9,077 matches
-
Zamolxe care îndemna poporul dac la luptă, pentru apărarea gliei strămoșești împotriva cotropitorilor, iar „stropii ce se preling și picură și azi din steiurile acestea sunt lacrimile lui”, care deplâng soarta poporului dac cucerit de romani. Într-adevăr, este o peșteră caldă și umedă (temperatură constantă - 9 grade și umiditate medie - 90%), care „plânge” cu picături din infiltrații, apă bogată fie în carbonat de calciu, fie în bioxid de siliciu, oxid de fier, etc., funcție de straturile pe care le străbate, le
Peștera Polovragi () [Corola-website/Science/305857_a_307186]
-
câte un simbol distinct. Astfel, Scaunului lui Zalmoxe îi corespunde la suprafață, după cca. 350 metri copertă de roci, fosta cetate dacică „Cetățuia”, cuptoarelor de ardere a plantei polvraga le corespunde rădăcina uriașă a plantei dispărute dar împietrită în tavanul peșterii drept mărturie, iar locul ascezei călugărilor ( 1505-1968) este marcat de o pictură realizată de către un călugăr, în tehnica negru de fum, reprezentând simbolul morții. Cronologia istorică se încheie cu Izvorul Speranțelor, un gur care nu seacă niciodată, din spatele căruia ne
Peștera Polovragi () [Corola-website/Science/305857_a_307186]
-
un gur care nu seacă niciodată, din spatele căruia ne „privește” Maica Domnului cu Pruncul în brațe, poate cea de la mănăstirea vecină, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Începând cu sectorul al doilea, Sectorul Ogivelor, poziționat între Culoarul Stâlpilor și Culoarul Sufocant, peștera devine tot mai interesantă din punct de vedere geomorfologic: dantelării de țurțuri stalactitici, coloane intermediare, domuri, pâlcuri de stalagmite, bazine adânci, scurgeri parietale argiloase, ocru de peșteră, etc., unele dintre forme căpătând chiar denumiri grație spectaculozității lor. Peștera găzduiește o
Peștera Polovragi () [Corola-website/Science/305857_a_307186]
-
cu sectorul al doilea, Sectorul Ogivelor, poziționat între Culoarul Stâlpilor și Culoarul Sufocant, peștera devine tot mai interesantă din punct de vedere geomorfologic: dantelării de țurțuri stalactitici, coloane intermediare, domuri, pâlcuri de stalagmite, bazine adânci, scurgeri parietale argiloase, ocru de peșteră, etc., unele dintre forme căpătând chiar denumiri grație spectaculozității lor. Peștera găzduiește o colonie de hibernare de aproximativ 300 de lilieci de peșteră din Ordinul Microchiroptera, Genul Rhynophus, numit popular liliacul cu potcoavă, grație formei de potcoavă a pliului ce
Peștera Polovragi () [Corola-website/Science/305857_a_307186]
-
Culoarul Sufocant, peștera devine tot mai interesantă din punct de vedere geomorfologic: dantelării de țurțuri stalactitici, coloane intermediare, domuri, pâlcuri de stalagmite, bazine adânci, scurgeri parietale argiloase, ocru de peșteră, etc., unele dintre forme căpătând chiar denumiri grație spectaculozității lor. Peștera găzduiește o colonie de hibernare de aproximativ 300 de lilieci de peșteră din Ordinul Microchiroptera, Genul Rhynophus, numit popular liliacul cu potcoavă, grație formei de potcoavă a pliului ce le înconjoară nasul. Liliecii nu au nevoie de ochi pentru a
Peștera Polovragi () [Corola-website/Science/305857_a_307186]
-
dantelării de țurțuri stalactitici, coloane intermediare, domuri, pâlcuri de stalagmite, bazine adânci, scurgeri parietale argiloase, ocru de peșteră, etc., unele dintre forme căpătând chiar denumiri grație spectaculozității lor. Peștera găzduiește o colonie de hibernare de aproximativ 300 de lilieci de peșteră din Ordinul Microchiroptera, Genul Rhynophus, numit popular liliacul cu potcoavă, grație formei de potcoavă a pliului ce le înconjoară nasul. Liliecii nu au nevoie de ochi pentru a vâna țânțarii cu care se hrănesc. Ei emit o mulțime de „ strigăte
