8,023 matches
-
traumă, peste anii plini de privațiuni materiale și morale ai studenției. Gaudeamus igitur! Obiecte pierdute Pe unde mi-o fi tinerețea că n-o mai aflu nicicând? Pe unde mi-o fi umblând hăbăucă cum o știu tinerețe de zurliu mirosind a busuioc și arzând pară și foc? De-o s-o prind o priponesc la umbră de măr domnesc, să-mi doarmă durerile să-mi bucure zilele! .................................................................. Cu repartiția în mână am plecat la Botoșani, la o concentrare de 3 luni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ajut să se întoarcă în România, că "Brazilia nu-i de ei"! Feliz Navidad! Crăciun fericit?! Pentru un român Crăciunul înseamnă de obicei ninsoare, zăpadă, un pic de geruleț să scârțâie tălpile, pomul împodobit (brad-brad, nu plastic), forfota cumpărăturilor, casa mirosind a sărbătoare, bucuria cadourilor, colindătorii, întâlnirile cu rudele și prietenii. Închipuiți-vă un Crăciun la Rio de zăpadă și brad nici vorbă la 40 de grade, colindătorii doar pe CD-urile aduse de acasă, iar bunătăți tradiționale de pus pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
În America amintea de Chaplin, și el vizând distrugerea tabuurilor oficiale prin deriziune. Totuși, În comparație cu explozia de scatologie ubuescă și anarhie veselă a spectacolului românesc din Institut, la New York ceva Își pierduse viața. Gunoaiele masive ale străzii din East Village miroseau abundent și făceau competiție gunoiului de pe scenă, care părea banal și anost. E ciudat cum În teatru imaginile pot să moară chiar În timp ce le folosim. La fel și cuvintele. Ce părea viu În cuvântul „căcaaaat“, În atmosfera cenzurii din România
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
un detaliu sau altul din spectacol, de fiecare dată cu acuratețe și având În remarcile ei totală dreptate. Ninon vedea prin somn, avea un extrasimț. Această mare doamnă a teatrului era faimoasă și pentru instinctul cu care selecționa calitatea. O mirosea de la distanță. De aceea, În timpul vieții ei, festivalurile au beneficiat din plin de impulsul și energia pe care le-a insuflat Ninon. Tot la Spoleto Începusem să fac cunoștință cu vedete ale avangardei din dans, muzică și artele vizuale. Compozitorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
adoratorii de showbiz, nici numere de dans, costume sau efecte de lumini care să-ți taie respirația, nimic din dicționarul obișnuit al mașinăriei de produs musical. Și nici vedete. În filmul francez era marea Catherine Deneuve, dar aici?! Papp a mirosit iute situația și a decis că Umbrelele din Cherbourg nu se vor prinde În undița Broadwayului. Dar, cum spectacolele de la Public s-au jucat cu casa Închisă până la ultima reprezentație, Papp a hotărât să mențină pe afiș proiectul și astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de Învățătură era scăldată de razele soarelui. Într-un borcan de sticlă care transpiră, mai multe omizi țepoase se hrăneau cu frunze de urzici (secretând interesante grămăjoare de excremente de culoare oliv, cu formă de butoiașe). Mușamaua de pe masa rotundă mirosea a clei. Miss Clayton mirosea a Miss Clayton. Alcoolul sângeriu din termometrul exterior se ridicase În mod miraculos, victorios, până la 24o Réaumur (86o Fahrenheit) la umbră. Privind pe fereastră, vedeai tinere țărănci cu broboade pe cap curățând În patru labe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
razele soarelui. Într-un borcan de sticlă care transpiră, mai multe omizi țepoase se hrăneau cu frunze de urzici (secretând interesante grămăjoare de excremente de culoare oliv, cu formă de butoiașe). Mușamaua de pe masa rotundă mirosea a clei. Miss Clayton mirosea a Miss Clayton. Alcoolul sângeriu din termometrul exterior se ridicase În mod miraculos, victorios, până la 24o Réaumur (86o Fahrenheit) la umbră. Privind pe fereastră, vedeai tinere țărănci cu broboade pe cap curățând În patru labe bălăriile de pe o cărare din
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
un „lepidist“‚ care Își vede liniștit de treaba lui, este predispus să producă reacții ciudate altor făpturi. De nenumărate ori, când se organiza un picnic și eu Încercam sfios să-mi introduc neobservat modestele mele ustensile În căruța cu bănci mirosind a smoală din cauza unei substanțe folosite pentru a ocroti caii de muște sau În Opelul decapotabil mirosind a ceai (așa mirosea benzina acum patruzeci de ani) vreun văr sau vreo mătușă remarca: „Chiar trebuie să-ți iei cu tine plasa
