9,277 matches
-
la o anumită comunitate politică [pe această temă există unele constatări interesante la Linz 1995]. Pregătirea Odată stabilit cine face parte de bună voie din el, sistemul politic trece prin prima fază, numită pregătitoare, a formării unui regim democratic: o nesfîrșită luptă între grupurile de elite, care se finalizează fără victoria decisivă a unui grup asupra altora, ci cu un compromis. Compromisul Elitele nu urmăresc o distrugere reciprocă, ci acceptă să conviețuiască și să intre în competiție pentru puterea politică. Începe
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
cele mai recente regimuri democratice, destul de fragile și de o calitate criticabilă. În concepția unor autori, fragilitatea instituțională și calitatea nesatisfăcătoare a democrațiilor mai vechi și, mai ales, mai noi, depind de condițiile socio-economice inadecvate. Fără măcar să deschidem complicata și nesfîrșita dezbatere, la care ne-am referit mai înainte, despre raporturile dintre capitalism și democrație (și apoi ce capitalism? ce democrație?) este, totuși, necesar să analizăm puțin relațiile dintre anumite condiții socio-economice și regimurile democratice. 5. CONDIȚIILE SOCIO ECONOMICE Formulată într-
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
în cele mai îndepărtate sate, la cel puțin 20 de km de calea ferată. Mulți dintre noi, studenții, trăim această realitate fără să ne imaginăm cât de lipsiți de libertate suntem... Pentru noi ăsta e cursul lumii, e normalitatea... Cozile nesfârșite, frigul din cămine, lipsa curentului electric, vorbirea în șoaptă și suspectarea celuilalt, a omului de lângă tine, care ar putea să te toarne și să devii un proscris pentru tot restul vieții tale"26. Din ce îmi povestea Angela Bîrsan recent
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
referă.192 Enunțul, odată arătând starea de descoperire a unei ființări, capătă o proprietate nefirească: el menține această ființare în stare descoperită. În termenii filosofiei clasice, odată descoperit un adevăr exprimat printr-un enunț adevărat acesta își păstrează valabilitatea la nesfârșit. Faptul acesta poate fi admis din perspectivă existențială, atâta vreme cât termenul "existențial" are în conținutul său ideea de finit (omului este "ființă finită"), iar Heidegger accentuează această idee, condiționând absolut adevărul de Dasein. Ceea ce nu mai poate fi admis, din perspectivă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ruptă din basme. Mult mai târziu, când am văzut Lunca de la Mircești, zugrăvită atât de frumos de Vasile Alecsandri am avut regretul că marele poet și om de stat nu s-a născut la Adjudu Vechi unde lunca Siretului era nesfârșit mai pitorească. Podul de piatră care leagă cele două maluri ale Siretului mă impresiona prin măreția și soliditatea sa. Chiar și astăzi acest pod te impresionează și îți dă siguranță. Siretul era apa noastră de scaldă. Nu aveam o apă
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
și a vieții ca fenomen cosmic. După Hoffmeyer (1996), codul dual poate fi reprezentat simbolic prin raportul dintre ou și găină, oul întruchipând esența codului analogic în care s-a concretizat fenotipul. Viața a apărut din nonviață, printr-un lanț nesfârșit de evenimente, în care au funcționat cele două coduri: un cod de acțiune (behaviour), de tip analogic, și un cod de memorie, de tip digital. 3. Cea mai simplă entitate care posedă reale competențe biosemiotice este celula. Din punct de
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
sisteme a fost adesea subliniată, nu numai de semioticieni, ci și de biologi. Viața este un fenomen care se desfășoară la nivelul suprafețelor. În mod fundamental, viața este relația dintre interior și exterior. Nu întâmplător în celula eucariotelor se găsesc nesfârșite suprafețe membranare, oferite de cele mai multe organite celulare și, în mod special, de reticulul endoplasmatic. În lumea animală, membrane cu o semnificație biologică particulară reprezintă și foițele embrionare ale diploblastelor și triploblastelor. Evenimentele cruciale ale macroevoluției și morfogenezei individuale sunt produse
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
care face ca orice tendință de interconectare în ecosistem să fie de largă perspectivă în biosferă. Sistemele vii manifestă în mod evident un comportament semiotic, bazat pe dinamica interacțiunilor semetice. Prin aceasta, obiceiurile par să semnifice producția viitoarelor obiceiuri, în nesfârșitelor și lungile rețele întinse înapoi, până la începutul vieții, și înainte, până la semiosfera globală viitoare. 10. Totalitatea „duetelor contrapunctice” formează sfera de comunicații semiosfera Biosfera este înțeleasă ca o rețea globală de interconexiuni, ca un circuit al elementelor chimice prin organisme
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
