14,286 matches
-
Tineret, În Cehoslovacia. Tatăl tău a aflat de la doctorul Toma că filiala locală are În portofoliu această excursie de o săptămînă, pentru sfîrșitul lui august. El Își trimite fiicele, studente la medicină. E o ocazie să vezi și tu un pic lumea, ți-a zis el, fără să mai facă vorbire despre măreața ratare și despre viitorul sumbru. Maică-ta, ca să-i facă concurență, așa cum s-a Întîmplat mereu de cînd erai copil, avînd un bilet prin sindicat la Eforie Nord
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
unde ar putea, Îți răspunde răstit. Enervarea Îți dă un fel de amețeală și Încerci să produci repede soluții, astfel Încît să nu se cheme că ai făcut șapte ore Într-un tren apocaliptic fără să te poți bucura un pic de mare. Probabil că e indicat să-i cauți pe Vlad și pe Coaje În Costinești, poate reușești să te adăpostești cîteva nopți pe-acolo pe undeva. Urmează un minut de tăcere care e spart de sunetul apei trase la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
reiese că au rămas fără bani, la plajă nu prea au ce să caute (aflîndu-se Într-un contrast fizic foarte comic), despre gagici se vorbește neconvingător (niște exagerări care vor să salveze aparențele). După ce trageți o baie și faceți un pic plajă, mergeți pe o terasă să beți bere și să mîncați pizza. Așa că restul după-amiezii stați la o coadă care geme de viață și de foame, Își trage pumni În spinare, flutură prosoapele de plajă scămoșate și uzate și emite
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
iar tu o să-l cauți toată viața ta de acum Înainte, tocmai pentru acest lucru. Găsești hotelul și intri tiptil În camera mică, În care somnul miroase greu și, ca să faci salteaua gonflabilă să nu mai scîrțîie, o dezumfli un pic. Un pic cam mult, pentru că ajungi să te sprijini direct În ciment ba cu coatele, ba cu șoldurile, ba cu genunchii. Melancolia nu-ți trece decît cînd trenul aproape gol străbate Băneasa În miezul zilei; ești la jumătatea drumului, ești
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o să-l cauți toată viața ta de acum Înainte, tocmai pentru acest lucru. Găsești hotelul și intri tiptil În camera mică, În care somnul miroase greu și, ca să faci salteaua gonflabilă să nu mai scîrțîie, o dezumfli un pic. Un pic cam mult, pentru că ajungi să te sprijini direct În ciment ba cu coatele, ba cu șoldurile, ba cu genunchii. Melancolia nu-ți trece decît cînd trenul aproape gol străbate Băneasa În miezul zilei; ești la jumătatea drumului, ești deja În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
coarde În frac ori clovni făcînd jonglerii pe unicicluri. E foarte greu să nu vă pierdeți cu firea, stratul de prudență de tovarăși cetățeni români s-a subțiat considerabil, dacă nu cumva a dispărut, sînteți și Îmbătați, dar și un pic beți, și toată seara turuiți prostii, fără frînă. Tu le povestești despre presimțirile pe care le-ai avut Înainte să veniți. Clasa a 11-a ți-a fost marcată nu de procesul de educație, ci de imaginea profesorului tău de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
prin buzunare și care nu acoperă decît jumătate. Vă ridicați tacticos, zîmbindu-i și făcîndu-i un semn prietenos cu mîna din ușă, ți-am lăsat banii pe masă. În clipa În care ajungeți În stradă, o luați la picior rîzÎnd, un pic afumați. I-ați tras o țeapă internațională, Îl vedeți de la distanță cum Își agită furios șervetul alb, Încercînd să vă zărească În mulțimea de turiști din stradă. E de rîs, dar e și de plîns. Acum, e mai mult de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o țeapă internațională, Îl vedeți de la distanță cum Își agită furios șervetul alb, Încercînd să vă zărească În mulțimea de turiști din stradă. E de rîs, dar e și de plîns. Acum, e mai mult de rîs, pentru că sînteți un pic matoli, așa că nu vă puteți opri din rîs. Și pentru că e ultima noapte, ieșiți la o plimbare pe aleile care șerpuiesc printre brazi și ajungeți, după ce urcați un pic, pe un fel de platformă Înaltă, de unde se văd panorama stațiunii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de plîns. Acum, e mai mult de rîs, pentru că sînteți un pic matoli, așa că nu vă puteți opri din rîs. Și pentru că e ultima noapte, ieșiți la o plimbare pe aleile care șerpuiesc printre brazi și ajungeți, după ce urcați un pic, pe un fel de platformă Înaltă, de unde se văd panorama stațiunii clipind undeva jos și luna plină pe cerul ca de operetă. Pățești un atac de melancolie și simți nevoia să rămîi În urma grupului, coborînd pe aleile dintre brazi. Te