Peștera Polovragi () [Corola-website/Science/305857_a_307186]
-
din Ordinul Microchiroptera (liliecii mici) sunt înzestrați cu radare ultrasonice de diverse modele, ce pot fi încadrate în trei categorii: murmurătoare, scandante și stridulante. Liliecii care scandează sunt rinololofii sau liliecii potcoavă, frecvenți în Caucaz și Asia Centrală, dar și în peștera noastră. Această potcoavă constituie un difuzor care adună ultrasunetele într-un fascicul direcționat. Liliecii stau aninați de tavanul peșterii, cu capul în jos și rotindu-se circular, explorează împrejurimile cu ajutorul fasciculului sonor. Acest detector viu rămâne suspendat cu cele zece
Peștera Polovragi () [Corola-website/Science/305857_a_307186]
-
categorii: murmurătoare, scandante și stridulante. Liliecii care scandează sunt rinololofii sau liliecii potcoavă, frecvenți în Caucaz și Asia Centrală, dar și în peștera noastră. Această potcoavă constituie un difuzor care adună ultrasunetele într-un fascicul direcționat. Liliecii stau aninați de tavanul peșterii, cu capul în jos și rotindu-se circular, explorează împrejurimile cu ajutorul fasciculului sonor. Acest detector viu rămâne suspendat cu cele zece gheruțe aferente celor două piciorușe, până când o insectă intră în câmpul sonarului său. Atunci liliacul sare pentru a-și
Peștera Polovragi () [Corola-website/Science/305857_a_307186]
-
uriaș, au nevoie de tavanul larg al galeriei vizitabile. Nu credeți că am fi cel puțin insensibili dacă nu le-am respecta perioada de hibernare? Performanțele liliacului potcoavă, în plin sezon de vânătoare, pot fi admirate în perioada iulie-septembrie la Peștera Polovragi, ușor de descoperit urcând 600-700 m de la Mănăstirea Polovragi.
Peștera Polovragi () [Corola-website/Science/305857_a_307186]
-
m. Vegetația naturală în trecut era reprezentată prin păduri de stejar, însă azi pinul este preponderent. Pădurile ocupă o treime din suprafața Podișului Karst. este renumit pentru formele de relief carstice dezvoltate aici, atât de suprafață, cât și de adâncime. Peșteri mai renumite sunt: Vilenica (prima peșteră din lume intrată în circuitul turistic), Lipica, Divača, Kačna, Postojna și Škocjan (situri UNESCO), situate în Sovenia și Grotta Gigante în Italia. Aria este drenată de două râuri importante - Pivka și Reka, pe al
Podișul Karst () [Corola-website/Science/305885_a_307214]
-
reprezentată prin păduri de stejar, însă azi pinul este preponderent. Pădurile ocupă o treime din suprafața Podișului Karst. este renumit pentru formele de relief carstice dezvoltate aici, atât de suprafață, cât și de adâncime. Peșteri mai renumite sunt: Vilenica (prima peșteră din lume intrată în circuitul turistic), Lipica, Divača, Kačna, Postojna și Škocjan (situri UNESCO), situate în Sovenia și Grotta Gigante în Italia. Aria este drenată de două râuri importante - Pivka și Reka, pe al căror parcurs alternează sectoarele de suprafață
Podișul Karst () [Corola-website/Science/305885_a_307214]
-
mai mari sunt în Munții Semenic (Vârful Piatra Goznei) și Munții Almăjului (Vârful Svinecea Mare). sunt formați în mod predominant din șisturi cristaline la care se adaugă calcare, fliș și roci vulcanice. Arealele calcaroase au un relief carstic foarte reprezentativ: peșteri (Peștera Comarnic), chei (Cheile Minișului, Cheile Nerei, Cheile Carașului), cursuri subterane, izvoare carstice, văi seci. Pe fliș se dezvoltă forme de relief structural, iar pe șisturile cristaline s-au conservat formele de modelare ciclică (platformele de eroziune), mai reduse altitudinal
Munții Banatului () [Corola-website/Science/305896_a_307225]
-