lumea insectelor, unde extraordinara și dizgrațioasa vitalitate a omizii dă viață frumuseții fragile și efemere a fluturelui ”. O observație genială îți găsește o explicație limpede și clară ca de cristal în logica marelui poet. Desigur că moartea unei flori este nesfârșit mai dureroasă decât a unei frunze. Dar, moartea florii marchează o gestație; floarea care moare renaște în sămânța, care se edifică în mod spectaculos. Moartea florii este asemenea bobului de grâu care murind generează planta viitoare; doar murind. Dacă principiul
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
bătăii” mele în mediul spațial prin depășirea recordului la viteză sub zece secunde la suta de metri, nu voi doborî recordul la săritura în înălțime și nici nu sper să sar peste 180 cm. Chiar dacă voi reuși acestea voi avea nesfârșite limite în alte direcții. Îmi construiesc mediul meu spațial asemenea unei roze a vânturilor care își întinde mai mult sau mai puțin spațiul pe diferite direcții. Trăiesc într-o lume a mea, pe care mi-o construiesc singur, iar mediul
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
unor structuri specializate. Semnalele reprezintă coduri care sunt lansate în mediu pentru a fi decodificate de unele ființe, astfel încât să se poată stabili anumite interacțiuni. Trebuie să acceptăm ca în mediu sunt lansate o multitudine de semnale și că funcționează nesfârșite simboluri: Copilul își apropie cunoașterii diferite obiecte din mediu descifrându-le semnalele. Descoperind anumite obiecte din mediu le conștientizează și le introduce în Umwelt-ul său. Astfel, Umwelt-ul apare ca o conștiință a corpului. Este ca și cum ar funcționa în jurul nostru un
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
mare de interacțiuni fac imposibilă catalogarea lor. Doar una sau puține dintre ele pot fi relevante ca părți ale unei relații simbolice. spune Kampis. Kampis (1991) ne pune în fața unei realități, a unei naturi care este structurată pe baza a nesfârșite semne și semnale. Gândindu-ne la principiul ecologic „totul depinde de totul”, ar trebui să înțelegem că toate ființele lansează în mediu semne și semnale pentru toate ființele. În același timp, toate ființele vii se constituie în observatori, fie ca
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
și semnalele mediului extern trebuie să provoace rezonante în unele structuri ale mediului intern. Observatorul reușește sa-si realizeze un Umwelt pornind de la selecția semnelor și a semnalelor cu care vine în contact, pe care poate sa le descifreze. Înțelesul nesfârșitelor semne și semnale diferă de la o ființă la alta și am putea realiza o ierarhie a ființelor în funcție de complexitatea înțelesurilor. Aplicând acest mod de gândire chiar numai la om, vom înțelege că fiecare om devine o individualitate ca urmare a
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
unde vroiam să ajung. Mașina înghițea distanțele pe șoseaua care nu se abătea de la o linie dreaptă ca o riglă ce nu se sfârșea până la capătul orizontului și sfâșia câmpia în două fâșii verzi de parcă ar fi fost două suprafețe nesfârșite de pânză țesută din iarbă și flori. Gândurile îmi fugeau mereu la tata, regretând că nu-i mai pot povesti că m-am dus să-l caut pe meleagurile tinereții sale și că am poposit, de asemenea, la Bonyhád, acest
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
într-un sat omul cu geantă, toți copiii alergau de le sărea puțulica în sus, că nu aveau pantalonași, strigînd cît îi ținea gura: A venit peceștoriul!(perceptorul). Alarma odată dată, bărbații închideau ușile și alergau în cîmp, în lanuri nesfîrșite, așezîndu-se pe burtă. Copiii se întorceau în posturile de supraveghere și țineau părinții la curent cu mișcările balaurului. Femeile se adunau mai multe la un loc, de obicei la familia cea mai calică, pentru a comenta evenimentul. Cele din calicime
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ne strigă un salut de acceptare a împletirii destinelor cu omul. Noi profităm și întregim tabloul cu ființele contopite cu marea. În liniștea noastră, se percepe o vagă dorință ca plutirea pe ape să nu se oprească, să continue la nesfîrșit. În depărtare, se zărește destinația noastră. Insula Ingelei Märtenson. Acolo vom rămîne cîteva ore, ocrotiți de grijulia Ingela. Vom admira, de pe splendida ei terasă, o mulțime de peisaje nemaiimaginate de nici un pictor, oricît de romantic ar fi el. Doar Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cârciumi cu pivnițe - unele pe Ulița Mare - cumpărate sau primite danie de „rugătorii noștri” din mănăstirea Galata? Imagineză-ți o sutană în spatele tejghelei, dregând paharul nevinovatului enoriaș care nu prea duce la ureche zeama de lemn strâmb izvorâtă din belșug din nesfârșitele vii ale mănăstirii. Asta-i o treabă prea lumească... - Nu-ți vine a crede, dar așa stăteau lucrurile, dragule.Cuvioșiile lor aveau dugheni și în iarmarocul din Târgușor (Târgușorul Nicolina). Numai că nu-i prea trăgea ața să facă treabă
