8,609 matches
-
al educației noi ține să precizeze că el nu are în vedere o școală fără efort; criticile sale vizează, mai ales, acea teorie pedagogică care obligă copilul să facă efort numai din sentimentul datoriei. În concepția sa, trecerea de la activitatea spontană, de la joc, la muncă, ar urma să se realizeze treptat, pe nesimțite, cu atît mai mult cu cît "nu există între joc și muncă, mai ales la copil, o opoziție radicală" (21, p. 100). La început, activitatea copilului este în
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
oricărui animal niște animale adulte, nu se poate susține că puiul de om devine om făptură socială! prin simpla desfășurare a legilor naturii. Accentul pus pe impulsurile interne constituie, la reprezentanții "educației noi", un argument în sprijinul ideii de activitate spontană. Pe măsură ce apare un nou impuls (instinct), copilul manifestă tendința spre o activitate corespunzătoare acestuia; așa încît omul se dezvoltă nu atît prin conjugarea dispozițiilor interne cu condițiile externe, cît prin simpla maturizare a celor dintîi. Adoptarea unui punct de vedere
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
o expresie a spiritului "școlii active" (17, pp. 36-37). "Activismul" lui Găvănescul avea alt temei și altă intenționalitate decît "școala activă". În concepția sa, activismul urmărea exercitarea voinței și formarea deprinderilor de acțiune; activitatea practică nu avea deci un caracter spontan și nu era o sursă de cunoștințe, cum s-a constatat la reprezentanții "educației noi". Numai reducînd școala activă la "manualism" s-ar putea face o oarecare apropiere între I. Găvănescul și acest curent pedagogic. Chiar dacă a dorit să se
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Exista aici o tradiție mai veche, în spiritul unei educații libere, exprimată prin deviza Vom Kinde aus! (Să pornim de la copii!). Acum, îndată după război, a fost adoptat sistemul comunității școlare (Gemeinschaftsschule). Elevii erau constituiți în grupe (după preferințele lor spontane) care se destrămau ori de cîte ori apăreau noi interese și noi motive de regrupare. Totodată, ideea de libertate a elevilor a fost împinsă pînă la exagerare. Elevii aveau multiple libertăți; de a-și alege activitatea și subiectele de discutat
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
SUTHERLAND NEILL (1883-1973), despre care Ad. Ferrière spunea că este "copilul teribil al pedagogiei extremiste din Anglia". Astfel de "inovații", ca și diversele modalități de a realiza selfgovernment-ul cu puternice influențe ale "educației libere" au supraapreciat potențele copilului, interesele sale spontane, nesocotind vîrsta la care apar tendințele spre cooperare; în consecință, ele au dus la eșec. Asemenea încercări, care nu erau toate integrate în spiritul educației noi, n-au dus, totuși, la scăderea prestigiului acestui curent pedagogic. În 1921 a avut
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
stadii ale dezvoltării societății. Trăsăturile caracteristice ale fiecărui stadiu devin apoi notele dominante ale unui tip psihologic. În primii șase ani de viață aprecia pedagogul elvețian copilul parcurge etapele vînătorului și păstorului primitiv; la această vîrstă se realizează un exercițiu spontan al simțurilor. În consecință, pe prim plan trebuie pusă tocmai educația senzorială. De la șase la doisprezece ani copilul parcurge stadiul de agricultor și meșteșugar; apar acum "interesele agricole", relevate prin preocupările pentru grădinărit ș.a.m.d. Fără îndoială că ipoteza
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
german făcea distincție între societate (Gesellschaft) și comunitate (Gemeinschaft). Prima presupune o grupare umană care urmărește un anumit scop și în care oamenii se integrează, subordonîndu-se autorității; spre deosebire de societate, comunitatea este o asociație liberă, al cărui model îl constituie gruparea spontană a copiilor. Întemeindu-se pe această distincție, Petersen renunță la clasa tradițională care, nefiind alcătuită prin consimțămîntul mutual, nu reușește să-i angajeze pe toți elevii în jurul unui principiu comun, nu creează condiții pentru ca aceștia să lucreze din îndemn propriu
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
prin muncă a acesteia, precum și prezența ideii ca fiecare elev membru al unui grup să devină și un subiect al educației (15). Este adevărat, se recunoștea în răspunsurile la anchetă că nu întotdeauna se reușea să se desfășoare o "activitate spontană", că, de cele mai multe ori, educatorii interveneau în activitatea elevilor mai mult decît îngăduiau principiile educației noi. Dar și în aceste condiții, procesul instructiv avea de suferit, ca și cel educativ, mai ales datorită raporturilor univoce stabilite între conducători și membrii
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a fost CELESTIN FREINET: (1896-1966) "făuritorul unei mutații pedagogice de dimensiuni excepționale" (16, p. 160). Începutul l-a făcut în 1924, introducînd imprimeria în școală și, odată cu aceasta, "textul liber" și "desenul liber" ca modalități fundamentale de manifestare și exprimare spontană a copilului. Imprimeria a adus cu sine și utilizarea grupului ca modalitate de activitate a elevilor unei clase. Acestora li se adăuga corespondența școlară, care nu era altceva decît un schimb de texte trimise copiilor din alte localități și prin
