7,898 matches
-
suficiente dovezi care pledează în favoarea unei conversii inițiale obligatorii a androgenilor în estrogeni la nivelul cartilagiilor de creștere pentru a se produce osificarea și închiderea acestora. Dovada cea mai elocventă este un experiment al naturii. Există bărbați care au fie mutații inactivatoare ale receptorilor estrogenici, fie un deficit genetic al aromatazei; așadar, sunt fie lipsiți de răspuns la acțiunea estrogenilor, fie incapabili de a sintetiza estrogeni în țesut, inclusiv în țesutul osos sau cartilagiul de creștere. Acești bărbați își vor declanșa
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
vârstei de 25-30 de ani . Estrogenii sunt foarte importanți în achiziția de masă osoasă atât la fete, cât și la băieți, fapt dovedit de prezența unei mase osoase scăzute, cu risc de fracturi patologice, la puținii bărbați care au fie mutații inactivatoare ale receptorilor estrogenici, fie un deficit de aromatizare ș329, 228, 43, 464ț (figura 8). Androgenii par a avea și un rol direct în achiziția de masă osoasă, diferit de cel mediat de estrogenii sintetizați local prin aromatizare. Această diferență
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
afecțiuni în amănunt; de aceea, ne vom rezuma la descrierea celei mai raspândite osteocondrodisplazii, acondroplazia. Acondroplazia are o incidență de 1/26.000 nașteri. Este o afecțiune care se poate transmite autozomal dominant (figura 26), dar 90% dintre cazuri reprezintă mutații noi, sporadice, în familii cu talie normală (figura 27). Acondroplazia este cauzată de mutația genei care codifică FGFR3, și anume receptorul 3 pentru un factor de creștere secretat de fibroblaste și implicat în maturarea cartilagiului de creștere, fibroblast growth factor
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
acondroplazia. Acondroplazia are o incidență de 1/26.000 nașteri. Este o afecțiune care se poate transmite autozomal dominant (figura 26), dar 90% dintre cazuri reprezintă mutații noi, sporadice, în familii cu talie normală (figura 27). Acondroplazia este cauzată de mutația genei care codifică FGFR3, și anume receptorul 3 pentru un factor de creștere secretat de fibroblaste și implicat în maturarea cartilagiului de creștere, fibroblast growth factor sau FGF. Această genă se află situată pe brațul scurt al cromozomului 4, iar
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
genei care codifică FGFR3, și anume receptorul 3 pentru un factor de creștere secretat de fibroblaste și implicat în maturarea cartilagiului de creștere, fibroblast growth factor sau FGF. Această genă se află situată pe brațul scurt al cromozomului 4, iar mutația este în proporție covârșitoare punctiformă, situată la nivelul nucleotidului 1138 din codonul 380. Legarea FGF determină dimerizarea FGFR3 și activarea unor mesageri secunzi (STAT1 și Ras) care vor inhiba procesele de diferețiere și mitoză condrocitară, precum și sinteza matricii osoase care
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
punctiformă, situată la nivelul nucleotidului 1138 din codonul 380. Legarea FGF determină dimerizarea FGFR3 și activarea unor mesageri secunzi (STAT1 și Ras) care vor inhiba procesele de diferețiere și mitoză condrocitară, precum și sinteza matricii osoase care înlocuiește cartilagiul de creștere. Mutația regiunii transmembranare a FGFR3 întâlnită în acondroplazie determină o activare continuă a FGFR3, care va conduce la dezvoltarea insuficientă și aberantă a cartilagiilor de creștere, cu blocarea creșterii în lungime și malformații asociate (planșa 26). Deficitul statural și dismorfismul acestor
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