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
au lăsat În pace, dar În al treilea l-au Înhățat și l-au trimis aici. Și, dacă tot e aici... ca să fie centralist nu-i trebuie un fizic de legionar roman. — Poate că Între timp ai mai crescut un pic și de-aia te-au Încorporat. Nu rîde, pare obișnuit cu astfel de cruzimi. De fapt, Centrul de Recrutare i-a zis exact același lucru. — Mă, nu te superi că-ți zic, dar cum dracu’ să mai crești, ai douăzeci
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vă adăposteați de nopțile caniculare Între zidurile răcoroase ale vechii case boierești. Nea Goguță Îți făcea capul pătrat de fiecare dată cînd te prindea prin atelier - avea această dambla să povestească lucruri care s-au petrecut Într-un Înainte un pic cam abstract, dar despre care chiar și tu Înțelegeai că se referea la perioada de dinainte de instalarea comunismului. Vă spun, mă, ăștia la școală ce-i cu parcul ăsta? Vă Învață, mă, un pic de istorie? Da’ măcar v-au
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
au petrecut Într-un Înainte un pic cam abstract, dar despre care chiar și tu Înțelegeai că se referea la perioada de dinainte de instalarea comunismului. Vă spun, mă, ăștia la școală ce-i cu parcul ăsta? Vă Învață, mă, un pic de istorie? Da’ măcar v-au spus ce oameni s-au născut cîndva aci În Craiova? Bă, de Henri Coandă ați auzit? Da’ de Jean Negulescu? Dacă se Întîmpla să fie pe- acolo, venit așa cum veneau toți prietenii bătrînului tău
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
aci, mare figură ești! Era s-o omori pe biata femeie, a zis Bamba, În timp ce el, rîzÎnd, Își pregătea o pînză, o dădea cu chestia aia care puțea Înfiorător, după ce-o Întinsese bine. Bamba, scund și pîntecos și un pic peltic, era omul bun la toate. Meseria lui era mai mult o umbrelă care să-l apere de legea comunistă, care nu dădea voie nici unui cetățean român să existe fără un serviciu - șomajul ieșea din discuție, un concept capitalist... Oficial
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu ciori și veverițe și cîteva bunice care-și plimbau nepoții. Iar din casa cu ateliere ieșeau sunete pașnice, aproape mute (cam ce fel de de sunete poate să scoată o pensulă Întinzînd culoare pe o pînză?), și eventual un pic de muzică de la un radio. Taică-tău Își șterge pensula cu o cîrpă murdară, Întărită de culori uscate, și o pune Într-un borcan cu apă colorată. Se lasă un pic pe spate și Își mijește ochii, Își verifică dimineața
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pensulă Întinzînd culoare pe o pînză?), și eventual un pic de muzică de la un radio. Taică-tău Își șterge pensula cu o cîrpă murdară, Întărită de culori uscate, și o pune Într-un borcan cu apă colorată. Se lasă un pic pe spate și Își mijește ochii, Își verifică dimineața de muncă. Apoi se ridică de la șevalet și intră alături, la Sorin, a cărui privire ironică se mișcă vioi deasupra unei mustăți răsucite - se plînge că e prea cald și nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
spune să nu stau, să fac ceva cu frunzele alea din alee, ba chiar Îmi dă o greblă În acest scop. De ce? Eu Îți spun ție să-ți iei o slujbă, să te lași de băut, să te aduni un pic? Ce meserie o fi asta să faci din niște oameni incomplet - unii aproape deloc - educați niște maimuțoi cu deprinderi ciudate: ajung să bată la ușă nu doar cînd intră Într-o cameră, ci și cînd ies din ea? Se pare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ni se mormăie. Totul rămîne la fel de neclar, n-avem nici o explicație oficială despre ce anume caută el aici. Nu avem nici măcar un indiciu cît de mic, astfel Încît mințile noastre să se atîrne de ceva și să se odihnească un pic. Mă Întreb dacă vreunul din noi a avut pînă acum ocazia să cunoască un astfel de om, dacă vreunul din noi poate să spună cu siguranță despre vreun român În viață că e securist. Probabil, nu știu, Îmi vine greu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Problema statului comunist sînt și blugii, dar și unchiul generos din America - un dușman. Iar problema statului comunist e problema noastră a tuturor. Îmi dau seama că e prea tîrziu să mai dau Înapoi. SÎnt mult prea Încordat și un pic cam arțăgos, alunec la vale țeapăn, ca pe-o pîrtie, și nici nu trebuie să-mi facă vînt prea tare. Și ajung Într-o zonă unde nu am ce să caut. Întrebările vin repede, ca și cum omul ar urma o rutină
