8,529 matches
-
specifice. În această categorie pot fi încadrate moleculele mici de ARN nucleolar (snoARN - "small nucleolar ARN" în engleză) ce participă la clivarea ARN-ului ribozomal sau ARN telomeric ce reprezintă matrița folosită de complexul ribonucleoproteic numit telomerază pentru sinteza extremităților moleculelor de ADN (numite telomere). Unele molecule de ARN (ARN antisens, spre exemplu) sunt implicate în represia uneia sau mai multor gene. ARN-ul de transfer transportă aminoacizii și îi poziționează în cursul sintezei proteice. Genomul unor virusuri este constituit din
Acid ribonucleic () [Corola-website/Science/304511_a_305840]
-
încadrate moleculele mici de ARN nucleolar (snoARN - "small nucleolar ARN" în engleză) ce participă la clivarea ARN-ului ribozomal sau ARN telomeric ce reprezintă matrița folosită de complexul ribonucleoproteic numit telomerază pentru sinteza extremităților moleculelor de ADN (numite telomere). Unele molecule de ARN (ARN antisens, spre exemplu) sunt implicate în represia uneia sau mai multor gene. ARN-ul de transfer transportă aminoacizii și îi poziționează în cursul sintezei proteice. Genomul unor virusuri este constituit din ARN. În această categorie intră virusul
Acid ribonucleic () [Corola-website/Science/304511_a_305840]
-
anumit aminoacid la capătul 3’ și care are o regiune specifică de trei nucleotide numită anticodon în bucla opusă capătului 3’. Acest ARN fixează un aminoacid pe care îl transportă și în poziționează în dreptul unui codon (prin complementaritatea codon (de pe molecula de ARNm) - anticodon (de pe molecula de ARNt) în cursul procesului de translație. ARN-ul ribozomal este un constituent principal al ribozomilor, structuri celulare la nivelul cărora se realizează sinteza proteinelor. ARN-ul ribozomal este sintetizat prin transcripția genelor corespunzătoare situate
Acid ribonucleic () [Corola-website/Science/304511_a_305840]
-
și care are o regiune specifică de trei nucleotide numită anticodon în bucla opusă capătului 3’. Acest ARN fixează un aminoacid pe care îl transportă și în poziționează în dreptul unui codon (prin complementaritatea codon (de pe molecula de ARNm) - anticodon (de pe molecula de ARNt) în cursul procesului de translație. ARN-ul ribozomal este un constituent principal al ribozomilor, structuri celulare la nivelul cărora se realizează sinteza proteinelor. ARN-ul ribozomal este sintetizat prin transcripția genelor corespunzătoare situate în anumite regiuni ale cromozomilor
Acid ribonucleic () [Corola-website/Science/304511_a_305840]
-
mare ce vor fi ulterior scindați în patru tipuri de ARNr: ARNr 28S, ARNr 5.8S, ARNr 5S (ce intră în compoziția subunității mari, 60S, a ribozomului) și ARNr 18S (ce intră în compoziția subunității mici, 40S, a ribozomului). Unele molecule de ARN au ca rol regularea expresiei genelor: Unele molecule de ARN (numite și ribozime, prin contracția cuvintelor ribonucleotid și enzime) au capacitatea de a cataliza reacții chimice de clivare sau de transesterificare în absența proteinelor enzimatice. Un exemplu îl
Acid ribonucleic () [Corola-website/Science/304511_a_305840]
-
ARNr: ARNr 28S, ARNr 5.8S, ARNr 5S (ce intră în compoziția subunității mari, 60S, a ribozomului) și ARNr 18S (ce intră în compoziția subunității mici, 40S, a ribozomului). Unele molecule de ARN au ca rol regularea expresiei genelor: Unele molecule de ARN (numite și ribozime, prin contracția cuvintelor ribonucleotid și enzime) au capacitatea de a cataliza reacții chimice de clivare sau de transesterificare în absența proteinelor enzimatice. Un exemplu îl reprezintă siturile active (peptidil și aminoacil) ale ribozomilor care sunt
