10,156 matches
-
figurile de lucrători, o dată cu mișcările muncitorești care se aflau într-o perioadă de plin avânt în România. Ținând cont de perspectiva pe care Luchian a avut-o privitor la propriile suferințe și încercări, autoportretul "Un zugrav" pe care l-a pictat în anul 1906 reprezintă un emoționant document de viață. Comparându-l cu "Autoportretul" pictat în anul 1891 ce degajă o energie scânteietoare a tinereții sau chiar cu "Autoportretul" făcut în anul 1900, unde s-a înfățișat plin de robustețe fizică
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
avânt în România. Ținând cont de perspectiva pe care Luchian a avut-o privitor la propriile suferințe și încercări, autoportretul "Un zugrav" pe care l-a pictat în anul 1906 reprezintă un emoționant document de viață. Comparându-l cu "Autoportretul" pictat în anul 1891 ce degajă o energie scânteietoare a tinereții sau chiar cu "Autoportretul" făcut în anul 1900, unde s-a înfățișat plin de robustețe fizică, "Un zugrav" se remarcă prin dramatismul expresiei măcinate de boală precum și prin determinarea ce
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
se pot observa doi lăutari din care unul este Moș Nicolae Cobzarul. Cu acest tablou a participat Luchian la expoziția de la Ateneu din data de 1 ianuarie 1907, deschisă împreună cu Kimon Loghi și Oscar Spaethe. În anul 1912, Ștefan Luchian pictează într-un suprem efort tabloul "Lăutul". Prin această compoziție înnobilează măruntul fapt cotidian și grija mamei care spală copilul cu grijă, ajunge să fie un simbol al dragostei față de om. Ambianța este modestă, figura mamei obosită. Luchian evocă astfel, mediul
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
Case bătrânești, Ghereta din Filantropia, La marginea satului, Puț în mahala,", obținute prin mijloace artistice superioare în acuarelă sau pastel, evocă viața de mizerie a sărăcimii din Bucureștiul de odinioară. Atitudinea protestatară reiese și din simplitatea cu care au fost pictate. Peisajele realizate la Brebu se impun prin unduirea luminii ce înfășoară formele, toate lucrările de aici fiind lucrate în pastel. Pastelurile de la Brebu au fost reluate mai târziu și în tehnica uleiului. Ele sunt rodul unei sinteze care se bazează
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
carton) și "" (acuarelă/hârtie/carton). Tudor Arghezi a menționat un proces intentat de Take Ionescu, prin 1915/1916, în care Luchian a fost acuzat de escrocherie și „plagiat admis de autor și în colaborare”. Acuzația s-a referit la tablourile pictate împreună cu colaboratori de-ai săi în ultimii ani ai vieții, după ce paralizia sa devenise aproape completă. În urma acuzațiilor, Luchian ar fi fost pus sub arest la domiciliu, procesul încheindu-se ca urmare a morții artistului. Luchian s-a născut într-
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
în domeniul graficii și execută în special "acvaforte" și litografii. În toamna anului 1908 se internează într-o clinică din Copenhaga din cauza unei accentuate depresiuni afective. În 1910 începe lucrările de decorare a Universității din Christiania. Timp de șapte ani pictează 11 pânze monumentale care ilustrează forțele eterne, dătătoare de viață: Soarele Istoria, "Alma Mater" (Universitatea, simbolul Științei). Între timp, - după 1933 - în Germania, autoritățile naziste îi consideră operele drept "degenerate" și sunt retrase din muzeele germane. În perioada de ocupație a
Edvard Munch () [Corola-website/Science/297872_a_299201]
-
ales cu cea franceză și germană, artistul își elaborează propriul stil distinct. Atât picturile sale cât și lucrările grafice se evidențiază printr-un îndrăzneț caracter inovator în sfera mijloacelor de realizare a operelor și printr-o expresivitate abstractă a formelor. Pictând tabloul "Țipătul", Edvard Munch pătrunde în lumea fricii și a singurătății. În prim plan țipă un om, al cărui trup contorsionat convulsiv și gestul mâinilor care cuprind capul trădează o spaimă nemăsurată. Chipul gălbui se armonizează cu craniul cadaveric. Culorile