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
banane și de Înghețata de zmeură și de perechile de blugi Lee stivuite pe rafturile hipermagazinului din Praga, de străzile luminate și pline cu turiști, care flanau relaxați printre muzicanți ambulanți În fracuri Închiriate și clădiri cu o istorie un pic mai răsărită, toate lucrurile despre care am povestit fără nici o reținere, pentru că m-a luat gura pe dinainte, n-am știut să tac...? Nu aprind ele mințile unor tineri care habar nu au cît de complexă poate fi viața și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
din transă, se pare că și cei de la Partid au fost impresionați, căci și ei sînt oameni, iar tu moțăi pe o banchetă tapisată cu un pluș roșu ros și plin de praf, acoperit cu un halat care miroase un pic a mucegai, Într-o cameră-depozit, prin ușa comună se aud vocile balerinelor, În cabină, se grăbesc să-și curețe machiajul, să se schimbe, ca să fugă acasă să gătească, dacă au ce, sau să spele, sau să facă temele cu ăia
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nici acte, nici portofel, nici chei. Ce facem? Cum intrăm În casă? Sigur că-ți amintești jacheta ei din imitație de leopard. De fapt, era o chestie ieftină, sintetică, e adevărat, de mare efect. Dar să ne mai oprim un pic asupra unor istorii discrete care stau ascunse după lucruri fără Însemnătate. Pistolul amintit era o piesă foarte reușită, părea autentic, o jucărie care-ți lua ochii. Domnul Ciorogaru ți l-a adus din Statele Unite. L-a trimis acolo combinatul chimic
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o după-amiază de iarnă, prin gardul unității, la una din fermele de jos - faci o oră la pas În condiții de vreme bună. Trupa din micul dormitor de la punctul de observare vizuală se plictisește, se gîndește că nu strică un pic de distracție și fac o chetă pentru o sticlă de țuică. Nu Îi animă perspectiva de a se Îmbăta, deși toți pretind că spirtul e prietenul lor cel mai bun, au chiar și niște povești cu care Își susțin cauza
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
din ceața dimineții, Într-o uniformă albastră, excentric și tăios, cu o vorbire Îngrijită. Pare din același soi cu sergentul - li se văd amîndurora gulerele albe pe sub tunicile militare. Spre deosebire de cadrele militare de la Hațeg, cu aerele lor rurale și un pic desuete, cei de aici miros de la o poștă a București. Programul pe luna octombrie e următorul. Se face iar Împărțirea pe baterii, ciclul 1, răcanii adică, se pregătește de jurămînt, care va avea loc pe 8 noiembrie. PÎnă la jurămînt
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
omoare cu sfaturi, sare de la cele legate de ostășie și cutreieră filozofic pe cîmpiile vieții, În timp ce noi transpirăm, dîrji, bătînd pas de defilare. Ține să-i spunem Portocală. Caporal Portocală. — Cum doriți dumneavoastră, tovarășu’ caporal Portocală, Îi răspunde, mutînd un pic accentele, Csabi, un ungur simpatic. — Ridică picioru’ răcane și lasă comentariile, privirea În față, salută, unu-doi-trei-patru, țipă el iritat cînd, În cele din urmă, Înțelesul cuvintelor răcanului Își croiește drum prin desișul minții lui... Pe loc stai! La stîn-ga! Pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu care sînteți obișnuiți și pentru care Îi mulțumiți În fiecare zi Luminatului. Sticlele n-au avut pace și, de sub bocetele femeilor adunate În prispa casei, a Început să se audă un zumzet de voci, ieșind din niște chipuri un pic cam Îmbujorate. Un pic cam prea. Te-ai nimerit la masă Între Mona, care a ținut să-ți arate că sarafanul ei școlar scurtat și strîmtat, atunci cînd se așază, se ridică și aproape că dispare, și un bătrîn al
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]