8,392 matches
-
cu o jumătate de oră, bagajul se cântărise, avea 32 de kile, scăpaseră de el. Le fusese deci ușor să se mute la Costache. Afară era sumbru, fulgii se lipeau de geam, își arătau o clipă desenul înstelat, apoi se topeau, dar înăuntru le era bine, era lumină, se simțeau la adăpost, iar discuția se depăna mai ușor decât oricând. Era ca și cum ai avea musafiri, dar nu și grijile de gazdă care vin odată cu ei. Timpul se topește ca fulgii de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
înstelat, apoi se topeau, dar înăuntru le era bine, era lumină, se simțeau la adăpost, iar discuția se depăna mai ușor decât oricând. Era ca și cum ai avea musafiri, dar nu și grijile de gazdă care vin odată cu ei. Timpul se topește ca fulgii de zăpadă, știi că ai câteva ore suspendate, în care nu trebuie să faci nimic-nimic, doar să plutești de-a lungul câmpurilor albe, ca și cum ai zbura. Șovăiseră înainte să pornească, fiindcă iarna trenul se împotmolea, uneori, în troiene
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
încredințat-o un amic. — Cine-i amicul, cum se numește? Dar înainte să apuce domnul avocat să răspundă, intră doamna casei, mică și bien en chair, încruntată, mânioasă chiar, cu obrajii roșii. Când văzu un străin, supărarea păru că se topește, îi întinse lui Costache o mână pufoasă, cu gropițe, acesta o duse la buze fără s-o atingă, apoi doamna ceru slujnicei două cafele. Dar domnul avocat pesemne că îi suporta greu prezența, fiindcă după două minute de conversație despre
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
dar n-avea curaj să meargă la familia Margulis. Mai curând ar fi trebuit să-l găsească pe micul comisionar, dar habar n-avea unde să-l caute și nici un chipiu roșu nu se zărea în locurile știute, parcă se topiseră. Cel care avea răspunsuri pentru asemenea întrebări și cunoștea adresele era tot el, Nicu, dar nu-l putea întreba pe Nicu unde să-l găsească pe Nicu, iar dacă-l găsea, nu mai avea de ce să-l întrebe unde e
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nici religia nu pot s-o oprească din aventurosul ei sbor. O dovadă despre aceasta sunt cele întâmplate acum câteva zile la Vaslui...“ Pe măsură ce vocea lui nea Cercel îi desfășura ghemul aventurii, fața băiatului se liniștea, prindea culoare și fulgii topiți pe obraji o făceau să strălucească. La sfârșit, când văzu că pe cei doi tineri „de religii diferite“ nu i-a putut opri nimic și că rudele fetei „se vor convinge și ele în cele din urmă că nu se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
că e timpul să ți le dau jos, nu? Ce zici? Bună dimineața, nucule! Furtuna de aseară ți-a rupt un braț. Hai să mai vedem ce mai putem face! Așa curăță, taie, adună, apoi când soarele timid începe să topească urmele iernii trecute, bunicul intră în livadă să vadă urmările bătăliei grele. După aceea sapă pomii la rădăcină, îi dă cu var până la jumătatea trunchiului de zici că le face straie noi, ca de îngeri. Într-o zi, l-am
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
cu grijă de ochii vicleni ai vulpii sau de arma ucigașă a vânătorului. Acum Țup-Țupăilă are blănița gri, aproape albă și de multe ori lasă ninsoarea să îl acopere ca o căsuță ocrotitoare, iar ca ferestre rămân doar nările afară, topind zăpada cu respirația lor caldă. E flămând iepurașul nostru. Iarba e la mare adâncime, pentru că zăpada s-a înălțat cât un munte în urma viscolului de săptămâna trecută. Copăceii din pădure sunt înghețați, așa că urecheatul nostru a ieșit la marginea pădurii
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
livada. Se strecoară ușor și începe să caute. E dezamăgit, mai ales că vede cum bunicul a adunat zăpada în jurul fiecărui copac, fie pentru a-l feri de îngheț, fie pentru a-i asigura apa necesară atunci când zăpada se va topi. Când a ajuns la locul unde era șirul copăceilor tineri, Țup a încremenit de mirare: toate tulpinițele erau înfășurate fie în coceni de porumb, fie în tulpini uscate de floarea soarelui, legate apoi cu sfoară. Și-a dat seama că
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
Acum bietul musafir s-a învârtit în jurul copăceilor, a mișcat mustățile, și-a înfipt de câteva ori dinții mari în îmbrăcămintea de iarnă a copăceilor și a plecat supărat în pădure. Trebuie să mai rabde câteva zile, până se va topi zăpada și tinerele vlăstare din margine vor tocmai bune de ros. NUCUL URIAȘ De când mă știu m-a impresionat nucul din mijlocul grădinii: înalt, cu coroană rotundă și deasă, cu nuci ce se iveau din coaja verde în toamne aurii
