7,904 matches
-
că anul 1866 a reprezentat un moment de răspântie În evoluția raporturilor dintre partea română și puterile garante <ref id="28"> 28 Gheorghe Cliveti, România și Puterile garante, passim.</ref>. Ce s-a petrecut până În amintitul an ar putea fi rezumat În termenii următori: „Înaltele curți” și-au asumat la 1856 garanția colectivă („solidaire et indivise”) asupra Principatelor; ele solicitaseră, În plus, românilor să-și exprime, cu titlu consultativ, „dorințele” În legătură cu „organizarea lor viitoare”, dar nu au prevăzut că o națiune
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
dintre aceste activități rezultă Într-o Îmbunătățire reală a calității vieții noastre. Un procentaj, În creștere cu fiecare an, din PIB al Statelor Unite ale Americii rezultă din activități economice care În mod evident nu cresc bunăstarea noastră. Fostul senator Robert Kennedy a rezumat cel mai bine deficiențele folosirii PIB-ului pentru a defini bunăstarea economică a țării. El a scris: PIB include contaminarea atmosferei, reclamele pentru țigări și ambulantele folosite pentru a curăța carnajul de pe autostrăzile noastre. Numără lacătele speciale pentru ușile noastre
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
exclusiv lui Dumnezeu, care Îl distribuie gratuit În regatul sau temporal. Timpul este un dar pe care Dumnezeu Îl oferă, astfel Încât oamenii să se poată pregăti pentru salvarea viitoare. Uzurpând timpul, comercianții, bancherii, moșierii și antreprenorii uzurpau autoritatea lui Dumnezeu. Rezumând poziția oficială a Vaticanului, Thomas Chobham argumenta că pretinzând interes, „cămătarul nu vinde nimic care Îi aparține celui care se Împrumută. El vinde numai timp care Îi aparține lui Dumnezeu. Prin urmare, el nu are dreptul să obțină un profit
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
putem cumpăra timpul altor persoane, adăugând astfel la cantitatea de timp care ne stă la dispoziție. Cum și-au asigurat, atunci, ființele umane perpetuarea și supraviețuirea? Prin credința În Dumnezeu sau prin acumularea de bani? Istoricul medieval Jacques le Goff rezuma astfel semnificația marii bătălii pentru a defini viitorul omenirii: „Conflictul dintre timpul Bisericii și timpul comerciantului este unul dintre evenimentele majore din istoria acestor secole”29. Eventual, Biserica a capitulat În chestiunea timpului, iar victoria comercianților a deschis drumul spre
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
activitatea umană deschisă și aflată În continuă schimbare, În rețelele globale. A devenit chiar un obicei În Uniunea Europeană să se vorbească despre guvernarea „policentrică”, spre deosebire de guvernul tradițional. Guvernul tradițional este asociat autorității teritoriale. Guvernarea policentrică este descentralizată și nu se rezumă doar la ceea ce face guvernul. Mai degrabă, spun fostul teoretician social Paul Hirst și teoreticianul politic Grahame Thompson, „este o funcție care poate fi Îndeplinită de o mare varietate de instituții publice și private, de stat sau nu, naționale și
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de Curtea Europeană pentru Drepturile Omului și Curtea Europeană, acorda fiecărui „cetățean al Uniunii Europene” drepturi umane universale care Înlocuiesc drepturile politice tradiționale conferite de statele-națiune și vom Începe să Înțelegem semnificația profundă a experimentului Uniunea Europeană. Sociologul Yasemin Soysal a rezumat-o astfel: „Ceea ce avem este o tendință către un nou model de apartenență ancorat În noțiunile deteritorializate ale drepturilor persoanei”20. Cetățenia transnațională ar putea ajuta la formarea unui nou sentiment de apartenență pentru toți indivizii și grupurile disparate, care
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
europenii văd statutul lor de superputere ca pe o modalitate de a adânci cooperarea pe scena mondială, americanii văd această calitate ca pe o amenințare potențială la dominația Americii În lume. Robert Kagan, de la Carnegie Endowment for International Peace a rezumat diferența crescândă În modul În care europenii și americanii văd rolul lor În lume astfel: Referitor la chestiunea foarte importantă a puterii - eficiența, moralitatea și avantajele puterii - perspectivele americane și europene sunt divergente. Europa se Îndepărtează de putere sau, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
lentă și bugete guvernamentale mai restrânse, este puțin probabil ca țările membre ale Uniunii Europene să aleagă să-și mărească bugetele militare În defavoarea beneficiilor sociale. Karl Zinsmeister de la American Entreprise Institute, un institut de studii american de nuanță conservatoare, a rezumat sentimentele multor conservatori din Statele Unite ale Americii astfel: Până când Europa va demonstra o dorință egală de a angaja trupe și fonduri pentru apărarea națională, toate discuțiile despre crearea unei formidabile forțe militare independente În Europa rămân la nivelul discuțiilor. Iluziile
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
