7,703 matches
-
Datorită faptului că infanteria nu a reușit să cucerească fortul nordic, a fost cerut ajutorul Luftwaffe, care a executat două bombardamente aeriene pe 29 iunie. Aceste atacuri i-a silit în cele din urmă pe cei aproximativ 360 de soldați sovietici să se predea. În ciuda faptului că soldații sovietici au fost luați prin surprindere, au fost depășiți din punct de vedere numeric, au intrat în criză de alimente, muniție și medicamente, au fost încercuiți, ei au rezistat mult mai mult decât
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
cucerească fortul nordic, a fost cerut ajutorul Luftwaffe, care a executat două bombardamente aeriene pe 29 iunie. Aceste atacuri i-a silit în cele din urmă pe cei aproximativ 360 de soldați sovietici să se predea. În ciuda faptului că soldații sovietici au fost luați prin surprindere, au fost depășiți din punct de vedere numeric, au intrat în criză de alimente, muniție și medicamente, au fost încercuiți, ei au rezistat mult mai mult decât se așteptaseră germanii. Germanii au fost nevoiți să
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
înregistrate de germani. Raportul a fost finalizat pe 8 iulie 1941. O copie a acestui raport a fost găsită în arhiva Divziei a 45-a, care a fost capturată de Armata Roșie la Livnî în 1942. Grupuri mici de soldați sovietici sau luptători izolați s-au mai ascuns în ruinele fortificațiilor de la Brest o perioadă de timp. Pe pereții fortăreței pot fi văzute în zilele noastre inscriții precum „Vom muri dar nu vom părăsi fortăreața” sau „Mor, dar nu mă voi
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
pereții fortăreței pot fi văzute în zilele noastre inscriții precum „Vom muri dar nu vom părăsi fortăreața” sau „Mor, dar nu mă voi preda. Adio, Patrie! 20.VII.41." Nu este clar dacă aceste inscripții au fost făcute de supraviețuitorii sovietici, sau au fost făcute mai târziu în scopuri propagandistice. Maiorul Piotr Gavrilov a fost capturat pe 23 iulie. După război, el avea să fie decorat tiltul de Erou al Uniunii Sovietice. Există autori care susțin că elemente sovietice izolate au
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
lui ulterioară. Rezistența apărătorilor fortăreței nu a afectat în mod semnificativ succesele inițiale ale germanilor, Wehrmachtul înaintând rapid în teritoriul sovietic conform planurilor, lăsând fortăreața încă necucucerită mult în spatele liniei frontului. Luptele de la Brest nu au fost cunoscute publicului larg sovietic până în 1957. Ziaristul Serghei Smirnov a publicat în acel an cartea „Cetatea Brestului” în care el a căutat să scoată la lumină poveștile apărătorilor cetății - morți în luptă sau în lagărele naziste ca și a supraviețuitorilor. În perioada poststalinistă, apărătorii
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
artileriei germane a fost o surpriză toatală pentru apărătorii fortăreței, care au suferit pierderi grele în oameni și materiale. În condițiile în care o parte a fortăreței fusese deja cucerită de Wehrmacht, Fomin a preluat conducerea unui grup de soldați sovietici care apărau Poarta Holm. Luptătorii sovietici au rezistat până pe 26 iunie. Fomin a fost luat prizonier și a fost identificat ca evreu și comisar politic. În conformitate cu ordinul emis de Adolf Hitler încă din martie 1941 (așa numitul „Ordin al Comisarilor
Efim Fomin () [Corola-website/Science/330008_a_331337]
-
toatală pentru apărătorii fortăreței, care au suferit pierderi grele în oameni și materiale. În condițiile în care o parte a fortăreței fusese deja cucerită de Wehrmacht, Fomin a preluat conducerea unui grup de soldați sovietici care apărau Poarta Holm. Luptătorii sovietici au rezistat până pe 26 iunie. Fomin a fost luat prizonier și a fost identificat ca evreu și comisar politic. În conformitate cu ordinul emis de Adolf Hitler încă din martie 1941 (așa numitul „Ordin al Comisarilor”), Fomin a fost executat imediat după