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
De nenumărate ori, când se organiza un picnic și eu Încercam sfios să-mi introduc neobservat modestele mele ustensile În căruța cu bănci mirosind a smoală din cauza unei substanțe folosite pentru a ocroti caii de muște sau În Opelul decapotabil mirosind a ceai (așa mirosea benzina acum patruzeci de ani) vreun văr sau vreo mătușă remarca: „Chiar trebuie să-ți iei cu tine plasa aia? Nu poți să te distrezi și tu ca un băiat normal? Nu crezi că strici plăcerea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
se organiza un picnic și eu Încercam sfios să-mi introduc neobservat modestele mele ustensile În căruța cu bănci mirosind a smoală din cauza unei substanțe folosite pentru a ocroti caii de muște sau În Opelul decapotabil mirosind a ceai (așa mirosea benzina acum patruzeci de ani) vreun văr sau vreo mătușă remarca: „Chiar trebuie să-ți iei cu tine plasa aia? Nu poți să te distrezi și tu ca un băiat normal? Nu crezi că strici plăcerea tuturor?“. Lângă un indicator
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cabine, erai ajutat de un alt servitor să-ți lepezi costumul de baie Îmbibat cu apă și Îngreunat de nisip. Acesta cădea bâldâbâc pe scândurile de pe jos și Încă tremurând pășeai În afară, călcând pe dungile lui albăstrui difuze. Cabina mirosea a lemn de pin. Servitorul, un cocoșat cu fața brăzdată de riduri, Îți aducea un lighean cu apă clocotită În care Îți Înmuiai picioarele. De la el am aflat și am păstrat de atunci informația Într-o celulă de sticlă a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Adlon Într-un apartament vast dintr-o pensiune sinistră aflată pe o străduță lipsită de viață și să Înlocuim pardoseala acoperită cu covoare a expresurilor internaționale, cu pardoselile murdare și fumul stătut, de trabuc, din Schenellzug-urile care se clătinau și miroseau a smoală. În orașele străine, ca și În St. Petersburg, rămânea Încremenit În fața magazinelor, minunându-se de niște produse care pe noi ne lăsau total indiferenți. Era pe punctul de a se căsători, nu avea altă avere decât salariul și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
șirurile de scaune dispuse de-a curmezișul, cu pernele și canapelele pregătite pentru douăzeci de spectatori (inclusiv logodnica lui Lenski și trei sau patru guvernante, fără a le mai socoti pe ale noastre, Mademoiselle și Miss Greenwood) părea aglomerată și mirosea a aer Închis. În stânga mea, una dintre verișoarele cele mai neastâmpărate, o mică blondă vaporoasă de vreo unsprezece ani, cu un păr lung ca Alice În Țara Minunilor și un ten roz sidefiu, ședea atât de aproape, Încât Îi simțeam
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
dantelă“. Sticlele colorate (printre care „ticăia bizar“ un ceas olandez) erau ca „un curcubeu ce strălucea În spatele umerilor lui“, ca „o aureolă ce-i Înconjura capul Înfumurat“. Gheața, vinul și apa râului Monongahela treceau din pahar În pahar. Saloon-ul mirosea a mosc, absint și coajă de lămâie. Lumina lămpilor cu camfan scotea la iveală asteriscurile Întunecate produse „de expectorație“ pe nisipul alb de pe pardoseală. Într-un alt an de grație - și anume 1941 - am prins câțiva frumoși fluturi de noapte
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o rapsodie În somn și Marat care a murit Înecat În sânge; iar pentru mine (nu știam pe atunci că Marat fusese un lepidopterist pasionat), Într-un colț al acelei Arcade se afla celebrul magazin de fluturi „Gruber“, un paradis mirosind a camfor, situat la capătul unei străzi abrupte și Înguste pe care o urcam la fiecare două zile pentru a mă interesa dacă fuseseră În sfârșit achiziționați pentru mine noul specimen Hairstreak al lui Champan sau recent redescoperitorul White al
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de duminică din timpul verii, soția ta se oprește pe trotuar ca să suporte un minut, două, conversația acelei femei din familia McGee, oribilă, limbută, vopsită, În drum spre biserică În 1915, frumoasa și zburdalnica Margaret Ann de odinioară, cu gura mirosind plăcut a mentă și cu degete Îndemânatice. Ruptura din destinul meu Îmi produce retrospectiv o puternică sincopă pe care n-aș fi vrut s-o ratez pentru nimic În lume. De la acel schimb de scrisori cu Tamara, dorul de casă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a doini încetișor un cântecel, gâfâit, mormăit. Respiră adânc, cu ochii duși, vorbește încetișor și vocea lui e caldă și blândă: Gheorghiță-tată... Să vii în sat la noi când înfloresc pe dealuri prunii... Hiii, băieții-taichii! Hiii!... Aburește pământu'... Ce bine miroase pământu' răsturnat în brazdă... Tresare. Se uită la Gheorghiță cu teamă. Glasul bătrânului se frânge: Așa ne-o fost vorba, Gheorghiță a Marandei? O luași singurel la chișior, cătinel-cătinel... Te-ai stins cum ai sufla într-o lumânare: ești bun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
