismul liberal a abandonat obiectivitatea drept scop, deoarece filosofia modernă a devenit dominată de perspectivism filosofic și relativism moral. Creștinii liberali pot avea un comun unele credințe cu creștinismul catolic, cel ortodox sau chiar cel fundamentalist. Teologia creștină liberală a fost evidentă în critica biblică a secolelor XIX și XX. Stilul hermeneuticii scripturale (interpretarea Bibliei) din cadrul teologiei liberale este adesea caracterizat
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
caracterizat drept nepropozițional. Asta înseamnă că Biblia nu este considerată drept o colecție de afirmații obiective, ci drept o antologie care documentează credințele și emoțiile autorilor săi cu privire la Dumnezeu "în momentul scrierii" — într-un context istoric sau cultural. Deci, teologii liberali creștini nu pretind că descoperă propoziții adevărate, ci creează modele religioase și concepte care reflectă contexte de clasă, de gen, sociale și politice din care izvorăsc acele propoziții. Creștinismul liberal privește Biblia drept o colecție de narațiuni care explică, epitomizează
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
treime a secolului al XIX-lea. Astfel, un episcop irlandez a fost trimis în Quebec de autoritatea papală în anii 1870 pentru a le separa pe cele două. Câțiva "curés" amenințaseră că nu vor acorda sacramentele enoriașilor care votează cu liberalii iar alții predicaseră că votul pentru liberali era un păcat de moarte. În secolul al XIX-lea creștini care se identificau drept liberali au căutat să ridice învățăturile umaniste ale lui Isus la nivel de standard al civilizației mondiale eliberate
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
un episcop irlandez a fost trimis în Quebec de autoritatea papală în anii 1870 pentru a le separa pe cele două. Câțiva "curés" amenințaseră că nu vor acorda sacramentele enoriașilor care votează cu liberalii iar alții predicaseră că votul pentru liberali era un păcat de moarte. În secolul al XIX-lea creștini care se identificau drept liberali au căutat să ridice învățăturile umaniste ale lui Isus la nivel de standard al civilizației mondiale eliberate de tradițiile bisericești și urme ale credinței
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
le separa pe cele două. Câțiva "curés" amenințaseră că nu vor acorda sacramentele enoriașilor care votează cu liberalii iar alții predicaseră că votul pentru liberali era un păcat de moarte. În secolul al XIX-lea creștini care se identificau drept liberali au căutat să ridice învățăturile umaniste ale lui Isus la nivel de standard al civilizației mondiale eliberate de tradițiile bisericești și urme ale credinței "păgâne" în supranatural. Drept rezultat, creștinii liberali minimalizau evenimentele miraculoase asociate cu viața lui Isus față de
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
secolul al XIX-lea creștini care se identificau drept liberali au căutat să ridice învățăturile umaniste ale lui Isus la nivel de standard al civilizației mondiale eliberate de tradițiile bisericești și urme ale credinței "păgâne" în supranatural. Drept rezultat, creștinii liberali minimalizau evenimentele miraculoase asociate cu viața lui Isus față de învățăturile sale. Efortul de a îndepărta elementele superstițioase din credința creștină datează de la reformatorii intelectuali creștini ai Renașterii, precum Erasmus (care a compilat primul Nou Testament Grec modern) spre sfârșitul secolului
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
chiar la tranziția dintre secolele XIX și XX. Credința în autenticitatea istorică a miracolelor era unul din cele cinci teste stabilite în 1910 de Biserica Prezbiteriană pentru a distinge între credincioșii adevărați și falșii credincioși, cum erau "creștinii educați și liberali". Teologii liberali creștini s-au îndepărtat de înțelesurile istorice ale Bibliei și creștinismului. Criticul biblic și fondatorul mișcării de arheologie biblică William Foxwell Albright de la Universitatea Johns Hopkins, a debutat drept critic istoric radical al Bibliei, dar munca sa în
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
de cercetare istorică critică și informată, susținută de cadre de profesori și cercetători bine educați și bine plasați atât în SUA cat și în Israel. Acești cercetători au respins polemica anti-autenticitate istorică a Bibliei a teologiei liberale. Într-adevăr, creștinii liberali contemporani continuă să nege interpretările de autenticitate istorică a Bibliei. Mulți dintre ei preferă să interpreteze miracolele lui Isus drept metafore narative care redau puterea lui Dumnezeu. Nu toți teologii cu înclinații liberale resping posibilitatea miracolelor, dar mulți dintre ei
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