Efim Fomin () [Corola-website/Science/330008_a_331337]
-
(în germană: "Richtlinien für die Behandlung politischer Kommissare"), cunoscut și ca Ordinul Comisarului ("Kommissarbefehl"), a fost un ordin emis de Adolf Hitler în martie 1941, în perioada de pregătire a Operațiunii Barbarossa. Acest ordin prevedea ca toți comisarii politici sovietici identificați în rândul prizonierilor să fie executați pe loc pentru rolul jucat în răspândirea comunismului și întărirea rolului Partidului Comunist în rândurile armatei. Acest ordin prevedea ca toți acei prizonieri identificați ca fiind „complet bolșevizați sau reprezentanți activi ai ideologiei
Directivă pentru tratamentul comisarilor politici () [Corola-website/Science/330011_a_331340]
-
direct național-socialismului”. Hitler era perfect conștient de faptul că ordinul său era ilegal, dar a absolvit în avans pe orice soldat care viola legile internaționale ducând la îndeplinire ordinul Fuhrerului. El s-a bazat în mod greșit pe presupunerea că sovieticilor nu li se aplică prevederile Convențiilor de la Haga, de vreme ce URSS nu le semnase. Adevărul este că Rusia imperială, predecesoarea URSS, fusese semnatară a Convențiilor. Generalii prezenți la întâlnire nu au fost de acord cu ordinul, dar nu au avut curajul
Directivă pentru tratamentul comisarilor politici () [Corola-website/Science/330011_a_331340]
-
emisă de OKW pe 6 iunie 1941 și a fost destinată doar celor mai importanți comandanți, care au fost instruiți să își informeze subordonați exclusiv verbal. Punerea în aplicare a Ordinului Comisarului a condus la executarea sumară a mii de sovietici. Istoricul german Jürgen Förster nota în 1989 că acest lucru nu este adevărat, de vreme ce majoritatea comandanților germani pretind în memoriile lor că ordinul nu a fost executat. Ce este sigur este faptul că anumiți generali germani au refuzat să execute
Directivă pentru tratamentul comisarilor politici () [Corola-website/Science/330011_a_331340]
-
predea, Hitler a respins orice îndulcire a tratamentului aplicat comisarilor politici. Când prevederile Ordinului Comisarului au ajuns să fie cunoscute în tabără sovietică, ele nu au făcut decât să întârzie sau chiar să anuleze orice tentativă de capitulare a soldaților sovietici. Acest efect nedorit a fost folosit în apelurile repetate ale comandanților germani (de exemplu ale lui Claus von Stauffenberg) făcute la Hitler pentru modificarea ordinului. Hitler a anulat acest ordin pe 6 mai 1942. Problema acestui ordin a fost dezbătută
Directivă pentru tratamentul comisarilor politici () [Corola-website/Science/330011_a_331340]
-
egiptene, iordaniene și siriene și a aeroporturilor lor la începutul Războiului de Șase Zile și că obțină supremația aeriană. Distrugerea forțelor aeriene poate fi atinsă nu doar prin atacuri aeriene, dar și prin acțiuni terestre. În timpul Războiului Rece, responsabilii militari sovietici au declarat că URSS poate câștige supremația aeriană în ciuda inferiorității avioanelor sale de vânătoare prin cucerirea aeroporturilor NATO și parcarea tancurilor pe pistele acestora. (Trebuie amintit că în timpul ultimei conflagrații mondiale, germanii au folosit autostrăzile pe post de aeroporturi). Planificatorii
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
au declarat că URSS poate câștige supremația aeriană în ciuda inferiorității avioanelor sale de vânătoare prin cucerirea aeroporturilor NATO și parcarea tancurilor pe pistele acestora. (Trebuie amintit că în timpul ultimei conflagrații mondiale, germanii au folosit autostrăzile pe post de aeroporturi). Planificatorii sovietici plănuiau folosirea forțelor speciale Spețnaz pentru atacarea aeroporturilor NATO în cazul izbucnirii unui conflict. Atacurile declanșate de forțele speciale sunt considerate de unii comandanți o metodă eficientă de luptă împotriva unui inamic superior numeric sau tehnologic. Britanicii au creat Special