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
pânza iubirii există o musculiță și un păianjen. Pentru marile spirite, dragostea a avut întotdeauna un preț mai bun decât celebritatea. Don Juan? Doamne, ce cazier sentimental! Puțini se mai pot ridica zdraveni de sub șenilele unei mari iubiri. Iubirea poate topi orice aisberg. În iubire ești ori vioara întâi, ori a cincea roată la căruță. Spectrul iubirii se întinde generos între opaiț și arcul voltaic. Iubirea rămâne versantul fundamental al sublimului. Don Juan - un conchistador al iubirii. Iubirea față de semeni este
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
care sunt ceva mai profunde decât tăcerea. Fără artă, libertatea interioară se circumscrie banalului. Arta - o ofrandă tot mai năzuroasă. Poezia actuală își cam ține fanii în genunchi, pe coji de nucă. Arta poate metamorfoza veninul în leac. Marii creatori topesc particularul în etern omenesc. Arta bruiază marele cântec de sirenă al indiferenței și al monotoniei umane. Artiștii sunt martirii unor cauze eterne. Spiritual, popoarele trăiesc din respirația elitelor. Vocația artistică poate fi mai devastatoare chiar decât dragostea. Feriți - vă de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
jegul de pe destine. În zestrea spirituală a oricărui geniu intră și arta. Arta autentică tulbură, nu cosmetizează. Pamfletul spurcă. Uneori - sublim. Artistul este puțin anormal chiar în vremuri cumsecade. Arta autentică constă în ruguri interogative, nu în curcubeie exclamative. Talentul topește și apoi prelucrează influențele. Izgonită din rai, Eva a revoluționat artele plastice. Dacă în timpul afectat scrisului aș fi descărcat vagoane în gară, ajungeam miliardar. Inefabilul - această sublimă ambrozie a artei. Arta încearcă să mențină în plisc ramura de măslin. Arta
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
câteva privighetori și foarte mulți guguștiuci. Nici în artă nu este altfel. Unele scrieri actuale nu au putut fi citite decât de juriile care le - au premiat. Sărăcia a manifestat întotdeauna multă tandrețe față de talente. Într-un mare artist sunt topite două elemente fundamentale : rigoarea și boema. Unde sunt cărțile care să - i determine pe oameni să - și vândă televizoarele ? Poeții contemporani se înjură fără să se mai citească unii pe alții. În artă, dacă nu mănânci jar la timp, rămâi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Arta ar mai putea întârzia puțin reîntoarcerea noastră în copaci. Printre puținele lucruri care i - au reușit omului se află și arta. Luciditatea în artă netezește drumul spre identitate. Artiștii nu suportă tirania rigorii. Numai cultura ne - ar mai putea topi solzii de pe creier. Marea revanșă la deșertăciunea vieții este creația. Uneori în artă e ca în totalitarism. Ierarhiile antume nu mai pot fi modificate decât de Dumnezeu. Cultura a transformat ciomagul în sarcasm. Sporindu-i în mod substanțial, eficiența. Arta
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
să plecăm îmbrăcați. Orice creație înseamnă un front deschis în fața morții. Cu tiranii numai moartea se poate lua la trântă. Moartea este marea poartă spre uitare. La bătrânețe, așteptăm cu înfrigurare invitația la masa rotundă a neantului. Cei slabi își topesc deziluziile în sinucideri. În genomul uman este înscrisă și plecarea. În pragul desprinderii de viață, îndreaptă-ți ochii minții spre raiul copilăriei. Mulți dintre marii români au murit ori în ospiciu, ori în exil. Murim îndeosebi noaptea. Când lumina nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a trimis pe adresa de acasă, pe adresa Universității și pe adresa de la Nea Laie, o sumedenie de scrisori, la care, biata fată, nu a primit nici un răspuns, deoarece nici o scrisorică nu a ajuns în mâinile destinatarului, iar ea se topea văzând cu ochii și, colac peste pupăză, s-a întâmplat, ceea ce s-a întâmplat... Acum Bidaru avea douăzeci și șapte de ani. Se afla în tren în drum spre casa părintească, împăcat chipurile cu soarta, cu o hârtie în buzunar