Acid ribonucleic () [Corola-website/Science/304511_a_305840]
-
stabilită de chimistul Hans Fischer. Calea de sinteză are drept precursori acidul D aminolevulinic format din glicină și succinil CoA provenite din ciclul Krebs.Transformarea porfibilinogenului în porfirină nu este un proces cunoscut în plante.are loc condensarea a 3 molecule de porfobilinogen (eliminare de amoniac, si dehidrogenare), formîndu-se un tripirol.Acesta se poate scinda fien în dipirol A fie în dipirol B.Prin condensarea a 2 molecule de dipirol A se formează porfirina de tip I, iar condensarea unei molecule
Hem () [Corola-website/Science/304545_a_305874]
-
porfirină nu este un proces cunoscut în plante.are loc condensarea a 3 molecule de porfobilinogen (eliminare de amoniac, si dehidrogenare), formîndu-se un tripirol.Acesta se poate scinda fien în dipirol A fie în dipirol B.Prin condensarea a 2 molecule de dipirol A se formează porfirina de tip I, iar condensarea unei molecule de dipirol A cu o moleculă de dipirol B se formează protoporfirina(porfirina de tip III). În procesul de biosinteză se formează la început uroporfirinogenul III, format
Hem () [Corola-website/Science/304545_a_305874]
-
molecule de porfobilinogen (eliminare de amoniac, si dehidrogenare), formîndu-se un tripirol.Acesta se poate scinda fien în dipirol A fie în dipirol B.Prin condensarea a 2 molecule de dipirol A se formează porfirina de tip I, iar condensarea unei molecule de dipirol A cu o moleculă de dipirol B se formează protoporfirina(porfirina de tip III). În procesul de biosinteză se formează la început uroporfirinogenul III, format dintr-o moleculă de dipirol A și o molecula de dipirol B sun
Hem () [Corola-website/Science/304545_a_305874]
-
si dehidrogenare), formîndu-se un tripirol.Acesta se poate scinda fien în dipirol A fie în dipirol B.Prin condensarea a 2 molecule de dipirol A se formează porfirina de tip I, iar condensarea unei molecule de dipirol A cu o moleculă de dipirol B se formează protoporfirina(porfirina de tip III). În procesul de biosinteză se formează la început uroporfirinogenul III, format dintr-o moleculă de dipirol A și o molecula de dipirol B sun influența uroporfirinogen sintetazei.are loc eliminarea
Hem () [Corola-website/Science/304545_a_305874]
-
A se formează porfirina de tip I, iar condensarea unei molecule de dipirol A cu o moleculă de dipirol B se formează protoporfirina(porfirina de tip III). În procesul de biosinteză se formează la început uroporfirinogenul III, format dintr-o moleculă de dipirol A și o molecula de dipirol B sun influența uroporfirinogen sintetazei.are loc eliminarea de amoniac și a unei grupări formil.Din uroporfirinogen III, prin decarboxilarea acidului acetic de la C1, C3, C5, C8 formează coproporfirinogenul III, cu grupări
Hem () [Corola-website/Science/304545_a_305874]
-
I, iar condensarea unei molecule de dipirol A cu o moleculă de dipirol B se formează protoporfirina(porfirina de tip III). În procesul de biosinteză se formează la început uroporfirinogenul III, format dintr-o moleculă de dipirol A și o molecula de dipirol B sun influența uroporfirinogen sintetazei.are loc eliminarea de amoniac și a unei grupări formil.Din uroporfirinogen III, prin decarboxilarea acidului acetic de la C1, C3, C5, C8 formează coproporfirinogenul III, cu grupări metilice la acești carboni.Acesta eet
Hem () [Corola-website/Science/304545_a_305874]
-
