8,278 matches
-
Oamenii adevărați nu au acces gratuit la informație infinită și nici o capacitate înnăscută de a o procesa". Totuși, în economia teoretică avansată, savanții au aflat căi de admitere a acestor realități, modificând modelul destul pentru a oferi o imagine mai realistă a anumitor decizii. De exemplu, modelele comportamentului individualist caracterizat de raționalitate limitată și de oameni care suferă de invidie, pot fi găsite în literatură. Înainte de toate, atunci când se urmăresc supozițiile restrictive făcute pentru construirea modelelor despre studenții din ani terminali
Homo oeconomicus () [Corola-website/Science/299901_a_301230]
-
imprevizibil: cuvântul "вдруг" ("deodată") apare de 560 de ori în romanul "Crimă și pedeapsă" și întreține senzația de tensiune, nervozitate și instabilitate. Ritmul alert și cadrul temporal restrâns îl ajută pe Dostoievski să se debaraseze de unul din stereotipurile operelor realiste, și anume coroziunea în timp a vieții umane. Personajele sale devin astfel întruchipări ale unor idei spirituale și se sustrag timpului, sunt atemporale. George Steiner evidențiază, din acest punct de vedere, contrastul dintre Dostoievski și Tolstoi. În timp ce Tolstoi este un
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
a contribuit și poetul Vladimir Maiakovski. Malevici își dezvoltă ideile, cinci ani mai târziu (1920), în studiul ""ul ca model al nonreprezentării"", text ce va fi cuprins în volumul ""Lumea nonreprezentării"". Tot în anul 1915 pictează tabloul ""Pătrat roșu: pictură realistă a unei țărănci bidimensionale"", pentru ca în 1919 să realizeze tabloul ""Pătrat alb pe fond alb"", care închide provizoriu ciclul experimentelor suprematiste. Formele utilizate în pictura suprematistă sunt în mod esențial bidimensionale. Malevici nu pictează într-o manieră expresivă ca Wassily
Suprematism () [Corola-website/Science/299421_a_300750]
-
grupuri sau de către întreaga societate, care constituie conținutul psihologiilor colective, acestea furnizând elementele fundamentale ale acestei cercetări. "Faptele istorice sunt prin excelență fapte psihologice" (Marc Bloch în "Apologie pour l`histoire ou metier d`historien"). Istoria, fie ea diplomatică sau realistă, conceptuală sau evenimențială, genealogie sau cronică, se prezintă întotdeauna și sub forma unei analize mai mult sau mai puțin subtile a stărilor de spirit ale indivizilor, grupurilor sau chiar întregii societăți. Istoricul, pentru a înțelege și a face să se
Istoria mentalităților () [Corola-website/Science/299438_a_300767]
-
Ion este un roman social, obiectiv, realist și modern scris de Liviu Rebreanu și apărut în anul 1920. Liviu Rebreanu este creatorul romanului românesc modern, deoarece scrie primul roman obiectiv din literatura română, "Ion" și primul roman de analiză psihologică din proza românească, "Pădurea Spânzuraților". "Ion" este
Ion (roman) () [Corola-website/Science/299444_a_300773]
-
oară este vorba despre povestea unei fete seduse și abandonate, fiind însărcinată cu un fecior din sat. De asemenea, nucleul epic din romanul „Ion” este anticipat și în nuvele ca „Zestrea” și „Rușinea”. Așadar, romanul „Ion” este un roman obiectiv, realist, doric, de creație. Apare în anul 1920, fiind o capodoperă care înfățișează universul rural într-o manieră realistă, fără idilizarea tipică sămănătoriștilor și poporaniștilor. Capodopera lui Liviu Rebreanu este romanul „Ion”, dar acesta a mai scris și alte romane izbutite
Ion (roman) () [Corola-website/Science/299444_a_300773]
-