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
considera pedepsiți și de a reflecta asupra faptelor lor. În concepția acestui pedagog, colectivul nu se poate constitui în afara muncii. Aici însă el se deosebește fundamental de spiritul educației noi. Nu are în vedere o muncă menită să satisfacă interesul spontan, individual sau de grup, ci o muncă utilă societății, o muncă productivă chiar dacă, pentru cel ce o execută, nu numai că nu prezintă interes, dar este de-a dreptul plictisitoare. El aprecia că, treptat, va apărea și înțelegerea necesității muncii
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
X-a, 1935) începe prin exprimarea dezacordului față de teoriile din vremea sa educația autoritară și educația liberă. Prima este constrîngătoare, iar cealaltă lasă copilul pradă instinctelor sale. Și totuși, aprecia el, copilul nu devine ceea ce trebuie să fie în mod spontan, viața lui se cere a fi îndrumată. Dar cum este cu putință ca, în condițiile exercitării unei autorități, persoana umană să-și păstreze calitățile specifice tendința de a-și aparține ei însăși și de a fi liberă? Educatorul, sugerează pedagogul
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
care învață decît a celor care predau" (24, p. 131). Dacă poziția acelora care subordonează profesorul metodei este dăunătoare și oferă argumente existențialiștilor pentru a-și exprima reacția, nu mai puțin vătămător este antimetodismul lor, revenirea la forme de instruire spontană, lăsate la discreția bunului simț al educatorului și chiar a elevului. În elaborarea teoriei privind educația morală, existențialiștii au pornit de la conceptul de libertate prin care este exprimat și raportul dintre individ și societate. Din punctul lor de vedere, omul
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
se formează așa-zisele operații "propoziționale", legate în mai mare măsură decît operațiile "concrete" de folosire a limbajului. Vîrsta de 11-12 ani este începutul gîndirii ipotetico-deductive sau formale care se dezvoltă intens în timpul adolescenței. În această perioadă are loc formarea spontană a unui spirit experimental, ce deschide largi perspective activității constructive. Piaget stabilește o anumită relație între dezvoltarea inteligenței și viața socială. Astfel, pînă la șapte-opt ani datorită structurilor proprii gîndirii în curs de apariție nu este posibilă formarea unor relații
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
poate desfășura acțiunea. Obiecția privind dirijarea excesivă a elevului este întîmpinată de Galperin cu următorul răspuns: să se creeze astfel de condiții pentru ca elevul să perceapă sarcina pe care a primit-o ca pe propria sa activitate, "nu mai puțin spontană și naturală"! (9, p. 112). Din insistența cu care P. I. Galperin și colaboratorii săi (12) tratează dirijarea, rezultă că ei adoptă un alt punct de vedere în problema relației dintre învățare și dezvoltarea mintală decît acela exprimat de J.
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
P. I. Galperin și colaboratorii săi (12) tratează dirijarea, rezultă că ei adoptă un alt punct de vedere în problema relației dintre învățare și dezvoltarea mintală decît acela exprimat de J. Piaget. Pentru aceasta din urmă dezvoltarea are un caracter spontan, potrivit unor legități interne ale organizării intelectului, învățarea putînd numai să accelereze sau să încetinească ritmul formării structurilor operatorii ale gîndirii. După opinia psihologului rus, o bună organizare a instruirii, o dirijare a acesteia în conformitate cu etapele formării acțiunilor mintale ar
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
denumită condiționare operantă. Aplicarea acesteia la educație este după opinia lui B. F. Skinner "simplă și directă": "A instrui nu este, într-adevăr, nimic altceva decît organizarea condițiilor de întărire în care vor învăța elevii" (16, p. 63). Unei învățări spontane, proprie oricărui mediu social, cu rezultate nesigure și întîmplătoare, psihologul american îi opune instrucția ca organizare a condițiilor învățării, menită să ușureze și să accelereze apariția comportamentului dorit. Condițiile unei astfel de învățări le asigură instruirea programată, al cărui început
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cunoaștem colectivul de elevi, cum putem interveni pentru dirijarea și constituirea lui și cum putem constata și aprecia evoluția colectivului de la o etapă la alta (33). O izbutită îmbinare a caracterului teoretic cu cel practic oferă lucrarea Pedagogia în fața grupului spontan de copii, de MIRCEA ȘTEFAN, prin care se propune extinderea acțiunii educative a școlii, și a familiei, asupra întovărășirilor spontane (34). Problemele grupului în special "clasa de elevi ca grup social" au fost abordate dintr-o perspectivă "sociopedagogică" de EMIL