Edvard Munch () [Corola-website/Science/297872_a_299201]
-
Max Jacob, de care îl va lega o prietenie de lungă durată. În 1904, Picasso se hotărăște să se stabilească definitiv la Paris, într-o casă veche, cunoscută sub numele de "Bateau Lavoir", unde locuiesc studenți, pictori, sculptori și actori. Pictează la început tablouri triste, în tonuri albastre reci (așa numită perioadă "albastră"), ce exprimă singurătatea, suferința și sărăcia, reflectând o dispoziție afectivă melancolică. Cunoaște pe Fernande Olivier, o tânără brunetă și elegantă, de care se îndrăgostește și cu care va
Pablo Picasso () [Corola-website/Science/297881_a_299210]
-
din Pirinei împreună cu Fernande. Lucrează acolo la tablourile care vor marca începutul "perioadei primitive" în creația lui. Picasso se îndepărtează de modul clasic, figurativ, de prezentare a chipului omenesc, îl interesesează sculptura iberică dinaintea dominației romane, renunță la modele și pictează exclusiv din imaginație. Acest proces este încununat de realizarea tabloului "Domnișoarele din Avignon" (1907), care prevestește nașterea cubismului. Între anii 1908 și 1914 Picasso trasează împreună cu Georges Braque drumul unui mod revoluționar de tratare a formelor, care va căpăta denumirea
Pablo Picasso () [Corola-website/Science/297881_a_299210]
-
collage", "papiers collés"), cubismul intră în așa zisă "fază sintetică". În felul acesta, Picasso reușește să accentueze și mai mult diferența între suprafața tabloului și relieful obiectelor reprezentate. Acești ani reprezintă pentru Picasso un punct de cotitură. Maniera de a picta dar și situația financiară se schimbă radical.Prețurile tablourilor sale cresc, nu va mai cunoaște niciodată sărăcia. Picasso închiriază o casă în cartierul burghez Montparnasse, unde se mută cu noua sa iubită, Marcelle Humbert. În anul 1915 îl cunoaște pe
Pablo Picasso () [Corola-website/Science/297881_a_299210]
-
parte din cercul parizian din jurul lui André Breton. Totuși este uneori considerat ca suprarealist, prin faptul că opera sa nu reflectă o realitate vizibilă, ci redă o reprezentare interioară ("Pictorița" 1933, "Nud în mijlocul unui peisaj" 1933). În acest timp Picasso pictează un ciclu dedicat luptelor cu tauri ("Moartea toreadorului", 1933) și reia mitul antic al Minotaurului, care simbolizează virilitatea. În 1935 se desparte de Olga Koklova. O cunoaște pe Dora Maar, pictoriță și fotografă, care avea mulți prieteni în cercul suprarealiștilor
Pablo Picasso () [Corola-website/Science/297881_a_299210]
-
este ""Bluză românească"", în acorduri de alb și roșu, inspirată de prietenia lui cu Theodor Pallady. Sub ocupație, Matisse este considerat de autoritățile naziste un pictor "degenerat". Numai în zona liberă din sudul Franței are posibilitatea să continuie nestânjenit să picteze. Pleacă, așadar, la Nișă. În 1941, bolnav de cancer, este operat într-o clinică din Lyon. În ciuda temerilor inițiale, Matisse va părăsi spitalul în plină formă, gata să se reapuce de lucru. Începe să utilizeze tehnică hârtiei decupate ("collages") și
Henri Matisse () [Corola-website/Science/297979_a_299308]
-
Reading Gaol", 1898). Ea a fost scrisă sub impresia lăsată de executarea unuia dintre deținuții care se aflau împreună cu el în închisoare și care fusese condamnat pentru că își ucisese iubita: Oscar Wilde a fost un stilist remarcabil. El știa să picteze prin cuvinte, zugrăvind în fața ochilor fanteziei cititorului tablouri de o frumusețe uimitoare. Privită în ansamblu, creația lui a oglindit declinul umanismului și cultul artei în ceea ce are ea mai elevat.
