7,774 matches
-
Marcea, Concordanțe, 304-307; Adam, Planetariu, 148-151; Silvestru, Un deceniu, 269-281; Stănescu, Jurnal, II, 181-190, III, 130-133; Iorgulescu, Prezent, 271-276; Florin Faifer, Rigoarea lecturii, „Dialog”, 1986, 114; Dimisianu, Subiecte, 189-193; Florin Faifer, Interferențe - cultură și istorie, CRC, 1989, 45; Ion Zamfirescu, „Mărturisirile” lui C. Rădulescu-Motru, JL, 1991, 7-8; Z. Ornea, Iorga, Nae Ionescu, Eliade, RL, 1993, 34; Teodor Vârgolici, Coordonate ale personalității lui N. Iorga, ALA, 1995, 260; Constantin Novac, Valeriu Râpeanu - 70: „Mă mândresc cu ce am publicat și nu regret
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289135_a_290464]
-
Ciachir Imaginar cultural și social. Interferențe, Horia Lazăr Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Arșavir Acterian Lecția uitată a educației: întâlnirea Micului Prinț cu vulpea, Emil Stan Luciditate și nostalgie, Dan Ciachir Luminătorii timpului, Liviu Pendefunda Mărturisiri din exil, Pavel Chihaia Moartea care mă apasă, Katherine Mansfield Modernitate și tradiție în Est, Tănase Sârbu Noi și ceilalți, Tzvetan Todorov Noi și postcomunismul, Sorin Bocancea O țară ideală, Iosif Țon Ok. Pentru America!, Gheorghe Stan Omul cu trei
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
este nici pe departe complet. Am fost nevoiți să ne asumăm acest neajuns din cauza firavei baze documentare. Specificul proletar și funcționăresc al orașului, sau, poate, discreția caracteristică epocii au generat această „conspirație” a tăcerii, acest apetit scăzut pentru confesiune și mărturisire în scris. Mai mult decât atât, puținele texte care fac referire la cadrul familial sunt extrem de reținute în detalii. Există, cu excepția Însemnărilor generate de experiența frontului (1916-1918), o lipsă totală a mărturiei masculine sub forma Jurnalelor sau a Memoriilor. Dacă
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
de fel onorabile, pe un drum ce lega două tîrgușoare, fierarul se simțise cuprins de o amorțeală grozavă și se adăpostise într-un șopron dărăpănat. Urmarea a fost că medicii au trebuit să-i taie extremitățile ambelor picioare. După această mărturisire, bătrînul își povesti, treptat, întreaga viață, o dramă în cinci acte, dintre care primele patru erau vesele, iar ultimul o tragedie lungă și încă neîncheiată. Cam la vîrsta de șaizeci de ani, bătrînul întîlnise, cu întîrziere, ceea ce în limbajul tehnic
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Cu alte cuvinte, când, formîndu-se o cultură românească, Eminescu și Caragiale au fost posibili, și critica, din jandarm al culturii, ca mai înainte, devine analistă, literară 1. 1 Totuși A. Russo a fost predecesor și aici. Avem de la dânsul și mărturisirea legitimității unei critici literare, când zice că prin critică înțelege nu numai critica contra pedanteriei, ci și "critică sănătoasă ce răspândește bunul" ("Romînia literară", 515), și arătarea însușirilor ce trebuie să posedeze un critic: știință, judecată nepărtinitoare, cunoștința lucrurilor, a
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ferește destul de pedantism 1. Dorința lui V. Alecsandri - directorul României literare și colaboratorul lui A. Russo - este "ca reușita victorioasă a Convorbirilor să fie cel mai bun răspuns atât la atacurile ardelenilor, cât și la tăcerea bucureșteană"2. Așadar, după mărturisirea dlui Maiorescu, după scrisorile lui Alecsandri, "Junimea" a fost sfătuită de Alecsandri. Dar Alecsandri nu era decât unul dintre reprezentanții spiritului critic moldovenesc. Și, dacă studiem cu atenție mișcarea culturală de la 1840 încoace, vedem că inițiatorul acestui curent critic e
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