limba chineză, ne reamintește Nisbett, „nu există un cuvânt pentru individualism. Cel mai apropiat este cuvântul pentru egoism”17. Imaginați-vă mintea asiatică Încercând să Înțeleagă esența visului american, care pune accent pe individualitate, progres personal, autonomie și exclusivitate. Nisbett rezumă diferența dintre modul de a gândi asiatic și cel vestic astfel: Estasiaticii trăiesc Într-o lume interdependentă În care eul este partea unui Întreg mai mare; occidentalii trăiesc Într-o lume În care eul este un agent liber unitar. Orientalii
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Neuropsihiatrie Socola Iași, Sesiune a Academiei Române, 1953. 4. Brânzei Petru, Criterii de apreciere a responsabilității bolnavilor psihici, în Revista Medico-Chirurgicală, Iași, 1961, nr. 3. 5. Brânzei Petru, Dinamica bolii epileptice în Moldova, în Revista Medico-Chirurgicală, Iași, 1960, nr. 1. IX. REZUMAT ȘI CONCLUZII Studiul nostru are ca obiectiv cercetarea situației psihiatriei în Moldova de la cele mai vechi informații până în prezent. Pentru o mai bună unitate a lucrării s-au separat capitolele: I. Evoluția ideilor despre boala mintală, despre bolnavul psihic, evoluția
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
238 Petru Brânzei 241 S. Blumenfeld 243 Tadeusz Pirozynski 245 Petru Boișteanu 250 Florin Lunguleac 254 Index bibliografic al Buletinului Societății de Neurologie, Psihiatrie și Endocrinologie din Iași 256 VIII. VEDERE DE ANSAMBLU ASUPRA PSIHIATRIEI CONTEMPORANE ÎN MOLDOVA 275 IX. REZUMAT ȘI CONCLUZII 279 IMAGINI DIN ACTIVITATEA SPITALULUI SOCOLA..... 281 Vizitați site-ul Editurii Junimea: www.editurajunimea.ro Puteți beneficia de reduceri la cărțile comandate. Redactor: Viorel Dumitrașcu Tehnoredactor: Florentina Vrăbiuță Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Strada Pictorului nr. 14 (Ateneul Tătărași
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de o tensionată investitură morală. În fiecare din piesele lui Constantin Popa se percepe un zbucium în care revolta și disperarea se cheamă și-și răspund. Din idealism contrariat, din freamătul exasperării se zămislește o inconfortabilă dramaturgie, ce nu se rezumă la textele incluse în acest volum.** Calul verde... Ce-o fi asta? O năzăreală poznașă? O trăsnaie surrealistă? Dar varianta (de titlu) Unu plus unu fac trei? Nu-i cumva, așa, în joacă, un mic delir bazacon? Păi nu prea
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
aparținând lui Hale și Keyser (1993), Kratzer (1993)42, Chomsky (1995), devenind curentă ideea că argumentele externe nu sunt proiectate ca adevărate argumente ale verbului, ci sunt argumente ale unei proiecții verbale ușoare, care domină domeniul VP. Alexiadou (2001: 16) rezumă proprietățile proiecției v (redefinite succesiv în scurta istorie a conceptului), așa cum apare la Kratzer (1994)43, Chomsky (1995), Harley (1995), Marantz (1997)44, Arad (1999)45: (a) locul agentivității: v conține trăsături relevante pentru legitimarea și interpretarea argumentelor externe; (b
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ce mișcă spiritul spre pietate și devoțiune. În fața acestei situații, părinții conciliari, preocupați mai mult de problemele și urgențele de natură teologică și disciplinară în fața reformei lui Martin Luther, au elaborat, totuși, câteva directive referitoare la muzică, ce pot fi rezumate în trei obiective principale. Prima se referă la eliminarea din cântecul gregorian a tuturor acelor elemente muzicale străine, necaracteristice, care au intrat de-a lungul secolelor în interiorul lui, încercând readucerea lui la puritatea originară. Astfel, s-a decis abolirea tuturor
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
în care procedează sociologia atunci când este pusă în situația de a explica un fenomen social; care sunt schemele sale explicative fundamentale. Sociologia actuală este dominată de reeditarea unei vechi dispute privitoare la opțiunea sa metodologică fundamentală și care poate fi rezumată la opoziția explicație/comprehensiune. Aș formula această opoziție în termenii: explicație obiectivă (în explicarea unui fenomen social sunt invocate alte fenomene sociale de tip obiectiv) și explicația prin conștiință (în explicare sunt invocate diferite caracteristici ale conștiinței individuale sau colective
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
interne, ci acționând solidar și organizat. Dansului ploii i se pot asocia și alte funcții: oportunitate de manifestare estetică și, de ce nu, eventual facilitarea contactului între tineri în vederea alegerii partenerului de viață. Analiza funcțională nu trebuie, în consecință, să se rezume la identificareaunei funcții. Ea trebuie să pună în evidență toate consecințele funcționale pe care le are respectivul element. Robert K. Merton sugera termenul de fascicul funcțional pentru a desemna această proprietate a plurifuncționării. Consecințele funcționale ale unui element pot varia
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
clasice ale analizei funcționale (Malinowski, Radcliffe-Brown, Parsons și chiar Merton), funcția este definită doar calitativ, drept contribuțiaunui fenomen social oarecare la satisfacerea unei cerințe funcționale sau, mai general, ca totalitate a consecințelor acestuia pentru funcționarea unui sistem. Analizele funcționale se rezumă, de regulă, la a demonstra că un element oarecare al vieții sociale contribuie la buna funcționare a sistemului din care face parte: crește solidaritatea socială, facilitează tranziția de la statutul de copil la cel de matur, relaxează tensiunile și conflictele interpersonale