Oscar Wilde () [Corola-website/Science/297971_a_299300]
-
împins la margine, este modul lor de a se revolta. Viețile lor se schimbă atunci când primesc invitația de a participa la Bienala de la Berlin, venind în contact cu alte structuri ale „sistemului” și cu limitările formale ale bienalei - de a picta pe pereți legali. În acest context, trebuie să aleagă cine sunt ei în relație cu aceste structuri, în relație cu „pixacao” și în relația dintre ei.
Pixadores: film şi dezbatere () [Corola-website/Science/296139_a_297468]
-
în cadrul acestui sistem de relații. În schimb, cele două personaje centrale au trasee, au sentimente complexe și contradictorii, suferă, se modifică pe parcursul filmului, au consistentă și complexitatea unor oameni în carne și oase. Românii și România rămân obiecte de decor pictat pentru aventurile de regasire a propriei umanități ale vest-europenilor. </spân></spân></spân></p> Sigur, se poate obiectă că miza filmului nu sunt personajele locale, și că este nejustificată pretenția de a fi subiect central într-un film cu alta tematica
Toni Erdmann – perspectiva sălbaticului () [Corola-website/Science/296145_a_297474]
-
lanterna magică", aplicându-l în producția "Voiajul în Lună" (1902), prin crearea de "iluzii optice" deosebite. Georges Méliès, este și primul creator de "film politic" prin creația sa, "Afacerea Dreyfus" (1899). Filmările se făceau afară la lumina soarelui, cu decoruri pictate pe pânză. Fiind tributar teatrului realizările lui se fac fără mișcarea aparatului și nefolosind montajul pentru schimbarea planurilor. Între anii 1896-1912 Méliès realizează circa 500 de filme. Se remarcă în afară de "Afacerea Dryfus", "Voiajul în Lună" (1902) de care am vorbit
Film () [Corola-website/Science/296538_a_297867]
-
construite două încăperi mici, boltite în semicilindru, la care se ajunge pe o scară în spirală. Între pridvor și pronaos și între pronaos și naos sunt pereți despărțitori străpunși de uși la mijloc. Nu se știe când biserica a fost pictată pentru prima dată, într-un document din 1415 fiind menționate unele picturi realizate în vremea lui Alexandru cel Bun (1400-1432). Pictura a fost completată sau refăcută de către Ștefan cel Mare, apoi în 1558, în perioada domniei lui Alexandru Lăpușneanu, s-
Mănăstirea Bogdana () [Corola-website/Science/298412_a_299741]
-
cu pâine", "Împărtășirea Sf. Apostoli cu vin" și "Spășarea picioarelor". Ele se aseamănă cu cele de la Mănăstirea Voroneț. Pictura interioară a bisericii a fost refăcută din nou în anul 1880 de pictorul bucovinean Epaminonda Bucevschi în tempera. Tabloul votiv este pictat în naos, pe peretele de sud-vest al navei. Voievodul care ține în mână biserica fără pridvor nu poate fi Alexandru Lăpușneanu, deoarece el a adăugat pridvorul. Unele opinii acreditează ideea că ar fi Bogdan I. Urmează un copil, apoi un
Mănăstirea Bogdana () [Corola-website/Science/298412_a_299741]
-
Nu se știe exact când a părăsit atelierul lui Cimabue, însă cunoaștem două date care marchează pășirea în maturitate a lui Giotto: 1287, anul în care se căsătorește cu Ciuta (diminutivul prenumelui Ricevuta) di Lapo dell Pela, și 1290, când pictează prima sa mare operă, un crucifix pentru Biserica "Santa Maria Novella" din Florența. După aceasta călătorește la Assisi, unde pictează în nava bisericii superioare o serie de fresce reprezentând viața Sfântului Francisc (1296-1299). Doi ani mai târziu, Giotto realizează la
Giotto di Bondone () [Corola-website/Science/298440_a_299769]
-