gândurile negre! Trecutul e mort! Să nu mai dezgropăm morții! Împărăția, așijderea! Vulturul cu două capete e mort! Să privim înainte! Ia viața de la început! Să trăim azi! Aici! Acum! Mai dă-o dra... naibii de sfințenie! Doamne iartă-mă! Miroși a tămâie cale de-o poștă! Aruncă straiele cernite de parcă numai morți prohodești! Ești tânără! Uite-te în oglindă! Ești frumoasă! Ești inteligentă! Ești cultă! Ce mândrețe de femeie ești! Nu-i păcat de tinerețea ta? Trăiește! Puțin chinoroz pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
curme și rătăcirile minții lor bolnave. Am auzit că venețienii i-au pus gând rău și au năimit pierzători de i-au strecurat otravă în pilaf sau în vreo doftorie, povestește Maria. Din păcate, făptașii au dat greș. Vulpoiul a mirosit la timp și pierzătorii mi-e groază să pomenesc ce-au pătimit... Ah, cât îl urăsc! Îl urăsc! Îl urăsc! se dezlănțuie Alexandru. Mă rog, cât mă rog să vină odată și aceea zi a răzbunării! Altfel, ce sens ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
povestit însă ca să știi, ca să te păzești... Și tu ești "un pui de năpârcă". "Blăstămul Mușatin" e încă viu. Stafiile mai bântuie încă. În ultima vreme, au început să miște avem semne... Prin cotloane mișună, foșfăie șobolanii. Îi simt, îi miros. Când or veni turcii, să vezi ce-o să se bulucească să le iasă-nainte cu pâine și sare... În mine lovesc mai greu, dar, lovind în tine, țintesc în mine. Ochii în patru, Alexandre! Otrava în vin, e dulce... Lovitura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
destrămați, cerne o lumină oarbă, stranie peste crucile de piatră roase de vreme și mucegai, peste crucile de lemn, putrezite, cu brațele frânte, cu nume, fără nume, spălate de ploi și de veacuri. Mormintele-s năpădite de bozii și bălării; miroase greu a ierburi și a mucegai. Și, pentru ca miezul nopții în țintirim să fie cu totul și cu totul sinistru, o cucuvaie se vaicăre pe ruinele unei bisericuțe din care n-au rămas decât zdrențele câtorva ziduri... De-ți rânjește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-și afle cheia. Pentru câte o fâșneață cu năbădăi s-or făcut răzbele și nu s-o putea meșteri o flecușteață de cheiță s-o închidă și s-o deschidă de parcă nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase? Negrilă, înfiorat, cât de frică, cât de frig: Iaca pentru ce dârdâim la miez de noapte în țintirim! Strigoii zgreapțănă să iasă din coșciuge, salcia în noi cât stânjenul... și tot la fofoneață ne stau gândurile. Dracu' s-o ia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
minciuni! spune el abătut și le aruncă cu scârbă. Le păstram ca toate aiestea să stea mărturie în veac, cât de... de "teribil" a fost "acel Ștefan Vodă", ce-i mai ziceau și "cel Mare"... Pute! strâmbă el din nas mirosind un pergament. S-au împuțit! Știți ce fac cu toate minciunile aieste?! întreabă cu o strălucire diabolică în ochi și hohotește. Apropie un colț al pergamentului de flacăra unui muc de lumânare. Pergamentul ia foc și arde trosnind, cu fum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și un fiu, inginer pare-mi-se, care scria literatură, piese de teatru, mai exact. O dată sau de două ori am avut prilejul să-l văd. Mi s-a părut cam neserios, cam fanfaron, poate și pentru că de fiecare dată mirosea a băutură. Micuță, slăbuță, cu câțiva negi pe față, care nu produceau totuși repulsie, doamna Borcea era o femeie liniștită, decentă, discretă. Vorbea puțin și cu miez. De câtre ori venea la noi, mă întreba, cumva în treacăt, fără să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pildă, în chip limpede de înțeles că vrea să iasă pe balcon, mă grăbesc să-i deschid ușa - „bineînțeles, eu sunt ușierul tău”, îi spun cu ironie, dar, în loc să pășească peste prag, se oprește, își face de lucru, începe să miroasă minuțios un colț al ușii etc. Sunt sigur că procedează astfel înadins, ca să mă țină în loc, ca să-și bată nițel joc de mine. * Disproporția dintre condiția lor de pisică și enorma afecțiune pe care cu toții le-o purtăm motanilor noștri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]