constituie adiția cetonei, reacție ce are loc la o temperatură de -78 C, formîndu-se ionul sulfoniu 3. Pasul 3 îl constituie adiția unei baze (trietilamina). La temperatura camerei aceasta va deprotona ionul sulfoniu transformîndu-l înntr-un compus numit sulfon ilidă (o moleculă neutră din punct de vedere electric , dar care are sarcini electrice opuse la 2 atomi alăturați); sulfon ilida suferă o rearanjare de tip sigmatropic pentru a forma cetona 5.Aceasta formează prin deshidratare 3tiometilindol, compus care prin tratare cu Ni
Indol () [Corola-website/Science/304582_a_305911]
-
reacții de hipersensibilitate imunologică, în funcție de elementele sistemului imunitar implicate în producerea lor: Alergiile sunt produse, la organismele sensibilizate, de antigene exogene (provenite din mediul extern) numite alergene. Majoritatea alergenelor sunt proteine, glico-proteine și, mai rar, glucide pure, substanțe chimice cu moleculă mică (izocianați, anhidride sau formaldehidă), precum și unele metale (de exemplu crom și nichel). Alergenele sunt conținute și/sau vehiculate de diverși factori din mediul extern: Contactul cu alergenul provoacă, la organismele sensibilizate anterior, reacții inflamatorii locale sau sistemice care determină
Alergie () [Corola-website/Science/304589_a_305918]
-
solar. Izotopul radioactiv Xe este produs de către I, ca rezultat al fuziunii nucleare; ul este utilizat, în principal, la blițuri și lămpi cu descărcare în gaze , deși poate fi și un bun anestezic. La fabricarea primului laser s-a folosit molecula diatomică a xenonului, Xe. Xenonul a fost descoperit în Anglia de către chimistul scoțian William Ramsay și de către chimistul Morris Travers pe data de 12 iulie 1898, adică la puțin timp după ce aceleași personaje au descoperit alte două gaze rare similare
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
iradierea la înaltă frecvență a unui amestec de xenon, fluor, siliciu și tetraclorură de carbon (formula 53). Cu toate acestea, în lumea științifică există îndoieli dacă formula 52 este un compus real sau este doar un complex van der Waals format din molecula de formula 25 legat slab de atomul de formula 4. Asemena argonului și kriptonului, xenonul poate forma cu apa, la temperaturi joase și presiuni înalte, produse de adiție, de exemplu formula 57. Acești hidrați cristalini se descompun imediat la încălzire sau la micșorarea
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
temperaturi joase și presiuni înalte, produse de adiție, de exemplu formula 57. Acești hidrați cristalini se descompun imediat la încălzire sau la micșorarea presiunii. Studii structurale, au arătat că în hidrați, atomii de xenon sunt incluse în spațiile interstițiale formate de moleculele de apă asociate între ele prin legături de hidrogen, adică formează clatrați. În prezent, se cunosc trei oxizi ai xenonului: trioxidul de xenon (formula 58), tetroxidul de xenon (formula 59) și dioxidul de xenon (formula 60). Primii doi oxizi sunt niște explozibili foarte
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
75 HO, unde atomii de xenon ocupă locurile libere din structura cristalină a apei de cristalizare. Acest compus are un punct de topire de 24 °Celsius. Xenonul mai poate forma compuși fulerenici endoedrali, unde atomii de xenon sunt prinși în interiorul moleculei de fulerene. Atomii de xenon prinși în interiorul fulerenei pot fi monitorizați prin rezonanța magnetică nucleară (NMR, în engleză) a spectrului izotopului Xe. Utilizând această tehnică, reacțiile chimice ale moleculei de fulerene pot fi analizate, datorită sensibilității schimbării chimice a atomului
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