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de la o etapă la alta (33). O izbutită îmbinare a caracterului teoretic cu cel practic oferă lucrarea Pedagogia în fața grupului spontan de copii, de MIRCEA ȘTEFAN, prin care se propune extinderea acțiunii educative a școlii, și a familiei, asupra întovărășirilor spontane (34). Problemele grupului în special "clasa de elevi ca grup social" au fost abordate dintr-o perspectivă "sociopedagogică" de EMIL PĂUN. Se realizează astfel o tratare interdisciplinară pedagogică și sociologică a problematicii grupului, punîndu-se în evidență noi aspecte, cu implicații
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
temeiurile ei morale în colectivele școlare, E.D.P., București, 1973; N. RADU et al., Teoria grupurilor și cercetarea colectivelor școlare, E.D.P., București, 1976. 33. IOAN NICOLA, Dirigintele și sintalitatea colectivului de elevi, E.D.P., București, 1978. 34. MIRCEA ȘTEFAN, Pedagogia în fața grupului spontan de copii, E.D.P., București, 1978. 35. EM. PĂUN, Sociopedagogie școlară, E.D.P., București, 1982. 36. PETRE BURLOIU, MIRON CONSTANTINESCU, D. GRINDEA, Eficiența învățămîntului (proiect), în "FORUM", nr. 2-3, 1969. 37. M. MALIȚA, C. ZIDĂROIU, Modele matematice ale sistemului educațional, E.D.P., București
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
exces". Cioran căuta și el acest terț, dar postura sa, în întreaga sa operă, este cea a negatorului terțului și al lui Dumnezeu însuși. În monografia sa despre Cioran, Simona Modreanu observă cu subtilitate: "Neputînd adera nici la un "da" spontan, nici la un "nu" torturat, Cioran adoptă mai întîi o logică, apoi un fel de metafizică a terțului inclus [...], fondată pe "voluptatea contradicției" și o anume noblețe a lamentației, care îi diluează văicărelile în subtilitățile paradoxului"21. Dar să-i
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
a nu pune în pericol sarcină; Dan Iulian Alexe 104 în timpul alergării, la cea mai mică contracție sau durere, se va opri alergarea; în primul semestru de sarcină, se va efectua doar alergări foarte ușoare, pentru a evita riscul avortului spontan; practicarea joggingului crește temperatură corpului, din acest motiv gravidele trebuie să fie atente la echipamentul utilizat (mai lejer) și evitarea supraîncălzirii (dăunătoare fătului); practicarea joggingului în condițiile speciale impuse de sarcina necesită o bună hidratare înaintea, în timpul și după efectuarea
Jogging de la A la Z by Alexe Dan Iulian / Alexe Cristina Ioana () [Corola-publishinghouse/Science/1592_a_3066]
-
în "mulțimea solitară". Acest proces care a corupt și distrus atîtea culturi ale lumii le atacă acum pe ale noastre... Și totuși, în urma marelui val al dezvoltării econo-mice / tehnice / urbanizatoare care începe după 1950 a început și o rezistență existențială spontană, semi-inconștientă. Pentru a face față constrîngerilor tehnice, birocratice, cronometrice, atomizante, artificiale ale marilor aglomerări, mai întîi cei privilegiați, iar apoi populații din ce în ce mai numeroase au intrat într-o viață dublă, una a serviciului, cealaltă a week-end-urilor și vacanțelor, cînd se merge
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
similaritate mai temeinică. În plan formativ, aceste conexiuni facilitează modelarea personalității creatoare a copilului. Conexiunile interdisciplinare sunt relații logice determinate de recurgerea la informații, conținuturi, metode ale unor discipline în abordarea altei discipline, obiect de studiu. Poate fi un proces spontan, bazat pe cultura pluridisciplinară a cadrului didactic sau o procedură premeditată, proiectată, organizată. Corelarea dintre activități este posibilă deoarece obiectivele stabilite pentru fiecare tip de activitate nu constituie un impediment, întrucât obiective specifice unor arii curriculare sunt corelate unele cu
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
fi imediat descoperite. Atâta vreme cât aceste pete sunt secretul câtorva, aureola ziaristului atrage opinia majorității țării, și ziaristul e urmat cu entuziasm. Calculele noastre se întind mai cu seamă asupra provinciei. Este necesar ca noi să zgândărim acolo speranțe și aspirații spontane ale provinciilor. Este clar că sursa va fi întotdeauna aceeași; ea va porni de la noi. Atâta vreme cât nu ne vom bucura încă de o putere deplină, vom avea câteodată nevoie ca orașele-capitale să fie învăluite de opiniile poporului, adică ale majorității
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
să se adreseze unei comunități ierarhice, fracturate valoric și/sau în care nevoile sunt conflictuale, în care primul pas trebuie să rezide în armonizarea nevoilor și mangementul conflictelor. Mai mult, un proiect poate răspunde unei nevoi prioritare identificate în mod „spontan” de către întreaga comunitate, însă pot exista conflicte relativ la modul de soluționare sau designul și modul de implementare propuse de un finanțator sau altul este mai degrabă inovativ (fie nu este înțeles de către membrii comunității, fie dobândește un sens într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]