asemenea, nucleul epic din romanul „Ion” este anticipat și în nuvele ca „Zestrea” și „Rușinea”. Așadar, romanul „Ion” este un roman obiectiv, realist, doric, de creație. Apare în anul 1920, fiind o capodoperă care înfățișează universul rural într-o manieră realistă, fără idilizarea tipică sămănătoriștilor și poporaniștilor. Capodopera lui Liviu Rebreanu este romanul „Ion”, dar acesta a mai scris și alte romane izbutite artistic, precum: „Pădurea spânzuraților”, „Răscoala” și romanul de dragoste „Adam și Eva”. Romanul „Ion“ este o monografie a
Ion (roman) () [Corola-website/Science/299444_a_300773]
-
poate ajunge la certitudinea absolută, după care sufletul uman este incoruptibil și nemuritor. Rațiunea poate furniza argumente în favoarea unei asemenea ipoteze, dar nu o poate demonstra cu preciziune. La fel ca și Toma de Aquino, Duns Scot adoptă o doctrină realistă, dar vederile lor diferă în special în problema percepției. Duns Scot admite că atât intelectul, cât și simțurile pot percepe și înțelege realitatea lucrurilor în mod direct și intuitiv. Toma de Aquino susținea că intelectul nu poate percepe direct singularitatea
John Duns Scot () [Corola-website/Science/299426_a_300755]
-
Briciului” lui Ockham” , conform căruia nu trebuie să multiplicăm entitățile mai mult decât este necesar. Acesta este în primul rând un principiu de economie a gândirii și el conduce direct la nominalismul ockhamian, conform căruia se poate respinge orice principiu realist în explicarea lucrurilor, singurele realități acceptate fiind substanțele individuale și calitățile individuale. Nu există în realitate nimic „comun” indivizilor. De altfel, Ockham nu respinge numai realitatea universaliilor cum ar fi genurile sau speciile ci, împreună cu ele, toate „realitățile” care fuseseră
William Ockham () [Corola-website/Science/299422_a_300751]
-
Edgar Germain Hilaire Degas (n. 19 iulie 1834, Paris - d. 27 septembrie 1917, Paris) a fost un pictor francez din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. A început cu academismul clasic, însă după câtva timp revine la tematica realistă, pentru care și-a căutat idei în teatrele pariziene, în lumea fascinantă a balerinelor, atelierele modistelor, la cursele de cai sau în studierea corpului omenesc. S-a distins cu talentul excepțional de desenator și cu pasiunea pentru obiectele efemere în
Edgar Degas () [Corola-website/Science/298818_a_300147]
-
a distins cu talentul excepțional de desenator și cu pasiunea pentru obiectele efemere în mișcare. Împreună cu Claude Monet, Auguste Renoir, Camille Pissarro este unul din intemeietorii impresionismului. și-a păstrat însă stilul său propriu independent, pe care el îl numește realist. Motivele preferate le tratează cu uimitoare noutate, limitările de perspectivă sunt asemănătoare cu cadrele de fotografie. A folosit pastelul și a încercat numeroase tehnici de pictură și grafică. A lăsat după el o moștenire originală și multilaterală, de circa două mii
Edgar Degas () [Corola-website/Science/298818_a_300147]
-
atelier, stau împreună la cafeneaua "Guerbois", locul preferat al tinerilor pictori. Acolo pot fi întâlniți Claude Monet, Auguste Renoir, Alfred Sisley și Paul Cézanne. În această epocă Degas rupe cu tematica academică a școlii de pictură tradiționale și abordează teme realiste observate la cursele de cai sau la spectacolele de balet. După războiul franco-prusac (1870-1971), Degas pleacă într-o lungă călătorie în America și vizitează familia mamei sale în New Orleans. Pictează tabloul ""Comerț cu bumbac la New Orleans"" (1873). Întors
Edgar Degas () [Corola-website/Science/298818_a_300147]
-
impresioniștilor organizată în salonul fotografului Nadar, expoziție care declanșează scandal în cercurile conservatoare ale criticii. Ziaristul Louis Leroy le dă numele ironic de "impresioniști". Degas nu este împăcat cu această definire și stăruie în concepția sa pe care o numește realistă. Realismul său nu are nici o legătură cu principiile de bază ale picturii în ""plein air"" (în aer liber) preconizate de ceilalți membri ai grupului. Nu împărtășește opinia lui Monet referitoare la variația luminii, ci se concentrează asupra modului de a
