8,136 matches
-
până în acest moment 3 dansuri: Some no mai: Tsukishiro( Primul dans: Luna albă ) Un cerc de gheață apare pe pământ în jurul Rukiei, Care apoi ingeta totul de la pământ la cer. Tsugi no mai: Hakuren( Următorul dans: Ropot alb ) Atinge cu sabia pământul din fața să de 4 ori, formând un semicerc. Din cele 4 locuri se ridică particule de gheață până când Rukia eliberează înaintea să oun imens val de gheață. Sân no mai:Shirafune ( Al treilea dans: Sabie albă ) Acest atac funcționează
Rukia Kuchiki () [Corola-website/Science/321821_a_323150]
-
Ropot alb ) Atinge cu sabia pământul din fața să de 4 ori, formând un semicerc. Din cele 4 locuri se ridică particule de gheață până când Rukia eliberează înaintea să oun imens val de gheață. Sân no mai:Shirafune ( Al treilea dans: Sabie albă ) Acest atac funcționează doar dacă zenpakuto-ul esta spart. Sabia se recompune din particule de gheață, pemetrand prin orice obiect în drumul ei.
Rukia Kuchiki () [Corola-website/Science/321821_a_323150]
-
ori, formând un semicerc. Din cele 4 locuri se ridică particule de gheață până când Rukia eliberează înaintea să oun imens val de gheață. Sân no mai:Shirafune ( Al treilea dans: Sabie albă ) Acest atac funcționează doar dacă zenpakuto-ul esta spart. Sabia se recompune din particule de gheață, pemetrand prin orice obiect în drumul ei.
Rukia Kuchiki () [Corola-website/Science/321821_a_323150]
-
personaje, începând cu copilăria lui Túrin, continuând cu captivitatea tatălui său în Nírnaeth Arnoediad și cu exilul lui Túrin în Doriath, cu perioada petrecută de Túrin în Nargothrond, relația incestuoasă neintenționată cu sora lui, Nienor, și terminând cu sinuciderea cu ajutorul sabiei Gurthang după omorârea lui Glaurung. Elemente de referință privind numele personajelor principale: În această poveste, Túrin își ia numele Turambar, însemnând Stăpânul Destinului în limba quenyană, ceea ce reprezintă un jurământ de a se opune întunericului care îi condusese viața până
Narn i Chîn Húrin () [Corola-website/Science/321869_a_323198]
-
fost lansată la BookExpo 2005, deși ele au fost mutate ulterior în al cincilea volum al seriei, "Dansul dragonilor". Martin plănuia ca a patra carte să se intituleze "Dansul dragonilor", acțiunea fiind reluată la cinci ani după cea din "Iureșul săbiilor" (pentru ca personajele tinere să crească). În timp ce scria, și-a dat seama că asta va duce la apariția multor pasaje în care se povestesc evenimente petrecute în acei cinci ani, pentru a se umple golurile. După douăsprezece luni de lucru la
Festinul ciorilor () [Corola-website/Science/321949_a_323278]
-
evenimente petrecute în acei cinci ani, pentru a se umple golurile. După douăsprezece luni de lucru la carte, Martin a decis să abandoneze mare parte din ceea ce scrisese și să o ia de la capăt, continuând povestea de unde o lăsase "Iureșul săbiilor". El a făcut publică această decizie, împreună cu noul titlu, " Festinul ciorilor", la Worldcon-ul din Philadelphia, pe 1 septembrie 2001. Tot atunci a anunțat că "Dansul dragonilor" va deveni a cincia carte a seriei. În mai 2005, Martin a anunțat că
Festinul ciorilor () [Corola-website/Science/321949_a_323278]
-
