7,707 matches
-
Peripeții povestite la persoana întâi, „Scânteia tineretului”, 1979, 9353; Sorin Titel, Patetism și ironie, RL, 1983, 23; Laurențiu Ulici, „Vară nebună cu bărci albastre”, CNT, 1983, 30; Cornel Regman, „Vară nebună cu bărci albastre”, VR, 1983, 10; Liviu Petrescu, „Vară nebună cu bărci albastre”, TR, 1985, 45; Marian Papahagi, Jurnal în „Arcadia”, TR, 1987, 4; Nicolae Manolescu, Fantasticul moral și satiric, RL, 1988, 10; Geo Vasile, Romanul cu energie neconvențională, LCF, 1997, 4; Rusanda Mureșan, Scriitori constănțeni, ST, 1997, 4-6; Dicț
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288491_a_289820]
-
București, 1984; Întâmplări cu scriitori și alte năluciri, București, 1985; Miere și fum, București, 1989; Singur în Mongolia, București, 1992; Viața în pijama, București, 1999; Ascuns în lacrimă, București, 2002; Dicționar sentimental de poezie, I, București, 2002; Fănuș Neagu, frumosul nebun al marilor metafore, București, 2002; Întâmplări vesele cu scriitori triști, București, 2003. Ediții: 9 pentru eternitate, București, 1977 (în colaborare cu Gheorghe Tomozei). Repere bibliografice: Ion Vlad, În căutarea romanului, TR, 1972, 37; Nicolae Manolescu, „Patima”, RL, 1972,40; Dimisianu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
Cornelia Oros, studiu introductiv diac. Ioan I. Ică jr., Sibiu, Editura Deisis, 1995) și Mircea Eliade (Nostalgia originilor. Istorie și semnificație în religie, traducere de Cezar Baltag, Editura Humanitas, București, 1994, în special capitolele 2 și 3); Paul Evdokimov (Iubirea nebună a lui Dumnezeu, traducere, prefață și note de Teodor Baconsky, Editura Anastasia f.a., București,; Cunoașterea lui Dumnezeu în tradiția răsăriteană. Învățătură patristică, liturgică și iconografică, traducere, prefață și note de Vasile Răducă, Asociația filantropică medicală creștină Christina, București, 1995) și
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
născut departe - tocmai la Arad. De mică s-a jucat printre linii și a Îndrăgit mașina apoi a visat să gonească departe, departe și să cunoască bucuriile și lumina. Mai târziu a crescut - dar boierul i-a spus că e nebună și ar trebui să-i fie rușine, că femeile trebuie să conducă tigaia și să spele vasele cât mai des și mai bine. S-a Întristat Maria dar n-a avut ce spune. Dar vremurile acelea au trecut cum În
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
chiar când erau lipsite de vlagă, ca În cazul «Răscoalei» lui Rebreanu (feciorul lui Miron Iuga sau ușurateca dar fascinant de frumoasa Nadina). Aici, imaginea de ploșnițe a boieroaicelor dela curtea Vorvorenilor e realizată cu extraordinară măiestrie. Bătrână pe jumătate nebună, bolnavă, murdară, zgârcită și câinoasă, sora-sa care o pândește spre a o moșteni, nepoate vicioasă, iată o faună descinzînd din cea a Arnotenilor lui Matei Caragiale, fără sclipirea de fluturi de noapte, de mister pe care acesta le-o
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
lui de „arhanghel“. Cînd marea se potoli, căpitanul Mayhew începu să povestească o istorie sinistră în legătură cu Moby Dick, nu fără a fi întrerupt din cînd în cînd de Gabriel, ori de cîte ori era pomenit numele balenei, precum și de marea nebună ce părea în cîrdășie cu el. Ieroboam nu ieșise de mult în larg, cînd, întîlnind o baleniera, echipajul aflase de existența Balenei Albe și de ravagiile făcute de ea. Agățîndu-se cu nesaț de această știre, Gabriel îl avertizase solemn pe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cumva despre mine vorbește?! Frumos compliment! Bietul băiat! îmi vine să mă spînzur! Pînă una-alta, mă duc de-aici, îl părăsesc pe Pip. Pe ceilalți, pot să-i rabd, căci sînt sănătoși la cap, dar băiatul ăsta e prea nebun pentru mintea mea sănătoasă. Să-l las, așadar, să bată cîmpii. Dublonul ăsta-i buricul corabiei! Iar dumnealor ard de nerăbdare să-l smulgă. Dar dacă-ți smulgi buricul, ce te-așteaptă? Lasă că, dacă rămîne aici, tot nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
îmbrîncindu-l spre parapet. Pregătiți ambarcațiunea!... în ce direcție înota? Ă Dumnezeule! exclamă căpitanul englez, căruia îi fusese pusă întrebarea. Ce-i cu dumneata?... Cred că se îndrepta spre est. Ascultă, adăugă el adresîndu-se lui Fedallah, în șoaptă - căpitanul dumitale e nebun? Dar Fedallah își duse un deget la buze și se furișă peste parapet ca să apuce vîsla-cîrmă a ambarcațiunii, în vreme ce Ahab, trăgînd spre el palancul, porunci marinarilor de pe vas să-l coboare în ambarcațiune. Peste cîteva clipe, stătea la pupa acesteia