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
nepublicate ale Cominternului care a funcționat în Moscova, și au fost descoperite de autor în arhivele Cominternului din Moscova, Kiev, București și Chișinău. Documentele, care datează încă din perioada 1924-1928, au fost traduse din rusă și susțin construcția conceptului tipic sovietic al "moldovenismului" și inocularea acestuia în rândul populației din Basarabia, prin crearea Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenești în 1924. Cartea a fost lansată pe 4 decembrie 2009 la Muzeul Național de Istorie a Moldovei în Chișinău. La lansarea cărții, Alexandru
Gheorghe E. Cojocaru () [Corola-website/Science/331185_a_332514]
-
fost transcris de atunci în litere latine după ortografia franceză - Rosenne, a îndeplinit funcția de delegat al biroului de legătură „Bar” din Paris, care acționa pentru exercitarea de presiuni asupra Uniunii Sovietice pentru ca aceasta să-și schimbe politica față de evreii sovietici și să le permită libera emigrare spre Israel. Începând in anul 1953 a lucrat la Ministerul de Externe al Statului Israel, recent înființat. În anii 1961-1967 a fost consul al Israelului la New York și membru al delegației Israelului la Comisia
Meir Rosenne () [Corola-website/Science/334172_a_335501]
-
fabrica «Счётмаш» din Chișinău, apoi și la alte fabrici din alte orașe ale Uniunii Sovietice. În 1988 Vector-06C a fost premiat la expoziția unionala «ВДНХ». S-au produs modele modificate cu CPU-ul adoptat Zilog Z80 sau cu CPU-ul sovietic unic KR580VM1. A fost lansat și un proiect comercial, numit Vector Turbo+, cu un CPU Z80, frecvență de tact ridicată până la 6 sau 12 MHz, memoria RAM de 2 MiB și alte îmbunătățiri. CPU: KR580VM80A (clonă Intel 8080), overclockat din
Vector-06C () [Corola-website/Science/334196_a_335525]
-
comemorare a victimelor Holocaustului, care se referă în primul rând la milioanele de victime din rândul poporului evreu, dar și la alți oameni supuși planurilor de exterminare naziste, precum romi și membri ai altor categorii etnice, (ex.prizonieri de război sovietici]),religioase, de orientare sexuală (de pildă homosexuali), sau handicapați (ex.înapoiați mentali și bolnavi psihici), etc. În anul 1947 Șef Rabinatul Palestinei a înființat un comitet însărcinat cu alegerea unor date posibile pentru o zi memoriala consacrată victimelor Holocaustului.Comitetul
Yom Hashoa () [Corola-website/Science/334427_a_335756]
-
în armata română și a luptat împotriva Uniunii Sovietice. A fost capturat și luat prizonier de către armata sovietică și forțat să lucreze în diferite lagăre de muncă care i-au cauzat grave probleme de sănătate. După ce a fost eliberat de sovietici, grav bolnav s-a întors la familia sa în Negrești. Între 1947 și februarie 1948 întreaga avere a familie sale a fost confiscată de comuniști și urma să fie arestat de acestia, dar datorită problemelor grave de sănătate cauzate de
Vasile Mihalca () [Corola-website/Science/334468_a_335797]
-
limba tuvanilor. Preotul budist Donduk Kuular a fost primul ministru al statului. Acesta s-a opus influenței lui Stalin în țară și a introdus religia în școală, un aspect opus ideilor ateiste ale politicii Uniunii Sovietice. În cele din urmă sovieticii au creat „Uniunea Revoluționară a Tineretului”; cinci membri ai acesteia au înfăptuit o lovitură de stat împotriva guvernului condus de Donduk Kuular, care a fost executat în 1932. Salchak Toka, unul dintre complotiști, a devenit noul prim-ministru.