aibă un impact direct asupra creșterii și dezvoltării țesuturilor normale . Mai jos, vom trece în revistă câteva dintre anomaliile cromozomiale frecvent întâlnite și însoțite de tulburări de creștere. a. Sindromul Turner Sindroamele de disgenezie gonadică asociate deleției unui cromozom X/mutațiilor de la nivelul cromozomului X (sindromul Turner și variante) sunt frecvente în populația generală, cu o incidență de 1/2.000-5.000 nou-născuți. Jumătate din sindroamele Turner sunt deleții ale unui cromozom X, cealaltă jumătate reprezentând fie mozaicisme, fie modificări cromozomiale
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
testiculi necoborâți în scrot. și copiii cu sindrom Noonan pot avea frecvent malformații viscerale, cu precădere cardiace, dar și renale. Spre deosebire de fetele cu sindrom Turner, la copiii cu sindrom Noonan malformațiile cardiace sunt localizate cu precădere la nivelul cordului drept. Mutația cauzatoare de sindrom Noonan nu este situată la nivelul cromozomului X, ci pe brațul lung al cromozomului 12, regiunea q24. Boala este cu transmisie autozomal dominantă, cu penetrare incompletă. Cum pacienții sunt frecvent subfertili, varianta sporadică rămâne cea mai frecvent
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
SNRPN), situată pe cromozomul patern 15, regiunea q11-13, sau, mai rar, de disomia uniparentală a cromozomului matern 15 (ambele cópii ale brațului 15q având origine maternă), sau de metilarea aceleiași zone de pe cromozomul 15 de origine paternă (figura 33). Dacă mutațiile aceluiași locus se petrec la nivelul cromozomului 15 matern, rezultă un cu totul alt sindrom, sindromul Angelman (figura 34). Fenomenul de transmisie genetică selectivă în funcție de sexul părintelui de la care s-a moștenit cromozomul ce conține mutația se numește genetic imprinting
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
paternă (figura 33). Dacă mutațiile aceluiași locus se petrec la nivelul cromozomului 15 matern, rezultă un cu totul alt sindrom, sindromul Angelman (figura 34). Fenomenul de transmisie genetică selectivă în funcție de sexul părintelui de la care s-a moștenit cromozomul ce conține mutația se numește genetic imprinting. Două sindroame total diferite rezultă din mutația localizată în aceeași regiune, în funcție de originea cromozomului mutant (maternă sau paternă). Hibridizarea in situ cu fluorescență este utilizată pentru a pune diagnosticul genetic al sindromului Prader-Willi sau Angelman . în
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
cromozomului 15 matern, rezultă un cu totul alt sindrom, sindromul Angelman (figura 34). Fenomenul de transmisie genetică selectivă în funcție de sexul părintelui de la care s-a moștenit cromozomul ce conține mutația se numește genetic imprinting. Două sindroame total diferite rezultă din mutația localizată în aceeași regiune, în funcție de originea cromozomului mutant (maternă sau paternă). Hibridizarea in situ cu fluorescență este utilizată pentru a pune diagnosticul genetic al sindromului Prader-Willi sau Angelman . în sindromul Prader-Willi există adesea un deficit al producției de GH de
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
similitudine foarte mare (tabelul 3); din acest motiv au fost mult timp considerate a reprezenta o entitate comună; în prezent există o tendință de revenire la definirea inițială . Sindromul Bardet-Biedl (figura 35) e caracterizat din punct de vedere genetic de mutații situate pe cromozomul 16 (regiunea q21), dar și pe cromozomii 2, 3, 11, 15 și 20 , iar din punct de vedere fenotipic de întârziere de creștere și dezvoltare, retinitis pigmentosa, retard mintal, polidactilie și/ sau sindactilie și obezitate apărută precoce
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
Descoperirea unor familii canadiene cu sindrom intermediar (hibrid) a determinat revenirea la ideea inițială de sindrom unic . Sindroamele Laurence-Moon și Bardet-Biedl sunt transmisibile autozomal recesiv. Hipogonadismul este prezent mai ales la băieți și este fie hipogonadotrop (secundar, central), fie primar . Mutațiile din sindromul Bardet-Biedl determină deficiențe ale membranei bazale ale celulelor ciliate, determinând pigmentări retiniene cu dispariția acuității vizuale . e. Alte sindroame genetice rare însoțite de talie mică Deleția 18q (a brațului lung al cromozomului 18) are o incidență de la 1