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
faptul că elementul mai important („mai puternic”) modifică în acord cu cerințele sale celelalte elemente, fie că elementele în cauză se adaptează reciproc. Nici acest tip de analiză nu ridică probleme metodologice speciale. De aceea nu voi insista asupra ei, rezumându-mă la două exemple. Sistemul industrial/tipul de familie. Este clasică din acest punct de vedere analiza lui Talcott Parsons (Parsons și Bales, 1955). Sistemul industrial, argumentează Parsons, este compatibil cu familia nucleară și incompatibil cu familia extinsă. În societățile
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
un segment al activității unui sistem social, în scopul rezolvării unei probleme particulare sau, dimpotrivă, se poate integra în întregul ciclu al activității respective - o integrare completă, totală. Ciclul unei activități oarecare conține mai multe secvențe care, schematic, pot fi rezumate în felul următor: 1. formularea obiectivelor de realizat sau a problemelor de rezolvat; 2. determinarea mijloacelor, a căilor, strategiilor de acțiune; 3. organizarea și desfășurarea activității propriu-zise; 4. evaluarea rezultatelor activității: gradul de realizare a obiectivelor propuse sau de soluționare
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
declanșeze mecanisme defensive. Nu este întâmplător faptul că una dintre regulile fundamentale ale sociologiei aplicate se referă la necesitatea ca sistemul, membrii acestuia să fie atrași în procesul activ al planificării și realizării schimbării propuse de specialist. Eliot Jacques (1961), rezumând experiența sa de terapie socială, remarca faptul că este necesar să fie implicați în procesul terapeutic toți indivizii și grupurile care, în final, vor fi afectate într-un fel sau altul de schimbările proiectate; astfel, trebuie să ne așteptăm că
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
dinamic, deschis și creativ, orientat spre creștere: un sistem rațional. Patologiile reprezintă frâne, obstacole în calea unei asemenea organizări și funcționări flexibile, raționale și realiste, totodată. După cum se poate observa, modelul sistemului normal, sănătos, nu este foarte specificat. El se rezumă la câteva principii ce asigură funcționarea eficientă și care trebuie promovate în procesul psihoterapiei. Mai mult, se consideră că persoana este, potențial, un asemenea sistem normal, sănătos, dar care poate fi perturbat de diferiți factori. Procesul de terapie ajută pacientul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
într-un mod specific, în funcție de formele generale ale culturii comunității. Cititorul interesat de caracteristicile particulare ale unui asemenea punct de vedere le poate găsi clar exprimate în lucrarea lui Lucian Blaga Ființa istorică (Bell, 1973). Pe scurt, ele pot fi rezumate astfel. Practica istorică este o parte a culturii unei comunități, influențată de întreaga concepție despre lume și viață a acesteia. În acest cadru este modelată și funcționează, trebuind să fie judecată în raport cu acest cadru referențial. Pentru a înțelege în general
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
practica sa istorică specifică, trebuie să pornim de la analiza universului cultural de ansamblu al acesteia. Să reluăm un exemplu utilizat de însuși Blaga: istoriografia egipteană din mileniile IV-III. Această istoriografie (de fapt, singura istorie practicată de Egiptul acelei perioade) se rezumă la o listă lungă de nume de faraoni. În raport cu istoria modernă, o asemenea practică este extrem de rudimentară. Unii istorici au interpretat această practică drept o formă primitivă, neevoluată, extrem de incompletă a istoriei. În comparație cu istoria modernă, o asemenea judecată este perfect
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
consecințe importante asupra viitorului. Este normal ca o societate dinamică să se înțeleagă pe ea însăși în termeni istorici. Istoria include în ea însăși cheia înțelegerii. Conștiința de sine a unei asemenea societăți este, în mod necesar, o conștiință istorică. Rezumând cele spuse mai sus, societățile dinamice creează interesul pentru timp din două motive relativ distincte: a) Evenimentul capătă un profil unic, impredictibil, fiind modelat de o mulțime de factori, inclusiv de subiectivitatea umană. Un război purtat de două comunități arhaice
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
relativ recent. Sunt mai mulți factori care explică această întârziere. În primul rând, trebuie să considerăm că însăși elaborarea unor științe ale fenomenelor sociale reprezintă un obiectiv relativ târziu. Istoria, de exemplu, a avut rareori ambiții explicative, de regulă ea rezumându-și sarcina la reconstituirea evenimentelor trecute. Ideea de a pune bazele unor științe ale socialului și umanului, inclusiv ale științelor istorice a fost formulată de abia în secolul al XVIII-lea, sub influența exemplarității științelor naturii. Caracteristică gândirii secolului al
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]