mari sunt în Munții Semenic (Vârful Piatra Goznei) și Munții Almăjului (Vârful Svinecea Mare). sunt formați în mod predominant din șisturi cristaline la care se adaugă calcare, fliș și roci vulcanice. Arealele calcaroase au un relief carstic foarte reprezentativ: peșteri (Peștera Comarnic), chei (Cheile Minișului, Cheile Nerei, Cheile Carașului), cursuri subterane, izvoare carstice, văi seci. Pe fliș se dezvoltă forme de relief structural, iar pe șisturile cristaline s-au conservat formele de modelare ciclică (platformele de eroziune), mai reduse altitudinal decât
Munții Banatului () [Corola-website/Science/305896_a_307225]
-
sau ursul peșterilor aparține de specia de animalelor dispărute care au trăit în perioada ultimei glaciațiuni (perioadă în urmă cu 2.6 - 2,7 milioane de ani caracterizată prin răcirea climei pământului). "" provine probabil din "Ursus deningeri", arealul "ursului de peșteră" era continentul
Ursus spelaeus () [Corola-website/Science/305929_a_307258]
-
sau ursul peșterilor aparține de specia de animalelor dispărute care au trăit în perioada ultimei glaciațiuni (perioadă în urmă cu 2.6 - 2,7 milioane de ani caracterizată prin răcirea climei pământului). "" provine probabil din "Ursus deningeri", arealul "ursului de peșteră" era continentul Europa, zona lui de răspândire întinzându-se din nordul Spaniei până în Ural. Această specie preferă peșterile ca adăpost în timpul hibernării, peștera este locul unde-și crește puii sau este locul unde moare.Mărimea ursului atingând 2,5-3 m
Ursus spelaeus () [Corola-website/Science/305929_a_307258]
-
urmă cu 2.6 - 2,7 milioane de ani caracterizată prin răcirea climei pământului). "" provine probabil din "Ursus deningeri", arealul "ursului de peșteră" era continentul Europa, zona lui de răspândire întinzându-se din nordul Spaniei până în Ural. Această specie preferă peșterile ca adăpost în timpul hibernării, peștera este locul unde-și crește puii sau este locul unde moare.Mărimea ursului atingând 2,5-3 m lungime (cap și trunchi) înălțimea la greabăn (umăr) fiind de 1,7 m, iar greutatea de 400-600 kg
Ursus spelaeus () [Corola-website/Science/305929_a_307258]
-
7 milioane de ani caracterizată prin răcirea climei pământului). "" provine probabil din "Ursus deningeri", arealul "ursului de peșteră" era continentul Europa, zona lui de răspândire întinzându-se din nordul Spaniei până în Ural. Această specie preferă peșterile ca adăpost în timpul hibernării, peștera este locul unde-și crește puii sau este locul unde moare.Mărimea ursului atingând 2,5-3 m lungime (cap și trunchi) înălțimea la greabăn (umăr) fiind de 1,7 m, iar greutatea de 400-600 kg, acest urs fiind mult mai
Ursus spelaeus () [Corola-website/Science/305929_a_307258]
-
înălțimea la greabăn (umăr) fiind de 1,7 m, iar greutatea de 400-600 kg, acest urs fiind mult mai mare ca ursul brun, femela fiind mai mică decât masculul, acest dimorfism sexual observându-se și azi la urși.Madibula "ursului peșterilor" era bine dezvoltată, ursul fiind omnivor (consuma vegetale și carne), este reprezentantul tipic al animalelor din timpul glaciațiunii, urmele lui fiind găsite numai până unde se întindeau în acel timp pădurile de foioase.Locurile din Europa unde s-au găsit
Ursus spelaeus () [Corola-website/Science/305929_a_307258]
-
ursul fiind omnivor (consuma vegetale și carne), este reprezentantul tipic al animalelor din timpul glaciațiunii, urmele lui fiind găsite numai până unde se întindeau în acel timp pădurile de foioase.Locurile din Europa unde s-au găsit urmele lui sunt peșterile: Neclarificată este problema vânării acestui urs în perioada glaciațiunii, deoarece omul care provine din Africa ajunge numai cu 10 000 de ani în Europa, la unele cranii găsindu-se răniri provocate probabil de vânători, totuși nu s-a putut constata