însă de țărănime, Caragiale nu mai râde. Cine n-a tremurat de indignare, ori n-a plâns de milă, la Năpasta, de suferințele bietului Ion nebunul, victimă a unei erori judiciare, căruia i s-au smuls prin bătaie, la instrucție, mărturisiri neadevărate, care l-au dus la ocnă și la nebunie? Dar în Păcat Caragiale insistă pe larg asupra injustiției justiției, când e vorba de țărani, făcând o critică socială amară. Și, în același timp arătând imoralitatea și venalitatea justiției lor
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
prin pocăință și botez. Misiunea, sau mai precis misionarismul, este un act de trimitere către lume: „precum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu” (Ioan 20, 21), dar în același timp este și un act de mărturisire a Învierii lui Hristos (Luca 24, 48) și de evocare a evenimentelor care constituie istoria mântuirii (Fapte 14, 27). Misionarismul este o caracteristică fundamentală a Bisericii. Biserica este nu numai instrumentul misiunii ci și scopul și realizarea acesteia. Încă de la
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Fapte 14, 27). Misionarismul este o caracteristică fundamentală a Bisericii. Biserica este nu numai instrumentul misiunii ci și scopul și realizarea acesteia. Încă de la începuturile creștinismului, răspândirea Evangheliei a fost inseparabil legată de formarea unor comunități creștine, prin convertire personală, mărturisirea credinței și botezul în numele Sfintei Treimi (Fapte 2, 9-10; 37-38). Chemarea misionară a Bisericii creștine ține de natura ei apostolică. Misiunea este un act de fidelitate a Bisericii față de „cele douăsprezece pietre de temelie și cei doisprezece apostoli ai
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
încât, numai într-o singură zi s-au botezat „ca la o mie de oameni”. Denunțătorii au arătat că sunt niște „răufăcători primejdioși, care prin învățăturile lor otrăvite îndepărtează pe mulți de la jertfele datorate zeilor”. Au urmat apoi chinurile, mărturisirile neînfricate ale Sfinților Epictect și Astion și decapitarea lor, din porunca directă și de moment a comandantului Latronianus. Trebuie să precizăm că, după inițiativa de persecutare a creștinilor, mai întâi a celor din armată, în cosfătuiri ținute la palatul imperial
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
circulat în Biserica primară, începând din secolul al II-lea, sub diferite forme, iar Sfântul Niceta de Remesiana l-ar fi redactat definitiv. Imnul Te Deum este scris în proză ritmică și cuprinde trei părți: o laudă a Tatălui, o mărturisire a Sfintei Treimi și o invocare a Fiului, la care s-a adăugat, mai târziu, o rugăciune de dimineață. Ideile dogmatice din imnul Te Deum demonstrează că lucrarea a fost scrisă către sfârșitul veacului al IV-lea, când problema trinitară
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Sfântul Vasile cel Mare, ca temei scripturistic, Psalmul 33,6, care spune: „Prin Cuvântul Domnului s-au întemeiat cerurile, iar puterea lor, prin Duhul gurii Sale”. Acest verset arată nu numai acțiunea unită a Sfintei Treimi, ci constituie și o mărturisire cu privire la prezența celor trei Persoane într-o Dumnezeire, după cum explică Niceta: „Cuvântul Domnului trebuie înțeles ca fiind Fiul, după vestirea Sfântului Evanghelist Ioan (1,3), <<prin care toate s-au făcut>>. Duhul gurii Sale, însă, nu este altul decât cel
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Niceta a realizat un tablou sugestiv al solidarității umane într-o singură manifestare a iubirii față de același Părinte și față de semeni. Învățătura Sfântului Niceta despre Dumnezeu-Tatăl este completată cu doctrina despre a doua Persoană a Sfintei Treimi - Dumnezeu-Fiul. 2. Dumnezeu-Fiul. Mărturisirea credinței în Fiul lui Dumnezeu întrupat, Domnul nostru Iisus Hristos, vine imediat după mărturisirea credinței în Dumnezeu-Tatăl. Ideea centrală a hristologiei nicetane, pe care o dezvoltă și o apără cu talentul, râvna și dragostea sa este aceasta: „Iisus Hristos este
