8,671 matches
-
este bine Înrădăcinată În inima orașului. Construcția sa rezistentă, tipică erei căreia Îi aparține, o face să arate mai mult ca o fortăreață decît ca un lăcaș de cult. Interiorul Încărcat, strălucitor, Îi reflectă trecutul glorios; picturile gigantice care se odihnesc pe pereții laterali nu se compară cu bogățiile Împrăștiate prin Întregul sanctuar, dar Într-un fel nu dau impresia că ar fi deplasate, iar cea cu Sfîntul Christopher ieșind din apă mi s-a părut, cel puțin mie, o lucrare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
săi aducînd un fel de justificare, În timp ce cu mîinile arăta disperat diferite părți ale bisericii. „Uitați, uitați, Domnul s-a coborît asupra noastră, Domnul este printre noi, iar Spiritul Lui ne va ghida.“ După un moment În care s-a odihnit, preotul a țintit spre alt loc și tocmai cînd am crezut că se va opri - un moment de maximă intensitate dramatică -, a Început din nou să Îndruge prostii similare. A cincea sau a șasea oară cînd a fost invocat prearăbdătorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
s-a și Întîmplat, a doua zi. După o zi epuizantă de călătorie, am ajuns În sfîrșit În orașul Andahuaylas și m-am dus direct la spital pentru a mă reface. SIEMPRE AL NORTE Tot spre nord După ce m-am odihnit două zile În spital și m-am refăcut parțial, am abandonat refugiul pentru a accepta Încă o dată mila bunilor noștri prieteni, Garda Civilă, care ne-au primit cu voie bună, ca de obicei. Eram atît de lefteri Încă aproape că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
În care apreciem fața candidatului. Una peste alta, treaba asta necesită destul de mult rafinament. În San Ramón am Încercat-o Încă o dată și, ca Întotdeauna, am izbutit să Însoțim cantitatea enormă de băutură cu ceva mîncare solidă. Dimineața ne-am odihnit pe malul rîului - un peisaj foarte plăcut, deși frumusețea lui a scăpat Într-o oarecare măsură atenției noastre estetice, transformîndu-se În tot felul de delicatese bune de mîncat. În apropiere, trăgînd cu ochiul prin crăpătura unui gard, am surprins contururile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
colegii de la spital pentru a le cere găzduire. Așa cum ne așteptam, ne-au Întîmpinat cu răceală și ne-ar fi refuzat, dacă nu ar fi funcționat stăpînirea noastră de sine, Însă ni s-au dat două paturi unde ne puteam odihni oasele obosite. UCAYALI ABAJO În jos pe Ucayali Trăgînd de bagaje și arătînd ca niște exploratori, ne-am Îmbarcat pe micul vas La Cenepa exact Înainte de a pleca. Așa cum ne Înțeleseserăm, căpitanul ne-a lăsat să călătorim la clasa Întîi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și mai cordială. Fiecare încearcă să intre în vorbă cu vecinii săi și astfel se înfiripă între noi prietenii și discuții amicale din ce în ce mai animate. Timpul se scurge pe nesimțite și iată-ne intrând pe valea Prahovei. Aici privirile ni se odihnesc peste stâncile golașe sau pe culmile împădurite ale Bucegilor, pe pajiștile înverzite, pe Crucea de pe Caraiman, pe turmele de mioare cu miei zglobii, peste pitoreștile localități, Câmpina, Sinaia, Bușteni, Predeal, Timișul de Sus, etc., până la Brașov. În acest minunat cadru
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
caz de furtună și vreme rea. La fel am văzut de la distanță o mică capelă cu icoana Bernadetei, construită chiar pe locul unde ea își ducea oile la pășunat. Ajunși în camping, am servit masa prânzului, după care ne-am odihnit câteva ore, pentru ca seara, la orele 21 să ne deplasăm din nou la Bazilica Sfintei Fecioare Maria de la grotă spre a lua parte la procesiunea nocturnă cu lumânări aprinse. Era într-adevăr un spectacol feeric și înălțător să poți vedea
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
mai bine de 100 de ani, de la aparițiile Maicii Domnului la Lourdes și-au recăpătat sănătatea foarte mulți bolnavi. Odată cu sosirea serii ne-am reîntors iarăși în camping, pentru a servi ca de obicei masa de seară și a ne odihni, după o zi de alergare. Vineri, 24 aprilie În ziua aceasta când frații noștri ortodocși comemorau patima și moartea Domnului nostru Isus Cristos, am participat cu toții la sentimentele lor de durere, urmărind suferințele îndurate de Mântuitorul pe drumul Calvarului, oprindu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și bolnav”. I-am făcut prima vizită amândoi la parohie, apoi venea la noi. La mine a fost numai de două ori deoarece apartamentul era la etajul 1 si avea de urcat 16 trepte. După fiecare treaptă trebuia să se odihnească puțin. Inima nu-l mai ajuta; insuficiența mitrală era spre faza terminală. De aceea, prefera să ne întâlnim la Anton care stătea la parter și nu-i mai cerea așa efort. Discutam de toate dar niciodată de cum a fost tratat