Republica Populară Tuva () [Corola-website/Science/335104_a_336433]
-
secunde. Un din echipa de căutare și salvare a celor doi aviatori a fost, de asemenea, ucis atunci cand elicopterul de salvare a fost doborât de rebeli. Doborârea aeronavei Suhoi Șu-24 reprezintă prima distrugere a unui echipament aviatic militar rus sau sovietic de către un stat membru al NATO din anii 1950 până în 2015. Reacțiile de după acest incident au inclus retorica dura a Rusiei și o încercare a NATO de a tempera situația. Drept răspuns, Rusia a desfășurat crucișătorul în largul coastei siriene
Doborârea avionului rusesc Suhoi Su-24 din 2015 () [Corola-website/Science/335138_a_336467]
-
dată frontiera de stat cehoslovacă. Conducerea carismatică și curajul personal al lui Svoboda au fost foarte apreciate de către superiorul său militar de la acea vreme, mareșalul sovietic Ivan Konev. Beneficiind de încrederea conducătorului comunist din exil Klement Gottwald și a oficialilor sovietici, el a urcat rapid treptele ierarhiei militare, devenind general de armată în august 1945. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, o mare parte a Cehoslovaciei a fost eliberată de Armata Roșie și de Corpul 1 Armată Cehoslovac aflat sub
Ludvík Svoboda () [Corola-website/Science/335188_a_336517]
-
troian fusese "de facto" tot timpul și a fost ales deputat în Adunarea Națională. Svoboda a fost forțat să iasă din armată (în care ajunsese din noiembrie 1945 la rangul de general de armată) în 1950 ca urmare a presiunii sovieticilor. El a îndeplinit funcția de viceprim-ministru din 1950 până în 1951. În perioada de epurare politică care a urmat Svoboda a fost arestat și i s-a „recomandat” să-și salveze renumele prin comiterea unui suicid, dar în cele din urmă
Ludvík Svoboda () [Corola-website/Science/335188_a_336517]
-
iar în epoca standardizării, normele limbii literare au fost impuse ca valabile pentru limbă în general, astfel confundându-se limba literară cu ceea ce se numește „limbă standard”. Această concepție s-a perpetuat până relativ aproape de epoca actuală. În opinia lingviștilor sovietici din anii 1960-1990, limba literară rusă este o formă superioară a limbii naționale elaborată de-a lungul istoriei, normată și corectă, fiind limba operelor literare, a mass mediei, a teatrului, a științelor, a instituțiilor oficiale, a școlii etc. Prin calitățile
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
a capturat 12 unități și le-a utilizat sub indicativul "76 K 42". Autotunul românesc TACAM R-2 a fost construit prin instalarea unui tun ZiS-3 de captură, într-o cutie blindată cu trei laturi, pe șasiul unui tanc R-2. Soldații sovietici apreciau tunurile ZiS-3 datorită fiabilității, durabilității si preciziei lor deosebite. Piesele de artilerie erau ușor de întreținut, și antrenamentul servanților era facil. Afetul ușor permitea atât tractarea tunului ZiS-3 de către camioane și de către mașini de teren puternice (precum Dodge 3
ZiS-3 () [Corola-website/Science/335263_a_336592]
-
și Lenin”. Pe Emil Bodnăraș l-a întrebat dacă a fost la război. „Am fost la închisoare”, a răspuns acesta, crezând ca o să-l impresioneze. După aceea Mao a început să povestească, mai întâi relatând versiunea proprie asupra neînțelegerilor cu sovieticii. În 1957, URSS ar fi insistat să ocupe litoralul chinezesc. „Polemica aceasta nu va avea o mare influență asupra situației din China", a spus Mao. „În primul rând, nimeni nu a murit și nici nu va muri. În al doilea
Relațiile dintre România și China () [Corola-website/Science/335275_a_336604]