Edgar Degas () [Corola-website/Science/298818_a_300147]
-
fost extinsă în anul 1838, când i-au fost adăugate cele două turnuri monumentale. Alături de Academia Teologică domină piața centrală a municipiului Blaj. Pictura cupolei datează din anii 1748-1749 și este realizată în patru registre, în stil bizantin cu accente realiste. În primul registru este reprezentat Isus ca mare arhiereu, înconjurat de papii Silvestru I, Grigore cel Mare, Clement I, Martin I, Ipolit, Leon cel Mare, Anastasie I și Ioan al VIII-lea. Portretele celor opt papi au fost pictate de
Catedrala Sfânta Treime din Blaj () [Corola-website/Science/298826_a_300155]
-
din acestea tabula rasa. În teatru, piesa Loyalties (1920), care reglează conturile cu onoarea militară și prejudecățile rasiste, cunoaște de asemenea o largă recunoaștere. În general, nuvelele și romanele sale sunt inspirate de dorința sa de a releva în chip realist ce este nobil în oameni și deopotrivă de a acuza "fariseismul, simțul proprietății, fatalitatea, care stau în calea simpatiei omului către om". John Galsworthy excelează în arta portretului. Este un atent observator al trăsăturilor care relevă calități sau defecte rezultând
John Galsworthy () [Corola-website/Science/298833_a_300162]
-
artelor. În timp ce Elisabeta îmbătrânea, imaginea ei evolua treptat. A fost reprezentată cu imaginea Dianei sau a Astreei, iar după înfrângerea Armadei spaniole, ca și Gloriana, regina zânelor mereu tânără, în poemul lui Edmund Spenser. Portretele sale erau tot mai puțin realiste fiind reprezentată mereu tânără. De fapt după ce suferise de variolă în 1562, pielea sa a rămas profund marcată și era pe jumătate cheală, fiind nevoită să folosească peruci și cosmetice. Cu toate acestea cu cât frumusețea ei se stingea, cu
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
anul 1979, iar în cea de-a doua la Editura Humanitas, în anul 2000, în cadrul colecției “Cartea de pe noptieră”. Traducerea din limba japoneză a fost asigurată de Stanca Cionca. În “După banchet” Mishima își diversifică tematica. Romanul este o frescă realistă a faunei politice postbelice din Tokyo. Este povestea unei femei de afaceri care se căsătorește cu un politician bătrân și încearcă să-i refacă gloria trecută. Se evidențiază caracterele celor două personaje principale: dinamica, voluntara Kazu Fukuzawa, femeie la 50
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
decorarea galeriei de festivități a palatului Luxemburg, din Paris. Opera este terminată în anul 1625, cuprinzând 24 picturi de dimensiuni mari care prezintă „Istoria vieții celebre și a faptelor eroice ale Reginei”. În prezentarea acestor evenimente, pictorul îmbină două abordări, realistă și alegorica. Astfel, în "Debarcarea la Marsilia", Maria de Medici este prezentată nu numai înconjurată de persoanele de la curtea ei, dar și de personaje mitologice, cum sunt cele trei "Naiade" din planul frontal al tabloului și zeița "Gloriei".Rubens a
Peter Paul Rubens () [Corola-website/Science/297790_a_299119]
-
mai degrabă preocupați de gustul publicului format din clasa de mijloc a populației decât de cel al aristocrației. Cele mai cunoscute creații ale perioadei includ operele puternic sentimentale ale surorilor Brontë; satira Rugul Deșertăciunilor a lui William Makepeace Thackeray; romanele realiste ale lui George Eliot; si pătrunzătoarele portrete ale vieților proprietarilor de terenuri și a claselor muncitoare ale lui Anthony Trollope. Charles Dickens a apărut pe scena literară în anii 1830, confirmând tendința către publicarea de romane-foileton. Dickens a scris cu