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
între noi. Spunându-ne cu evlavie Angelus, dimineața, ne vom sfinți întreaga zi sub protecția Mariei, la amiază, ne vom reînviora puterile de muncă, iar seara vom primi surâsul dulce al Mariei, și cu chipul Ei în minte ne vom odihni în pace sub ocrotirea ei. Fr. Gheorghe Dumitraș din Almanahul revistei „Viața”, 1946, pag. 39-42 19. PR. IOSIF GABOR date biografice S-a născut în Tămășeni (NT) și a intrat în Seminarul din Hălăucești în toamna anului 1934. Cursurile de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
viață ai părintelui, dintre care 55 au fost consacrați slujirii deosebite a Bisericii prin taina preoției, îl rugăm pe bunul Dumnezeu să îl primească pe acest frate și părinte al nostru în ceata aleșilor săi din paradis. Domnul să-l odihnească în pace! Fr. Antonel-Aurel Ilieș discurs la înmormântare 23. PR. MATEI GHIUZAN date biografice Născut în Adjudeni, la 28 septembrie 1914, a intrat în Seminarul din Hălăucești, pentru cursurile liceale, apoi făcând noviciatul cu părintele Petru Lucaci și profesiunea religioasă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Liturghie împreună la Giurgeni, la Strâmba și la Salcia. Erau oameni care ne procurau vin și pâine din făină curată și puteam să celebrăm, să concelebrăm. Nimeni nu ne-a spus nimic. Iarna lui 1963-1964 am stat și ne-am odihnit, că eram intelectuali și nu ne-au scos la muncă. Am stat la Strâmba. Aveam voie să mergem la club, unde aveam o mică bibliotecă de cărți profane. Unii jucau șah sau table, ni se citea ziarul în fiecare zi
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
înmormânteze pe „Colina infernului” - locul de ocară unde erau îngropați sinucigașii și condamnații, deoarece cum le spusese altădată, „Francisc este cel mai mare păcătos din lume”. Este singura dorință de care frații lui nu au ținut seama. Astăzi trupul său odihnește acolo unde a dorit el, în cripta ce face parte din ansamblul de trei bazilici suprapuse, adăpostind comori de artă și pietate, potolind dorul de Pace și Bine nenumăraților pelerini însetați de frumusețile spiritului. Colina infernului a devenit Colina Paradisului
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
am coborât privirile în pământ. 14 iulie 1952 Ne-am sculat către orele zece dimineața, prea devreme după părerea lui. și ne-am dus la lacuri. O zi magnifică, cu un cer fără pată. După-amiază am dormit, pentru a mă odihni, fără îndoială, dar și pentru a scurta timpul care mă desparte de Dânsul. Îmi povestea mult... Despre copilăria lui, despre neliniștile adolescenței, despre disperarea certitudinii (eu nu avusesem nici un fel de „disperări“), când - de unul singur - s-a dus să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
lichid dulce. Tot ce mi-ați trimis a fost foarte bun. Duminică să mi se aducă mai multe cărți, vreau să am din ce alege. Cum te simți tu? Să ai grijă de tine și să te păzești. Eu mă odihnesc și mă hrănesc ca la sanatoriu. Vă sărut pe tine și pe Tata tare, tare de tot, al vostru Petia P.S. Cartea dați-o lui Mihai. Am citit-o. E bună. Augusta lui Pierre la Spitalul Colentina 26 iunie 1954
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nouă eram din nou la Brașov (acum circulă și autobuzul care ne aduce până în poarta casei). La Brașov am luat micul dejun la restaurantul vegetarian. Mă simt excelent. Ziua e minunată. Astăzi ne mutăm și ne instalăm. Mâine ne vom odihni. Salutări tuturor! 5 august 1954 Dragă Mămică, Iată-ne a doua zi la Satulung și ne simțim minunat. Am început astăzi tratamentul meu obișnuit, la care am mai adăugat un ceai din salvie și o altă plantă groaznic de scârboasă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pui și pepene. Pentru cameră, lemne, curent electric și toate celelalte mărunțișuri (curățenie, pregătirea mâncării) au luat de la noi câte 10 lei de persoană pe zi. Cam scump, dar în schimb foarte comod. Azi nu ne-am dus nicăieri. Ne odihnim acasă și primim vizite. Ducem un mod de viață supramonden... 10 august 1954 Draga mea Mămică, N-am primit încă nimic de la voi și iată că suntem de-acum de o săptămână la Satulung! La noi toate sunt cum au