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
în urmă în ce privește talia, evidentă de la o vârstă mică (6-18 luni), apariția precoce a aterosclerozei, urmată de fenomene anginoase, infarct miocardic, hipertensiune arterială și insuficiență cardiacă congestivă. Tulburarea de creștere din cadrul acestui sindrom este semnul cel mai precoce al afecțiunii. Mutația cauzatoare a afecțiunii este situată pe cromozomul 1, la nivelul genei care codifică lamina A, proteină implicată în integritatea membranei nucleare. Este o afecțiune extrem de rară (un caz la 7 milioane de locuitori) . În dreapta, aspectul unui nucleu celular normal (sus
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
genei care codifică lamina A, proteină implicată în integritatea membranei nucleare. Este o afecțiune extrem de rară (un caz la 7 milioane de locuitori) . În dreapta, aspectul unui nucleu celular normal (sus) sau din progeria (jos); datorită ratatinării ea e cauzată de mutații la nivelul genei care codifică lamina A Sindromul Cockayne are o transmisie autozomal recesivă și seamănă cu progeria, doar că evoluția nu e la fel de galopantă. Sindromul Cockayne se caracterizează și prin degenerare retiniană, sensibilitate crescută a pielii la arsuri și
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
și prin degenerare retiniană, sensibilitate crescută a pielii la arsuri și surditate. Retardul statural apare între 2 și 4 ani . Alte sindroame rare însoțite de deficite staturale sunt : Sindromul Bloom ; Sindromul Lange (gena pentru receptorul GH relinei e în apropierea mutației cauzatoare de sindrom Lange) ; Leprechaunismul (mutații ale genei pentru receptorul insulinic) ; Sindromul Ellis van Creveld ; Sindromul Aarskog ; Sindromul Rubinstein-Taybi ; Nanismul Mulibrey (sindromul Perheentupa) ; Sindromul Dubowitz ; Sindromul Johanson-Blizzard . 3.1.2. Cauze secundare nonendocrine de talie mică Cauzele secundare ale taliei
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
a pielii la arsuri și surditate. Retardul statural apare între 2 și 4 ani . Alte sindroame rare însoțite de deficite staturale sunt : Sindromul Bloom ; Sindromul Lange (gena pentru receptorul GH relinei e în apropierea mutației cauzatoare de sindrom Lange) ; Leprechaunismul (mutații ale genei pentru receptorul insulinic) ; Sindromul Ellis van Creveld ; Sindromul Aarskog ; Sindromul Rubinstein-Taybi ; Nanismul Mulibrey (sindromul Perheentupa) ; Sindromul Dubowitz ; Sindromul Johanson-Blizzard . 3.1.2. Cauze secundare nonendocrine de talie mică Cauzele secundare ale taliei mici sunt în general corelate cu
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
fetal de glucoză (și indirect de insulină) și mai puțin de GH . Există și un efect direct al secreției de insulină asupra creșterii fetale, dovedit de talia mare a copiilor supuși hiperinsulinismului reactiv la hiperglicemia mamei diabetice . Rarii copii cu mutații inactivatoare ale receptorului insulinic (leprechaunism) sunt SGA . Printre copiii cu IUGR care nu au capacitatea recuperării ulterioare a taliei se numără cei cu anomalii fetale intrinseci, adesea apărute pe un fond genetic din ce în ce mai bine definit în ultima vreme. Sindromul Russell-Silver
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
stimulare (planșa 27). La aceștia din urmă handicapul statural este, de obicei, mai puțin sever în momentul diagnosticului. Deși pot fi date numeroase exemple de cazuri de nanism hipofizar familial, determinat genetic (vezi figura 44), și deși diversele tipuri de mutații ce dau naștere la deficit de IGF în familie s-au înmulțit, adăugându-se noi și noi descoperiri, nanicii cu GHD continuă să apară sporadic, în familii cu rude de gradul I de talie perfect normală, în totală discordanță cu