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
și contradicțiile colonialismului aceste trupe adiționale sovietice depășeau numeric cu mult armatele celor trei state luate la un loc pentru înscriere nu a fost percepută nicio taxă permițând astfel participarea cât mai multor echipe el este foarte apreciat pentru descrierile realiste ale vieții rurale și arta limbajului colocvial american medierea iți oferă posibilitatea de a rezolva împreună cu toate părțile implicate problemele apărute și de a preveni apariția altora dau roade din vară până toamna după ploi abundente indiferent daca este în stânga
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
-se la arta picturii, Luchian spunea: Concepția lui Luchian despre artă s-a integrat mereu pe o traiectorie care a contrazis arta academistă a timpului său, artă care era aservită unor gusturi de salon, reticentă oricărei înnoiri și ostilă reprezentării realiste a vieții. Pictura sa a fost în același timp un semn al atitudinii de protest social, prin faptul că a redat viața de trudă a muncitorilor și a evocat condiția mizeră și socială a mahalalelor de odinioară. Regăsim astfel în
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
susținea că „"arta devine periculoasă când lingușește masele"” și că ea nu trebuie să oglindească realitatea sau să se inspire din viață. Contrar acestor teorii și datorită preocupărilor timpurii în exprimarea realității înconjurătoare, Luchian a primit îndemnul spre o artă realistă de la maestrul său Nicolae Grigorescu. Astfel, Luchian a afirmat mai târziu că „"tot ce știu am învățat de la Grigorescu"”. În această perioadă de formare, Grigorescu i-a fost maestru nedisputat de la care Luchian a găsit încurajarea fără să-i împiedice
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
funcția de vicepreședinte al "Cercului artistic". Concepția lui Luchian despre artă s-a integrat mereu pe o traiectorie care a contrazis arta academistă a timpului său, artă care era aservită unor gusturi de salon, reticentă oricărei înnoiri și ostilă reprezentării realiste a vieții. Aceste stări care erau din ce în ce mai mult prezente în arta plastică au făcut ca Luchian să fie indignat de orânduirea socială care favoriza o astfel de artă de agrement, astfel că unul dintre criticii din 1896 l-a caracterizat
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
noi. Imaginea prin dimensiunile ei emană o gravitate monumentală, subliniată de o lumină molcomă care străbate textura picturii. "Lăutul" este considerată a fi una dintre ultimele compoziții de dimensiuni mari realizate de către Luchian. Ea nu este lucrată cu evidențierea amănuntelor realiste, ci în mare parte decorativ prin modul de a da expresie figurilor, trecându-le în compoziție schematic, nerealist și fără o adâncire a sentimentului. Acest tablou realizat de Luchian în ultimii săi ani de creație, inaugurează o direcție nemaiîntâlnită în
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
mai, 1891, Växjö, Småland - d.11 iulie, 1974, Stockholm) a fost un scriitor suedez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1951. Dacă în tinerețe a fost adept al curentelor de avangardă, îndeosebi al cubismului, ulterior evoluează spre o artă realistă. Scrierile sale sunt simbolice și alegorice, fiind critice la adresa dictaturii sau inspirate din ororile celui de-al Doilea Război Mondial, sau de tematică filozofico-religioasă și străbătute de fiorul anxietății cosmice. ""pentru vigoarea artistică și adânca originalitate cu care a căutat
Pär Lagerkvist () [Corola-website/Science/297873_a_299202]