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și anume cum stai cu sănătatea, cum te simți? Eu cred, băiatule, că te poți mărgini acum doar la fiertura de ierburi, de trei ori pe zi, câte un păhărel de lichior. Nu cumva te distrezi prea mult și te odihnești prea puțin? Anul ce vine se prevede greu, după toate aparențele. Vei avea nevoie și de multă putere, și de mulți nervi. Îți vor ajunge oare banii, ținând seama că plătiți așa de mult pentru cameră? Te sărută cu drag
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și să mă strecor lângă dânsul, așa cum făceam pe vremuri... Ceea ce m-a oprit, pesemne, a fost discuția noastră cu privire la trecut, anatema pe care am aruncat-o asupra lui. și poate că a fost bine așa... Să lăsăm Trecutul să odihnească în pace. Pierre, din Histria, Augustei la București 26 iulie 1956 Draga mea, șed pe malul lacului într un jilț natural, săpat în stâncă, și îți scriu după o zi de muncă de unsprezece ore. Soarele încălzește încă (ziua de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
specialitățile ei mediumistice de a citi în globuri de sticlă. La un moment dat, Alice ieși să pregătească cafeaua. — Doamne, ce l-au mai bătut! îmi șopti în taină Ariadna. Doamne, ce l-au mai bătut pe bietul băiat! Epilog Odihnește-te... În amintirea lui Mihai Rădulescu Ochii mei au ostenit să lucească, buzele mele să surâdă, gura mea să rostească: „Cred în Fericire ca într-unul Dumnezeu...“ Inima a ostenit să spere, Mâinile să clădească, sufletul să zboare mereu către
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
paradă a îmbătrânit de tot și scheletul său, ros de viermele nimicniciei, se fărâmițează în pulbere și neant: moare! și eu voi muri curând, știu, peste un an, peste zece, o sută, dar până atunci aș vrea totuși să mă odihnesc puțin, atât de tare m-a obosit dorința de mai bun și de mai frumos (căci cum ar putea să existe dorință fără credință, sau credință fără acțiune, sau acțiune fără dezamăgire?...) O, și cât ar fi de odihnitor să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
te afunzi în smârcurile disperării mute și senine, în care nu trebuie să mai faci nimic, pentru că nu mai sunt nici zări de lumină și nici dorul chinuitor după ele, pentru că totul fiind negru e ca și cum ar fi alb totul... Odihnește-te... Numai prima clipă e grea! Atunci când o groaznică tristețe îți junghie inima și o îngheață, și când știi că tot ce a fost nu va mai fi niciodată, pentru că totul n-a fost decât un vis nebun din care
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
tot ce a fost nu va mai fi niciodată, pentru că totul n-a fost decât un vis nebun din care, în sfârșit, te-ai trezit și pe care neapărat trebuie să-l uiți pentru totdeauna... Grea e numai o clipă! Odihnește-te, odihnește-te, odihnește-te... 13 aprilie 1960 Pentru pomenirea de un an de la sfârșitul lui Mihai, Alice întocmi două parastase: unul la Biserica Albă de pe Calea Victoriei - biserica ei preferată -, pentru toți cei care îl cunoscuseră și cărora le-ar
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
a fost nu va mai fi niciodată, pentru că totul n-a fost decât un vis nebun din care, în sfârșit, te-ai trezit și pe care neapărat trebuie să-l uiți pentru totdeauna... Grea e numai o clipă! Odihnește-te, odihnește-te, odihnește-te... 13 aprilie 1960 Pentru pomenirea de un an de la sfârșitul lui Mihai, Alice întocmi două parastase: unul la Biserica Albă de pe Calea Victoriei - biserica ei preferată -, pentru toți cei care îl cunoscuseră și cărora le-ar fi fost
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nu va mai fi niciodată, pentru că totul n-a fost decât un vis nebun din care, în sfârșit, te-ai trezit și pe care neapărat trebuie să-l uiți pentru totdeauna... Grea e numai o clipă! Odihnește-te, odihnește-te, odihnește-te... 13 aprilie 1960 Pentru pomenirea de un an de la sfârșitul lui Mihai, Alice întocmi două parastase: unul la Biserica Albă de pe Calea Victoriei - biserica ei preferată -, pentru toți cei care îl cunoscuseră și cărora le-ar fi fost greu să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]