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pentru mine. Cum nici eu nu mă aflu în Paradis, nefericirea altora, cînd nu duce la nebunie, mă scoate din sărite. Ar trebui să-ți pierzi mințile, fierarule. De ce nu-nnebunești, ia spune? Cum poți să rabzi fără să fii nebun? încă te mai urăște cerul, de nu poți să-nnebunești?... Ce meșterești aici? Ă Sudez un fier de lance, domnule căpitan. E strîmb și crăpat. Ă Și-l poți face din nou neted, după ce-a trecut prin atîtea încercări
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
că tot aș mai trage un cîntec de slavă... Ă Nebunule! Dacă n-ai ochi ca să vezi, privește cu-ai mei! Ă Păi, cum ai putea să vezi pe-o noapte întunecată ca asta, mai bine decît alții, oricît de nebuni ar fi ei? Ă Uite! exclamă Starbuck apucîndu-l de umăr pe Stubb și arătînd cu degetul spre prova. Nu vezi că furtuna vine dinspre răsărit, adică tocmai din direcția în care vrea să pornească Ahab în căutarea lui Moby Dick
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cu dumneata! Ă Dacă-mi mai vorbești astfel, să știi că Ahab se supără. Ți-am spus că nu se poate! Ă O, stăpîne, bunul meu stăpîn! Ă Dacă mai plîngi așa, te omor! Ia seama, căci și Ahab e nebun! Ciulește-ți urechile și vei auzi mereu piciorul meu de fildeș izbind în punte; vei ști atunci că sînt acolo. Acum, te las. Dă-mi mîna! Așa! Ești fidel, băiete, așa cum cercul îi este fidel centrului său. Așa! Dumnezeu să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și fruntea arzîndă, cu care bătrînul Abab și-a urmărit de mii de ori prada, făcînd spume la gură - mai mult demon decît om! da, da, cît de nebun am fost vreme de patruzeci de ani - da, un nebun, un nebun bătrîn asta sînt! Pentru ce această caznă a vînătorii? Pentru ce să-ți sleiești și să-ți frîngi brațele trăgînd la rame și mînuind harponul și lancea? Este oare mai bogat Ahab sau mai bun din pricina asta? Uită-te! O
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
corabie. Ă Balena, balena! Sus cîrma, sus cîrma! O, voi, puteri binecuvîntate ale văzduhului, strîngeți-mă la pieptul vostru! Nu-l lăsați pe Sbarbuck să moară leșinat ca o muiere, dacă e să se întîmple asta!... Sus cîrma vă zic, hei, nebunilor, falca, falca! Să fie oare acesta sfîrșitul tuturor rugăciunilor mele fierbinți? Al credinței mele de-o viață? O, Ahab, Ahab, privește-ți opera! Ține bine cîrma, timonierule, ține-o bine! Nu, nu așa! Cîrma sus, înc-odată! Se întoarce spre noi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ca toată lumea bine educată, ș-atunci aș putea suferi viderea dumitale, dar în halul acesta, o, ceriule! mă sparii!", în sfârșit, cum o caracterizează Drăgănescu, eroul piesei: "O alcătuire de toate ridiculele trecute, prezente și viitoare, o fată bătrână și nebună, care-și închipuiește că nebunește pe toți bărbații și socoate că nu-i poți zice bună-dimineața fără să-i faci o declarație de amor. Când rea și nesuferită, când simtimentală și cochetă, s-aprinde și se alintă ca o copilă
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
intentat ulterior, va fi acuzat, printre multe altele, că și-ar fi negociat, cu ocazia conferinței, emigrarea în Statele Unite, inițiativă la care ar fi renunțat până la urmă din cauza nemulțumirii pricinuite de concesiile prea mari făcute de americani sovieticilor. ""Americanii sunt nebuni. Le oferă mai mult rușilor decât cer și așteaptă. Dacă trec de partea americană s-ar putea chiar ca aceștia să mă dea pe mâna rușilor. Prefer să merg acasă"", ar fi spus Pătrășcanu (Levy: 1995, 150). Între Gheorghiu-Dej și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Era furios pentru c? Iugoslavia lui Stoiadinovici r? m�nea pasiv?. �Nici m? car un du? man nu ar merita a? a ceva! �72. La 20 septembrie 1938, Iorga le spunea ălor lui: �Actualmente, Europa este guvernat? de oameni evident nebuni sau deranja? i mintal, de oameni anormali că Hitler, Mussolini (sic!) , Stalin sau, că s? zicem a? a, Kemal Atat�rk�. Iar Anglia �ncearc? s? scape de toate acestea ocup�ndu? se de Ducele de Windsor (Jurnalul doamnei Liliana, 28
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
din alt secol 80. �n toamna anului 1938, Carol a f? cut o c? l?torie �n Occident, măi �nt�i �n Fran? a ? i Marea Britanie. Apoi, la �ntoarcerea �n ? ar? , a avut o lung? discu? ie cu Hitler. Legiunea continuă s? comit? acte nebune? ți, asasin�ndu? i pe profesorul F. ? tef? nescu? Goang? , rectorul Universit?? îi din Cluj (rud? cu C? linescu) ? i pe colonelul G. Cristescu din Cern? u?i, o �nalt? oficialitate a poli? iei. Replică regelui a fost prompt? ? i nemiloas
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