lui Giotto: 1287, anul în care se căsătorește cu Ciuta (diminutivul prenumelui Ricevuta) di Lapo dell Pela, și 1290, când pictează prima sa mare operă, un crucifix pentru Biserica "Santa Maria Novella" din Florența. După aceasta călătorește la Assisi, unde pictează în nava bisericii superioare o serie de fresce reprezentând viața Sfântului Francisc (1296-1299). Doi ani mai târziu, Giotto realizează la Roma mozaicul reprezentând barca lui Petru, așezată în sala de coloane a Bazilicii Sfântul Petru. În anul 1300, la dorința
Giotto di Bondone () [Corola-website/Science/298440_a_299769]
-
-lea, Giotto realizează decorația "Lojei fericiților" din Bazilica "San Giovanni in Laterano". Picturile din Roma îl fac celebru, Giotto încă nu împlinise patruzeci de ani când la Florența are deja câteva case, atelier și numeroși elevi. Comenzile sosesc de pretutindeni. Pictează la Rimini pentru călugării franciscani fresce reprezentând minunile Sfântului Anton, picturi care - din păcate - s-au deteriorat în decursul anilor. Între anii 1304-1306 artistul decorează cu picturi capela ""Scrovegni"" din Padova, aceste fresce fiind considerate cele mai însemnate opere ale
Giotto di Bondone () [Corola-website/Science/298440_a_299769]
-
păcate - s-au deteriorat în decursul anilor. Între anii 1304-1306 artistul decorează cu picturi capela ""Scrovegni"" din Padova, aceste fresce fiind considerate cele mai însemnate opere ale sale. În anul 1311 Giotto se reîntoarce la Florența. Începând din anul 1317 pictează fresce în Biserica "Santa Croce". Dintre cele patru capele zugrăvite de el, azi mai pot fi admirate doar două: "Bardi" și "Peruzzi". În același timp artistul realizează picturi și pentru Palatul "Bargello", care de asemenea nu s-au mai păstrat
Giotto di Bondone () [Corola-website/Science/298440_a_299769]
-
ianuarie 1337 moare. Este înmormântat în Biserica "Santa Croce". După moartea lui Giotto, arta italiană rupe definitiv legăturile cu tradițiile bizantine. În jurul anului 1415, arhitectul Filippo Brunelleschi încearcă să reprezinte în perspectivă Domul și Palazzo Vecchio din Florența. Pictorul Masaccio pictează "Răstignirea" pentru Biserica "Santa Maria Novella" urmând principiile perspectivei reale. În sfârșit, Leonardo da Vinci va formula definitiv regulile perspectivei pe baza principiilor opticei. Mai multe mărturii literare, care nu ne spun prea multe lucruri despre viața lui Giotto, marchează
Giotto di Bondone () [Corola-website/Science/298440_a_299769]
-
Michelangelo pictarea plafonului, care inițial reprezenta un cer albastru cu stele aurii. Executarea acestei lucrări a durat patru ani (1508-1512, artistul depune un efort istovitor, lucrează mai mult singur, stând ore în șir pe schele. Michelangelo ar fi trebuit să picteze figurile celor 12 apostoli, când lucrarea a fost desăvârșită cuprindea peste 3.000 de figuri pe o suprafață de aproape 500 de metri pătrați. Frescele au fost sfințite cu ocazia sărbătorii Tuturor Sfinților, în anul 1512. Giorgio Vasari povestește: „Aflând
Capela Sixtină () [Corola-website/Science/298435_a_299764]
-
2. Crearea Soarelui și Lunii și crearea plantelor 3. Separarea pământului de ape 4. Crearea lui Adam 5. Crearea Evei 6. Izgonirea din Rai 7. Jertfa lui Noe 8. Potopul 9. Beția lui Noe În 12 câmpuri dreptunghiulare, Michelangelo a pictat pe tavan chipurile a 7 profeți și 5 sibile, după cum urmează: Profeți: Sibile: În 14 câmpuri semicirculare de pe tavan se găsesc fresce (realizate de Michelangelo) cu antecesorii lui Isus (Matei 1,1-16), 6 pe peretele nordic, 6 pe peretele sudic
Capela Sixtină () [Corola-website/Science/298435_a_299764]