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
lămurească lucrurile. Și mai sunt convins că fiecare familie și-a dat obolul sângerosului război. În familia tatei au fost doi frați și două surori. Au rămas doar surorile. Taică-miu și unchiul - Nică Toloacă- au rămas undeva prin câmpiile nesfârșite ale Rusiei. Dar viața a mers înainte. Țin minte că în seara de Sfântul Vasile ( de revelion, cum se spune acum) colindam satul, din casă în casă, cu buhaiul, împreună cu fratele mamei - Costică Florea -, cu doar un an mai mare
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
nu citim în ele amprenta destinului. Ratăm, clipă de clipă, miracolul, semnificația, patosul. Ratăm, deopotrivă, „sentimentul tragic al vieții“, abisul câte unei zile, catastrofa latentă a câte unei întâmplări oarecare. Suntem inadecvați, oblici, afoni și orbi. Trăim stins, pe o nesfârșită tangentă la real, inapți să distingem între esențial și accesoriu, între ce e important și ce nu, între circumstanța decisivă și accidentul colateral. Interlocutorul optim e în fața noastră și nu-l recunoaștem, bucuria vindecătoare ne stă în preajmă și n-
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cu lenea, nici cu devitalizarea boierimii țariste, nici cu imaturitatea cronică a unui bleg. Ilia Ilici nu face nimic, dar motivațiile lui nu țin nici de psihologie, nici de sociologie. Oblomov e metafizician, e Hamlet în variantă rusească. Indecizia, deliberarea nesfârșită, suspensia oricărei opțiuni culminează în paralizie și moarte. Miza inadecvată pe un paradis al candorii, nevroza scrupulului nemăsurat, lehamitea, teama de complicațiile inutile ale unei lumi care, pe de altă parte, e inconsistentă, toate laolaltă compun o retorică a zădărniciei
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
raport al locului Mării Negre și al țărilor aflate împrejur. Moldova împreună cu Țara Românească, după poziția feluritelor lor condiții, care deja se vor specifica locurilor necesare, promit Țărilor ereditare cezaro-crăiești securitate față de atacurile inamice și fundamentarea puterii. C. Într-o dezvoltare nesfârșită crește partea interesantă a acestei poziții, dacă pe lângă aceasta se consideră că existența politică a Imperiului turcesc este atât de precară, că porțile din importantul Constantinopol curând vor fi în mâini străine. Fără temeiuri ale menținerii, fără marină, fără arte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
fugare despre marile măsuri disciplinare pe care Rusia le-a urmat spre scopul său, în ciuda tuturor impedimentelor fizice și morale și contra tuturor calculelor de probabilități omenești, spre cel mai mare triumf și cât de decisiv de importante, cât de nesfârșit de importante erau Moldova și Valahia pentru Rusia și cât de puțin ar putea să realizeze fără ele. HausHofund StaatsArchiv Wien, Vertrauliche Akten Kaiser Franz, Karton Nr. 147 (alt 150), nenumerotat. Original german, 12 f. Anexa III 5 noiembrie 1791
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
a țării au făcut din aceasta o strictă necesitate. Ele trimiteau vizibil către cauze, iar acestea trebuiau scoase în față. Administratorul provinciei era încă același general baron von Enzenberg. Totul se prăvălise în haos. Mica țară ilustra marele tablou al nesfârșitei confuzii și mizerii al unui întreg imperiu. Sub această administrație, care, în treacăt fie spus, a cunoscut mai multe comisii de anchetă, au plecat în decurs de doar câteva luni 7.000 de inși spre Moldova, iar aceasta din urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
însuși, contribuție cunoscută sub numele de goștina și deseatina și care se ridică de la 5, până la 61/2 kr. pe bucată. Pe lângă acestea, el trebuie să plătească, pentru el și pentru agricultorii săi, impozitul de război. Răul se reproduce la nesfârșit, aceasta este în general soarta lucrurilor omenești, însă în cazul subsemnatului pare că destinul s-a luat la întrecere, cu cât situația sa e mai jalnică, cu cât ruinarea sa e mai sigură, cu atât mai multe rele, nedreptăți și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
filozofice, politice și religioase ale Lumii Vechi. Pînă atunci, marea majoritate a oamenilor, chiar și a celor învățați, nu prea păreau tulburați de vestea, totuși dramatică, cum că nu reprezentau decît o jumătate din neamul omenesc. Desco perirea „unei întinderi nesfîrșite de uscat”, cum spune Montaigne, „nu o insulă ori un ținut anume, ci o parte aproape egală ca mărime cu cea pe care o cunoaștem”, nu aducea o revelație. Ea nu făcea decît să confirme ceea ce se știa din Biblie
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]