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
iubirii față de același Părinte și față de semeni. Învățătura Sfântului Niceta despre Dumnezeu-Tatăl este completată cu doctrina despre a doua Persoană a Sfintei Treimi - Dumnezeu-Fiul. 2. Dumnezeu-Fiul. Mărturisirea credinței în Fiul lui Dumnezeu întrupat, Domnul nostru Iisus Hristos, vine imediat după mărturisirea credinței în Dumnezeu-Tatăl. Ideea centrală a hristologiei nicetane, pe care o dezvoltă și o apără cu talentul, râvna și dragostea sa este aceasta: „Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu întrupat. În expunerea învățăturii de credință cu privire la Domnul nostru Iisus Hristos
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și îi îndeamnă la bunătate, rugăciune, slujire, dreptate, unitate și bună înțelegere cu toți semenii lor. Sfântul Niceta acordă o mare importanță Bisericii, în care se desfășoară, în modul cel mai evident, lucrarea Duhului Sfânt. De aceea, în lucrarea și mărturisirea credinței, Biserica urmează imediat după Sfânta Treime. Marele ierarh definește Biserica drept „adunarea tuturor sfinților” și îl îndeamnă pe credincios ca: „Îndată după mărturisirea Sfintei Treimi, declară că tu crezi în Sfânta Biserică Sobornicească (Sanctam Ecclesiam Catholicam)”. El expune, pe cât
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
care se desfășoară, în modul cel mai evident, lucrarea Duhului Sfânt. De aceea, în lucrarea și mărturisirea credinței, Biserica urmează imediat după Sfânta Treime. Marele ierarh definește Biserica drept „adunarea tuturor sfinților” și îl îndeamnă pe credincios ca: „Îndată după mărturisirea Sfintei Treimi, declară că tu crezi în Sfânta Biserică Sobornicească (Sanctam Ecclesiam Catholicam)”. El expune, pe cât de succint, pe atât de limpede, învățătura despre Biserică, în capitolul X din tratatul Despre Simbolul credinței. Coordonatele gândirii sale în această privință sunt
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Sfânt și formând o singură Biserică. El trăiește cu Hristos „în care au fost împăcate toate câte sunt în cer și pe pământ” (Coloseni 1,20), împărtășindu-se din darurile Sfântului Duh, silindu-se să păstreze credința cea adevărată în mărturisirea căreia a fost sfințit; trăind încă de pe pământ fericirea de care se va împărtăși după moarte cu îngerii și puterile de sus, cu care formează o singură Biserică. Biserica Ortodoxă a păstrat această învățătură despre comuniunea sfinților cu sensul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
comună se practica în toată Biserica. Paralel cu cântarea omofonă, se practica și cântarea antifonală, mai ales în timpul slujbelor de noapte; dar la răsăritul soarelui „toți intonează pentru Domnul, într-un singur glas și într-o singură inimă, psalmul mărturisirii”. Cântarea omofonă crează unitatea spirituală a credincioșilor. Când o voce distonează se strică armonia corului, iar inima credincioșilor este tulburată. Niceta îndeamnă pe fiecare credincios să-și încadreze voce în ansamblu, „cu umiliță”, trăind sentimentul că se află înaintea lui
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
beții, la minciuni și la relele asemănătoare acestora”. Observăm că el consideră închinarea la idoli și superstițiile ca păcate grave, enumerându-le înaintea omuciderii și a celorlalte păcate. În același timp, îi îndeamnă pe credincioși să nu se prezinte la mărturisire și la Botez, mai înainte de a renunța la „Vanitatea diavolească” și la „îndeletnicirile amare ale diavolului”. La sfârșitul comentariului făcut la Simbolul de credință, Sfântul Niceta indică credincioșilor săi următoarea formulă, împotriva ispitei diavolești, pe care s-o repete necontenit