mai 2005, Martin a anunțat că manuscrisul "Festinului ciorilor" ajunsese la 1527 de pagini, rămânând încă "vreo sută de pagini cu capitole incomplete, precum și alte schițe de capitole nescrise încă." Ținând cont că dimensiunea manuscrisului său pentru romanul anterior, "Iureșul săbiilor", dăduse bătăi de cap editorilor din întreaga lume cu cele 1521 de pagini ale sale, Martin și editorii săi au decis să împartă în două acțiunea din "Festinul ciorilor". În loc să împartă textul conform cronologiei, Martin a ales să facă acest
Festinul ciorilor () [Corola-website/Science/321949_a_323278]
-
evenimentele din est și din nord." Martin a mai adăugat că seria "Cântec de gheață și foc" va avea probabil șapte romane. "Festinul ciorilor" a fost publicat pe 17 octombrie 2005, la peste cinci ani de la apariția volumului anterior, "Iureșul săbiilor". Romanul paralel, "Dansul dragonilor", nu a fost publicată nici până la începutul anului 2011. În "Festinul ciorilor", Martin îl numește pe zeul adorat în general de soldați în Casa în Alb și Negru din Braavos - Bakkalon, Copilul Palid. Bakkalon este un
Festinul ciorilor () [Corola-website/Science/321949_a_323278]
-
în continuare, i-au omorât pe moștenitorii regelui și au distrus mare parte a stirpei lui, în afara soției lui însărcinate și a fiului său, Viserys, care au fugit la Piatra Dragonului. Însuși Regele Aerys a fost omorât de Jaime Lannister, sabia lui jurată, care de atunci a ajuns să fie numit Regicidul. Soția lui Aerys a murit la nașterea lui Daenerys Targaryen, care a fost dusă de susținătorii loiali dincolo de marea îngustă, spre Orașele Libere, pentru a fi în siguranță. Între
Cântec de gheață și foc () [Corola-website/Science/321956_a_323285]
-
și să duc lucrurile în direcții noi și neașteptate." Totalul paginilor se referă la edițiile hardcover americane. După dezvoltarea seriei la patru volume, Martin a comentat: "Ce pot spune? Este o poveste COMPLEXĂ, cu mii de personaje." După finalizarea "Iureșului săbiilor" în 2000, Martin a început lucrul la "Dansul dragonilor", care se dorea a fi al patrulea volum și care relua povestea cinci ani mai târziu. Martin și-a dat seama că acest lucru implica folosirea excesivă a pasajelor în care
Cântec de gheață și foc () [Corola-website/Science/321956_a_323285]
-
Festinul ciorilor". Lucrul la noua carte, pornit de la zero, s-a dovedit destul de dificil și a progresat lent, mai ales deoarece acțiunea romanului nu era în planurile inițiale ale autorului. Până în mai 2005, "Festinul ciorilor" devenise mai lungă decât "Iureșul săbiilor" (al cărei manuscris avea 1521 de pagini), iar editorii lui Martin l-au informat că nu o pot publica într-un singur volum. Ei i-au sugerat să împartă cartea în două și să o lanseze sub forma " Festinul ciorilor
Cântec de gheață și foc () [Corola-website/Science/321956_a_323285]
-
Kar-Chee Reign" a lui Avram Davidson. Deși este una dintre cărțile aparținând universului Hainish, narațiunea conține o serie de elemente aparținând genului fantezie eroică. În călătoria sa pe o planetă înapoiată, Rocannon întâlnește lorzi care trăiesc în castele și poartă săbii, precum și alte rase asemănătoare zânelor și piticilor. Romanul poate fi catalogat ca science fantasy sau planetary romance. În acest roman apare termenul "ansiblu", care desemnează un aparat ce permite comunicarea cu viteze superluminice. El a ajuns să fie folosit ulterior
Lumea lui Rocannon () [Corola-website/Science/321421_a_322750]
-