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
la care răspunsul GH la teste de stimulare nu este foarte amplu, putând mima uneori deficitul parțial de GH . Desigur, există leziuni hipotalamo-hipofizare, mai ales de sorginte inflamatorie sau imună, care pot influența selectiv exclusiv secreția de GH. Există și mutații genetice ușoare, care pot determina un deficit parțial de GH, diagnosticat tardiv, sau mutații somatice ale genei pentru receptorul GHRH sau pentru GH cu relevanță tardivă . în fine, în cazul deficitelor hormonale pluritrope lezionale, e posibil ca acestea să apară
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
uneori deficitul parțial de GH . Desigur, există leziuni hipotalamo-hipofizare, mai ales de sorginte inflamatorie sau imună, care pot influența selectiv exclusiv secreția de GH. Există și mutații genetice ușoare, care pot determina un deficit parțial de GH, diagnosticat tardiv, sau mutații somatice ale genei pentru receptorul GHRH sau pentru GH cu relevanță tardivă . în fine, în cazul deficitelor hormonale pluritrope lezionale, e posibil ca acestea să apară cu o anumită secvențialitate, deficitul inițial fiind cel de GH, considerat izolat în momentul
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
se vor discuta concomitent leziunile hipotalamice și hipofizare, cu eventuala menționare a localizării leziunii acolo unde este cazul. I. Anomalii genetice Unul din zece pacienți cu nanism hipofizar are cel puțin o rudă de gradul I cu probleme de creștere. Mutații ale genelor ce codifică factorii de transcripție intranucleari implicați în diferențierea hipotalamo-hipofizară, ale genei care codifică receptorul pentru GHRH (GHRHR) sau ale genei care codifică GH pot fi implicate în GHD, iar unele dintre aceste forme genetice pot fi familiale
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
genelor ce codifică factorii de transcripție intranucleari implicați în diferențierea hipotalamo-hipofizară, ale genei care codifică receptorul pentru GHRH (GHRHR) sau ale genei care codifică GH pot fi implicate în GHD, iar unele dintre aceste forme genetice pot fi familiale. 1. Mutații genetice care determină deficite hormonale pluritrope printre care se numără și deficitul de GH a) Displazia septo-optică (mutații ale HesX1) HesX1 este un factor de diferențiere exprimat precoce în dezvoltarea hipotalamo-hipofizară (planșa 29). Mutații ale acestei gene sunt asociate cu
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
GHRHR) sau ale genei care codifică GH pot fi implicate în GHD, iar unele dintre aceste forme genetice pot fi familiale. 1. Mutații genetice care determină deficite hormonale pluritrope printre care se numără și deficitul de GH a) Displazia septo-optică (mutații ale HesX1) HesX1 este un factor de diferențiere exprimat precoce în dezvoltarea hipotalamo-hipofizară (planșa 29). Mutații ale acestei gene sunt asociate cu forme familiale de displazie septo-optică, având o panoplie largă de defecte hipotalamo-hipofizare, printre care hipoplazie pituitară cu grade
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
forme genetice pot fi familiale. 1. Mutații genetice care determină deficite hormonale pluritrope printre care se numără și deficitul de GH a) Displazia septo-optică (mutații ale HesX1) HesX1 este un factor de diferențiere exprimat precoce în dezvoltarea hipotalamo-hipofizară (planșa 29). Mutații ale acestei gene sunt asociate cu forme familiale de displazie septo-optică, având o panoplie largă de defecte hipotalamo-hipofizare, printre care hipoplazie pituitară cu grade variate de hipopituitarism pluritrop până la panhipopituitarism și displazie septo-optică (vezi mai jos malformațiile congenitale) . b) Mutații
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]