forma compuși fulerenici endoedrali, unde atomii de xenon sunt prinși în interiorul moleculei de fulerene. Atomii de xenon prinși în interiorul fulerenei pot fi monitorizați prin rezonanța magnetică nucleară (NMR, în engleză) a spectrului izotopului Xe. Utilizând această tehnică, reacțiile chimice ale moleculei de fulerene pot fi analizate, datorită sensibilității schimbării chimice a atomului de xenon din această împrejurare. Totuși, atomul de xenon poate avea o influență electronică asupra reactivității fulerenei. Din cauza faptului că atomii de xenon au cel mai mic status de
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
razele gama precum și ca medium în detectarea interacționării ipotetice slabe între particulele masive. Mulți compuși ce conțin xenon și oxigen sunt toxici datorită proprietăților oxidante foarte puternice și explozive datorită tendinței lor de a se descompune în xenon gazos și molecula diatomică a oxigenului, O, ce conține legături chimice mult mai puternice decât legăturile moleculare ale compușilor xenonului. Xenonul gazos poate fi ținut în siguranță în recipiente sigilate de sticlă sau metal la temperatura camerei și la presiune standard. Totuși, acesta
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
cristalină hexagonală, cu duritatea de 2,3, foarte sfărâmicios, cu greutatea specifică 6,23. Forma amorfă, prezentă sub formă de pulbere neagră, cu greutatea specifică 5,82 se caracterizează numai prin finețea particulelor. Vaporii de telur au culoarea galben-aurie și molecula diatomică. Telurul formează soluții coloidale de culoare albastră-verzuie-închisă, albastră sau violetă și brună. În apă, sulfură de carbon și în alți dizolvanți, telurul este greu solubil. La cald, telurul reacționează foarte lent cu apa, astfel: Te+2HO=TeO+HO Acidul
Telur () [Corola-website/Science/303500_a_304829]
-
Benzina, este un amestec lichid derivat din petrol, care este compus în principal din hidrocarburi lichide (având între șase și zece atomi de carbon în moleculă) și care este imbunătățit cu benzenuri, pentru a mări cifra octanică, folosit drept combustibil în motoare cu combustie internă. Înainte de inventarea motoarelor cu combustie internă, benzina era vândută în sticle mici, ca un tratament împotriva păduchilor și ale ouălor acestora
Benzină () [Corola-website/Science/303621_a_304950]
-
Aminele sunt compuși organici care conțin în molecula lor gruparea amino (-NH) legată de un radical hidrocarbonat. Aminele sunt asemănătoare din punct de vedere structural cu amoniacul, cu diferența că unul sau mai mulți atomi de hidrogen sunt înlocuiți cu substituenți precum grupe "alchil" sau "aril". Formula generală
Amină () [Corola-website/Science/303815_a_305144]
-
unde M este un metal, se numesc amide. Astfel, (CH)NLi se numește "dimetilamidă de litiu". Deoarece aminele pot fi considerate ca produși rezultați din înlocuirea atomilor de hidrogen din amoniac cu radicali alchil, ele pot fi: Amine primare - din molecula de amoniac se înlocuiește un singur atom de hidrogen. Amine secundare - Din molecula de amoniac se înlocuiesc doi atomi de hidrogen. Amine terțiare - Din molecula de amoniac se înlocuiesc toți trei atomii de hidrogen. În locul hidrogenilor din molecula de amoniac
Amină () [Corola-website/Science/303815_a_305144]
-
dimetilamidă de litiu". Deoarece aminele pot fi considerate ca produși rezultați din înlocuirea atomilor de hidrogen din amoniac cu radicali alchil, ele pot fi: Amine primare - din molecula de amoniac se înlocuiește un singur atom de hidrogen. Amine secundare - Din molecula de amoniac se înlocuiesc doi atomi de hidrogen. Amine terțiare - Din molecula de amoniac se înlocuiesc toți trei atomii de hidrogen. În locul hidrogenilor din molecula de amoniac se vor lega radicali. În funcție de tipul acestora, aminele pot fi: Amine alifatice - Radicalul
Amină () [Corola-website/Science/303815_a_305144]