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de cumpătare la mâncare și băutură în afara mesei și a somnului fără regulă, deoarece această nestăpânire declanșează pofte trupești și mai mari. Pe lângă postul trupului e necesară extinderea și către cel al sufletului. Cassian folosește ca model de ,,post sufletesc“ mărturisirile Avvei Paesius care spunea că „soarele nu l-a văzut niciodată mâncând” și ale lui Ioan care, de asemenea, spunea că nici pe el „soarele nu l-a văzut niciodată mâncând” (cap. 27). Cassian încheie învățătura despre înfrânare de la lăcomia
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și că Domnul a devenit Hristos după Botez și Dumnezeu după Înviere. Mai apoi, tratează pe larg erezia lui Leporius, care a răspândit erezia pelagiană întâi în Africa, apoi în Galia, iar la insistențele lui Cassian a abjurat, făcând o mărturisire de credință în acest sens. Cartea a II-a, în 7 capitole, cuprinde un atac direct contra lui Nestorie, care refuza să admită că Hristos S-a născut Dumnezeu din Fecioara Maria și care pretindea că nu putea să numească
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
între timp, se decantau și sunau mai precis pentru „marea taină” a întrupării. Cele opt cărticele (libelli) sau mici tratate ale lui Ioan Maxențiu sunt următoarele: Cărticica credinței către legații papei la Constantinopol, Capitole contra nestorienilor și pelagienilor, Foarte scurtă mărturisire a credinței ortodoxe, Foarte scurtă motivare a unirii Cuvântului lui Dumnezeu cu propriu-i trup, Răspuns contra achefalilor, Dialog contra nestorienilor (în 2 cărți), Epistola Papei Hormisdas către Possessor și Răspunsul lui Ioan Maxențiu (la această epistolă). Autorul acestor lucrări
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
aspru pe episcopul Romei pentru felul în care acesta a tratat delegația fraților săi călugări, veniți la Roma pentru a-și susține și a-și face aprobată formula lor hristologică în legătură cu frământările doctrinare ale vremii. În aceste lucrări găsim scurte mărturisiri de credință de o rară concizie și precizie, dar întâlnim și raționamente și dezvoltări de o rară frumusețe logică și o dialectică neobișnuită asupra raportului dintre divin și uman. Vom semnala câteva elemente de hristologie și antropologie-soteriologie. De pildă, după ce
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de naștere. Pe de-o parte, Flavius Magnus Aurelius Cassiodorus (c. 490 - c. 583), iar pe de alta, câteva aluzii strecurate și legate de operele pe care le-a alcătuit conțin puține date despre viața lui Dionisie Smeritul. După propria mărturisire, s-a născut pe la anul 470 în Sciția Mică (Dacia Pontică, Dobrogea românească de astăzi) și a murit, probabil, la Vivarium, în sudul Italiei, în jurul anului 545. Se pare că acesta a rămas orfan din copilărie, fiind crescut într-o
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
părerile cercetătorilor sunt împărțite: unii afirmă că prima lucrare tradusă a fost Epistola sinodală din 430, cu anexa celor 12 anatematisme; alții datează versiunea ei în latină în anul 519. Printre argumente se află derularea firească a evenimentelor, dar și mărturisirea dionisiană: „am tradus-o mai deunăzi din grecește în latinește”. Fenomenul reluat în studiu la Roma privea erezia față de coexistența celor două firi în Hristos. Această boală nestoriană poate fi diagnosticată precis și sigur, dacă „se studiază credința apostolică a
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]