tradiția istoriografiei critice germane în mare nu era liberală, mulți din susținătorii ei fiind monarhiști (cum ar fi Julius Wellhausen și profesorul său Heinrich Ewald, ambii din Goettingen.) Aserțiunea liberală de a urma cercetarea critico-istorică s-a redus treptat, deoarece liberalii identificau cercetători clasici cum ar fi Martin Noth și Lothar Perlitt drept "liberali" în timp ce ei erau de fapt foarte conservatori din punct de vedere teologic. O analiză amănunțită arată faptul că creștinismul liberal s-a aliniat spre sfârșitul secolului al
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
fiind monarhiști (cum ar fi Julius Wellhausen și profesorul său Heinrich Ewald, ambii din Goettingen.) Aserțiunea liberală de a urma cercetarea critico-istorică s-a redus treptat, deoarece liberalii identificau cercetători clasici cum ar fi Martin Noth și Lothar Perlitt drept "liberali" în timp ce ei erau de fapt foarte conservatori din punct de vedere teologic. O analiză amănunțită arată faptul că creștinismul liberal s-a aliniat spre sfârșitul secolului al XIX-lea împreună cu mișcarea progresistă din cultura și politica occidentală. Din punct de
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
a devenit guvernator al guberniei Grodno, ulterior a fost numit guvernator al guberniei Samara, fiind numit la ordinul ministrului de interne P. Durnov. Situația din Samara era extrem de dificilă în acea perioadă. Blok a suprimat puternic activitățile antiguvernamentale, antagonizând astfel, liberalii din Samara. De asemenea, a demis șeful gubernatorial al jandarmilor, generalul-maior Karataev, a organizat numeroase arestări, suprimând puternic acțiunea revoluționară și chiar a participat la pacificarea revoltelor țărănești. A fost căsătorit cu Maria Mitrofanovna (născută Orlova), cu care a avut
Ivan Blok () [Corola-website/Science/334642_a_335971]
-
precum și o parte a conservatorilor au elaborat proiectul unui regim politic monarhic-constituțional pentru România. Ca rezultat al acestei activități, la data de 18 noiembrie 1868 a apărut pe scena politică românească un guvern de centru, format din conservatori moderați și liberali moderați. Conducătorii acestui guvern au fost Dimitrie Ghica (care deținea externele și lucrările publice) și Mihail Kogălniceanu (ministru de interne). În martie 1869 au fost organizate primele alegeri sub noul regim. Mihail Kogălniceanu a considerat că acest prilej era favorabil
Istoria liberalismului în România () [Corola-website/Science/332029_a_333358]
-
radicalismului și înclinațiilor revoluționare dovedite de fruntași ca I.C. Brătianu și C.A. Rosetti, fapt pentru care sprijinea eforturile lui de a constitui un partid care să guverneze cu prudență și moderație. Având în vedere ponderea foarte mică din cadrul Camerei, liberalii radicali au recurs la organizarea unei vii opoziții extraparlamentară, demonstrând că reprezentau o forță politică greu disociabilă. I.C. Brătianu și C.A. Rosetti, folosind reuniunile politice și presa, raliază în jurul lor nu numai partizani politici, dar creează o stare de
Istoria liberalismului în România () [Corola-website/Science/332029_a_333358]
-
20 aprilie 1870, fiind înlocuit de unul compus dintr-o formațiune de tineri conservatori avându-l în frunte pe moderatul M.E. Epureanu. Exceptând Senatul, unde se asigurase o majoritate conservatoare, noua Cameră era dominată din punct de vedere numeric de liberali. Numai că ambițiile și rivalitățile fruntașilor liberali din principalul corp legiuitor al țării erau atât de puternice încât au exclus o platformă comună de guvernare. Deoarece guvernul Epureanu nu reușise să-și găsească o majoritate în Cameră, la 14 decembrie
Istoria liberalismului în România () [Corola-website/Science/332029_a_333358]
-
compus dintr-o formațiune de tineri conservatori avându-l în frunte pe moderatul M.E. Epureanu. Exceptând Senatul, unde se asigurase o majoritate conservatoare, noua Cameră era dominată din punct de vedere numeric de liberali. Numai că ambițiile și rivalitățile fruntașilor liberali din principalul corp legiuitor al țării erau atât de puternice încât au exclus o platformă comună de guvernare. Deoarece guvernul Epureanu nu reușise să-și găsească o majoritate în Cameră, la 14 decembrie 1870 își prezintă demisia. A urmat formațiunea
Istoria liberalismului în România () [Corola-website/Science/332029_a_333358]
-
condusă de Ion Ghica, impusă domnitorului de corpurile legiuitoare și reprezentând o coaliție a tuturor tendințelor din Cameră. Ion Ghica a părăsit puterea în martie 1871, urmându-i un guvern conservator care va guverna țara până în 1876, aruncându-i pe liberali în opoziție. Roșii, fracționiștii, adepții lui Mihail Kogălniceanu și partizanii lui Ion Ghica - cele patru grupări distincte aparținând curentului liberal - dovediră atunci că erau animate de aceeași dorință. Deși reduși la neputință în corpurile legiuitoare, liberalii radicali mai ales își
Istoria liberalismului în România () [Corola-website/Science/332029_a_333358]