Ursus spelaeus () [Corola-website/Science/305929_a_307258]
-
i-ar fi ucis 4-7 generații mai înainte, ceea ce indică faptul că tigrul din Borneo ar fi dispărut acum aprox. 200 de ani. Cea mai evidentă dovadă este recenta descoperire a unui fragment de dinte printre sedimentele neolitice dintr-o peșteră din partea malaeziană a insulei (Sarawak). Datele molecularo-filogenice confirmă relațiile strânse de rudenie între speciile genului "Panthera" și demonstrează că tigrul s-a separat de linia ancestrală cu peste 2 milioane de ani mai devreme decât leul, leopardul și jaguarul. Au
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
-și părăsesc teritoriul până la moarte, iar rutele lor de deplasare rămân aceleași. Masculii fac în medie 9,6 km pe zi, maxim 41 km. La femele acești indicatori sunt, respectiv, 7 km și 22 km. Tigrii își improvizează culcușuri în peșteri, scorburile copacilor și desișuri. Inspectându-și teritoriul, tigrii și-l marchează regulat (o dată la câteva zile sau săptămâni) prin diferite metode. Urina cu miros specific este unul din mijloacele cele mai răspândite de marcaj. Ei urinează îndeosebi pe suprafețe verticale
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
pentru prima oară la vârsta de 3-4 ani, iar perioada dintre două nașteri este de 2-2,5 ani, în unele cazuri 3-4 ani. Gestația durează 97-112 zile, în medie 103 zile. Tigroaica își aranjează culcușul în locuri greu accesibile: în peșteri, între pietre, în desișurile de trestii. Poate folosi una și aceeași ascunzătoare mai mulți ani la rând. Tigrișorii se nasc în martie-aprilie, câte doi-trei, mai rar unul singur și încă mai rar câte cinci-șase. Dacă toți puii se nasc morți
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
asociază cu vitejia războinicilor, astfel încât tigrul este emblemă a războiului în India. Unele zeități asiatice, de exemplu indușii Durga și Ayyappan, călătoresc călare pe tigri, demonstrându-și astfel superioritatea. În Asia de sud-est și Coreea tigrul era considerat zeul munților și a peșterilor, protectorul dinastiei regale și intermediar între Pământ și Cer. Coreenii considerau protectoare obiectele casnice ornate cu desene, țesături și gravuri care reprezintă tigrul. Mascota Jocurilor Olimpice din 1998 organizate în Seul a fost tigruțul Hodori. Printre primele reprezentări picturale ale tigrului
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
Rudi este o localitate-centru de comună în raionul Soroca, Republica Moldova. Pe teritoriile aferente localității Rudi se află numeroase vestigii istorice. Activitatea umană din zona poate fi trasata până în epoca preistorica. Urmele activității umane sunt atestate în peștera din localitate. Urme ale fortificațiilor antice, două fortificații de pământ Farfuria Turcească și Germanariul, sunt vestigii din epoca medievală timpurie. Mănăstirea din satul Rudi este una dintre cele mai vechi din Moldova. În sat a fost ridicată, în anul 1777
Rudi, Soroca () [Corola-website/Science/305246_a_306575]
-
Pm; - Zăvoi de salcie, Pm; - Goruneto-stejăret, Pi. Rezervatia include 3 canioane: Rudi, Arionesti, Tatarauca. Canionul Rudi are 5 km în lungime, râușorul Bulboaca formează multe praguri și o cascadă de 10 m în înălțime. Sub cimitirul satului Rudi se află Peșteră Răposaților. Pe partea stângă a Nistrului se află mănăstirea de la Rudi. Canionul Rudi include, de asemenea, 2 văgăuni foarte adânci, de origine tectonica de lângă comunele Arionesti, Rudi și Tatarauca-Noua pe o suprafață de circa 850 ha ("Văgăuna Lupilor" și "Văgăuna
Rudi, Soroca () [Corola-website/Science/305246_a_306575]