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pentru a lua "lumină din lumină", s-a produs un scurt-circuit între petalele florii încă nedefinit colorate, care s-au înroșit, și mustăcioara neagră care a început să vibreze în neștire. Scurtcircuitul a fost însoțit de un arc-voltaic ce-i topea și îi contopea pe amândoi într-un tot indestructibil. Bidaru era sigur că această contopire, momentan virtuală, duce direct spre Starea Civilă și altar. Știa precis că prietenul lui preferă bujorul tocmai pentru calitățile lui deosebite, susținând că este o
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
tras băiatul cât mai aproape, pentru a-l ocroti, făcându-i și lui același semn creștinesc, după care începu să povestească: Vara trecută, la noi în sat l-a trăsnit pe un om bătrân chiar în prispa casei. Trăsnetul a topit sârma de care era legat câinele. Bătrânul a murit pe loc. Câinele trăiește și acum, dar își trage păcatul cu el. E paralizat bietul animal. Merge mai mult pe burtă târându-și picioarele din spate. Un fulger, urmat la scurt
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
sunt și cu mult mai mari, mai vii, mai apropiate și mai incandescente decât și-ar fi imaginat vreodată; că se scurg și vin spre el într-un șuvoi continuu care peste puțin timp îl va învălui și îl va topi cu totul. Când și-a dat seama că nu era altceva, decât un nimic gânditor pe un meteorit în derivă de dimensiuni apreciabile, într-un spațiu nemărginit sinistru și înspăimântător, a zărit în depărtare un mic corp rotund. Acesta, cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și, deocamdată, trei strănepoți. Aceștia, împreună cu consoartele lor, dacă ar reuși să-i strângă pe toți laolaltă într-un anumit moment, ar forma aproape un pluton. Erau în cantonament, pe la mijlocul lunii martie. Soarele încălzea petele albe de zăpadă care se topeau văzând cu ochii, transformându-le în șuvoaie din ce în ce mai mari, până ajungeau în albia unui râu pe care-l umflase mai dihai ca de obicei. În unele locuri stratul de zăpadă era atât de adânc încât, când puneau piciorul se afundau
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
copii, a ieșit la mal singur-singurel, neajutat de nimeni. Ud leoarcă, șfichiuit de biciul rece al crivățului care nu îl slăbea o clipă, la jumătatea drumului spre casă, s-ar fi transformat într-un sloi inert ce s-ar fi topit hăt încolo, odată cu venirea primăverii. Noroc de părinții prietenului său de joacă Nichita care locuiau în prima casă pe dreapta, după pod. Aceștia, la căldura unei plite încinse și a jarului din vatră scos special, l-au dezbrăcat până la piele
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu tot. Acum însă, simțea căldura soarelui din spate și, ca niciodată, o parte semnificativă din blocurile de gheață acoperite cu zăpadă se transformase în apă. Dacă fenomenul va continua ce se va întâmpla cu gheața din jur? Se va topi, iar întregul ținut al eschimoșilor se va cufunda și se va acoperi de apă. Bătrânii spun că niciodată spiritele nu au fost așa de mâniate pe ei. Trebuie neapărat să le aducă noi jertfe, ca să le îmbuneze și să le
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
zgomot asurzitor, însoțit de un cutremur atât de violent, încât, nu numai el a căzut în genunchi, dar și câinii s-au oprit din goana lor și au început să urle speriați. În realitate, datorită căldurii, muntele de gheață se topea văzând cu ochii. De fapt și lui i se întâmplase ceva asemănător. Crescut în iglu din tată în fiu, nici nu putea concepe, până cu câțiva ani în urmă, viața fără un acoperiș de gheață și totuși, puținii eschimoși, care
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
o încercare nereușită, și-a dat seama că nu-și mai amintește nimic și că nici nu mai poate dormi. Ca să se convingă, ridică storurile și privi prin geam. Zăpada depusă de cu seara aproape că nu mai exista; se topise în cea mai mare parte, deoarece pământul încă emana căldură; vântul aproape că încetase, în schimb, după toate aparențele, frigul se întețea, iar pe masa din fața lui îl aștepta un caiet cu coperțile din carton puțin cam roase care-i
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Am impresia că își făcuse o părere prea idealizată despre sexul frumos, în general. Avea ceva din puritanismul lui John Milton. Slăbuț și înalt, totdeauna vesel și glumeț. Mulți îl confundau cu profesorul de sport. Toate fetele îl admirau, se topeau după el. Până a se însura, chiar și după, până a-i fugi soția era un profesor excelent. Apoi când s-a apucat de băutură... nu l-a mai trezit nimeni. Îmi era milă de el. Pierduse orice simț al
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]