istoricului italian Antonio Pigafetta, Magellan a încercat să-l convingă pe Lapu-Lapu să respecte poruncile lui Rajah Humabon în seara dinaintea bătăliei, Pigafetta scrie cum, a doua zi dimineața, Magellan a desfășurat patruzeci și nouă de oameni în armuri cu săbii, topoare, scuturi, arbalete și puști, și a plecat spre Mactan în dimineața de 28 aprilie. Istoricii filipinezi observă că din cauza ieșiturilor stâncoase și din cauza coralilor de lângă țărm, soldații creștini nu au putut debarca pe Mactan. Obligat să ancoreze departe de
Bătălia de la Mactan () [Corola-website/Science/321463_a_322792]
-
atacat pe Magellan; el a fost rănit în braț cu o suliță și în picior cu un kampilan. Cu acest avantaj, oamenii lui Lapu-Lapu l-au ajuns și l-au ucis. A fost înjunghiat și apoi hăcuit cu sulițele și săbiile. Pigafetta și ceilalți au reușit să scape, Conform relatării lui Pigafetta, mai mulți dintre oamenii lui Magellan au murit în bătălie, și mai mulți băștinași convertiți la creștinism care veniseră în ajutorul lor au fost uciși de războinici și soldați
Bătălia de la Mactan () [Corola-website/Science/321463_a_322792]
-
el a hotărât să ia inițiativa în mâinile sale. Însă, atunci când Ștefan a venit, cu câțiva însoțitori, în casa lui Isaac și a încercat să pună mâna pe el, Angelos, care nu avea nimic de pierdut, l-a ucis cu sabia pe Hagiochristophoritzes și a fugit călare până la Sfânta Sophia, unde a cerut adăpost. Poporul l-a susținut cu plăcere pe Isaac și răscoala izbucnită a înălțat la tron noua dinastie, Angelos, care a dus Bizanțul la pieire definitivă. Isaac II
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
noul târg cu venețienii, care, se pare, uitaseră, cu totul, de episodul din biserica San Marco. Francezii, convinși că fac un lucru util, au pornit spre cetatea creștină Zara, fără să țină seama că erau cruciați și nu puteau ridica sabia împotriva creștinilor, mai ales când aceștia nu manifestau nici un fel de intenție războinică, fără să se teamă că papa Inocențiu al III-lea amenința cu excomunicarea întreaga oaste. Puțini au fost aceia care, văzând întorsătura lucrurilor, au părăsit cruciada. Ceilalți
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
A urmat asediul. Trei corpuri de oaste, conduse de Bonifaciu de Montferat, Mathieu de Montmorency și Balduin de Flandra, au atacat dinspre uscat, în timp ce Enrico Dandolo conducea asaltul pe mare. Loviturile bombardelor, tirul arbaletelor, strigătul lăncierilor, ale luptătorilor, care cu sabia în mână propteau scările de zid se aruncau asupra grecilor, făceau un tumult de nedescris; pământul și marea păreau că se scufundă. Galera purtând stindardul sfântului Marco a fost trasă la țărm. Din ea a sărit Enrico Dandolo gata de
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
epuizați după primul asediu, căruia îi rezistaseră aproape o săptămână. Așa se face că în anul 1204, în luna aprilie, cruciații ajungeau stăpâni pe impunătoarea capitală a lumii creștine de Răsărit și, conform dreptului învingătorului, o treceau prin foc și sabie mai multe zile, bucurându-se de prăzile făcute. Vestea de cele petrecute la Constantinopol a ajuns până la Inocențiu al III-lea. Omul politic, care era papa, nu putea să nu vadă că o atare purtare nu era deloc în favoarea unității
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
zi. În ziua a 14-a, sicriul a fost transferat în sala mortuară (numită "hinkyū" sau "mogarinomiya") unde a fost așezat pe un catafalc, pe ambele părți fiind plasate ramuri ale plantei sfinte "sasaki", lămpi etc., iar în fața lui o sabie. În a 28-a zi, numele nou ce i-a fost dat (adică, Meiji) a fost anunțat de către noul împărat. Înmormântarea a avut loc în a 45-a zi de după deces. În acea dimineață, noul împărat a vizitat sala mortuară