De la Ziditorul la Zidirea, Cortina de cuvinte, Ana Semn și imagine. Alexa Visarion mărturisește, într-una din cărți, că prima școală de deslușire a teatrului a fost vizionarea spectacolelor populare capra, ursul și Jienii: "Eram puternic, vital, cu o energie nebună. Lipsa tatălui mă fortificase". Energia a rămas și azi, la fel de vizibilă... Dintre multele confesiuni, mai alegem una, definitorie pentru implicarea sa în realizarea spectacolului: "Nu pot să exist decît dacă ard pînă la capăt!". Frumos spus! Și nu mereu comod
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
care se insinua în temperamentul actorilor cu care lucra, actori speciali, capabili să accepte perfuziile și transfuziile cu sânge , plini de furtuni și gata de sacrificiu, să-și lepede pielea, carcasa. Și actorii și regizorii aveau nevoie de un curaj nebun să reușească să ajungă pe un pământ necunoscut și nedeslușit. Spectacolele în care am jucat sub bagheta lui Alexa Visarion atingeau în timpul lucrului "fabulosul"! Pentru mine spectacolele lui erau "eliberări prin catharsis". Pentru spectator era un demers pentru vindecarea bolii
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
bărbat deși îl iubea pe fratele lui, transcede conturul banal al triunghiului adulterin. Deși îmbogățit cu precise sugestii de natură istorică și socială foametea și exasperarea țăranilor spoliați de arendași prevestește pojarul și măcelul răscoalei din 1907, în timp ce personajul invalidului nebun readuce în memorie sacrificiul oștenilor din Războiul de Independență din 1877 povestea nu își pierde fluența, dimpotrivă. Și nici nu nu trădează spiritul textului. Dimpotrivă. Cu rafinată știință a elipsei, regizorul creează un univers perfect realist și totuși îmbibat de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
trezească la luptă, prin manifestul Curierul din Hessa, el își va striga adevărul în gol (de altfel, întregul text al personajului este scos din Curierul din Hessa și din scrisori ale autorului)... Woyzeck Florin Zamfirescu nu este nici orgolios, nici nebun, nici înapoiat. El este mai degrabă un rătăcit... deplângând omenirea și veșnicia ei, îngrozit de inutilitatea mișcării pământului, proslăvind morala aparențelor, prețiozitatea științifică a Doctorului (Ion Vâlcu, din păcate lipsit de nuanță în interpretare) ale cărui cercetări și descoperi n-
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Adrian Vișan... Ei fac parte din acel admirabil ansamblu care construiește spectacolul. [...] Contrastul cu această lume dezlănțuită irațional, în arderea "patimilor" se marchează prin prezența lui Woyzeck, a cărui partitură regizorul o dezvoltă, o amplifică prin alte două personaje: înțeleptul Nebun și Andres, posibile fațete evolutive ale spiritului "lunatic", dar și "pământean" ce sălășluiesc în personajul care trăiește de fapt mult prea rațional drama imaginată de Buchner. Din prima scenă Woyzeck va fi secondat mereu de aceste două personaje semnificative, "umbre
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
că există două dimensiuni fundamentale care îi ordonează opera: demonismul politic și cel erotic, delirante amândouă, legătura între acestea făcând-o o altă forță la fel de tiranică: "bășcălia". Nimicul care sufocă întregul univers caragialian. Această lume se aruncă cu o patimă nebună într-o trăire falsă. Caragiale este o obsesie și încerc să-l deslușesc înțelegându-mă pe mine însumi. Spectacolele mele care apelează la un text caragialian nu delectează, ci vor să tulbure profund tot ceea ce fiecare dintre noi zilnic încercăm
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
iarbă, apă și familie, care nu fac altceva decât să-ți spună că viața ta e țara ta, e locul unde (mai bine sau mai rău) te simți cel mai bine. Vreau să împlinesc ceva din neliniștile mele truditoare și nebune, pătimașe și încrezătoare într-o operă care să fie românească. Cum tot atât de puternic vreau ca această operă românească să fie cunoscută în lume. Pentru a-ți trăi viața trebuie înainte de toate să te cunoști sau să încerci să te cunoști
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
experiența mea de viață se lovea de o nouă realitate. Mă simțeam străin, stingher... Apoi, aveam doi copii, o familie... Am intrat ultimul și am terminat primul. Am luat bursă republicană... trebuia să trăim. Eram puternic, vital, cu o forță nebună de a merge mai departe. Copilăria mă fortificase. Experiențele au început să semnifice în mine. Îmi aduc aminte că Lucian Pintilie, în căutarea de actori pentru Reconstituirea, zărește decorul Năpastei în examenul meu de regie. Privind spre spațiu, a spus
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]