Împăratul Meiji () [Corola-website/Science/316409_a_317738]
-
următoarele: "„Sau făcut de robul lui Dumnezău, pomenește D[oa]mne, Ioan, Stana, Dumitru, Matei, Mihai, Ana, Nicolae, Dumitra, Păuna, Gheorghie, Floaria, Măriia. 1838 martie 10”". Pe cea de a doua ușă împărătească, pe care este pictat Arhanghelul Mihail cu sabia în mână, stă scris pe sulul din mâna stângă astfel: "„Cela ce va întra în bisearică cu inimă necurată de această sabie tăiată va fi. 1837 iunie 10.”" O altă însemnare se poate citi pe chenarul de jos al ușilor
Biserica de lemn din Govora () [Corola-website/Science/316457_a_317786]
-
Măriia. 1838 martie 10”". Pe cea de a doua ușă împărătească, pe care este pictat Arhanghelul Mihail cu sabia în mână, stă scris pe sulul din mâna stângă astfel: "„Cela ce va întra în bisearică cu inimă necurată de această sabie tăiată va fi. 1837 iunie 10.”" O altă însemnare se poate citi pe chenarul de jos al ușilor împărătești: "„Leat 7346 ... Popa Dumitru”", apoi: "„Dumitru ereu ...”". La dreapta ușilor spre altar se găsește o pisanie legată de pictarea tâmplei: "„Ac
Biserica de lemn din Govora () [Corola-website/Science/316457_a_317786]
-
lată. La începutul perioadei Hallstatt se foloseau o mare varietate de spade scurte. Spada lungă, ca un paloș, a fost răspândită de celți în secolele IV-III î.Hr. Trebuie remarcat că în literatura de specialitate se folosește foarte des termenul de sabie (armă cu un singur tăiș) și pentru a indica spada (dar și termenul de spadă pentru sabie). În armata romană, după războaiele punice, a fost introdusă spada scurtă după model celto-iberic, denumită "gladius". Scopul principal al acestei arme era împungerea
Spadă () [Corola-website/Science/316468_a_317797]
-
paloș, a fost răspândită de celți în secolele IV-III î.Hr. Trebuie remarcat că în literatura de specialitate se folosește foarte des termenul de sabie (armă cu un singur tăiș) și pentru a indica spada (dar și termenul de spadă pentru sabie). În armata romană, după războaiele punice, a fost introdusă spada scurtă după model celto-iberic, denumită "gladius". Scopul principal al acestei arme era împungerea, metodă eficientă în atacul în care soldații erau strâns grupați. Folosirea "gladius"ului prin tăiere verticală, orizontală
Spadă () [Corola-website/Science/316468_a_317797]
-
arme era împungerea, metodă eficientă în atacul în care soldații erau strâns grupați. Folosirea "gladius"ului prin tăiere verticală, orizontală sau oblică, prin mișcări ample, expunea corpul soldatului. În perioada târzie a Imperiului Roman, gladiusul a fost înlocuit treptat de sabia lungă, după model barbar. Lama spadei medievale are circa 1 metru lungime, două tăișuri și o nervură mediană, destul de groasă pentru a rezista loviturilor. Spada are o gardă solidă și un mâner, prins ferm de lamă, care, împreună cu lama, îi
Spadă () [Corola-website/Science/316468_a_317797]
-
Aceasta păstrează în morfologia mânerului elemente specifice pumnalelor "akinakes" (butonul cu "antene" sau "gheare de vultur" și gardă antropomorfă) dar este prevăzută cu o lamă dreaptă cu lungimea neobișnuită de 1,12 m. și dotată cu șănțuiri. Se estimează că sabia datează din secolele VI-V î.Hr., fiind produsă de sciți. A nu se confunda spada cu sabia, care are doar un tăiș.
Spadă () [Corola-website/Science/316468_a_317797]