9,252 matches
-
prin sentimentele încercate ce vrea să exprime acest proverb. Din pleiada de celebrități mondiale se pot aminti câteva nume: Goethe, la 83 de ani era în plină și viguroasă creație. Voltaire, titan al culturii franceze, a scris ultima sa piesă, tragedia "Irene" la vârsta de 84 de ani. Darwin, naturalist englez, a lucrat în laboratoare până la 72 de ani; Goldani, scriitor și poet italian a scris comedii și scenete în limba franceză până la 86 de ani; Michelangelo, celebrul pictor, sculptor, arhitect
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Cum au fost salvați de la “repatrierea” în U.R.S.S. mii de basarabeni refugiați în România. Scrisoare din Paris Se cunoaște tragedia acelor basarabeni și bucovineni, care înainte de reocuparea Basarabiei și Bucovinei de Nord de către trupele rusești (1944) au trebuit să-și părăsească tot avutul și să se refugieze la frații lor din România. Se vorbește de un număr de 700.000
12 SEPTEMBRIE 1944-SEMNAREA CONVENŢIEI DE ARMISTIŢIU CU U.R.S.S.. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1670]
-
în cadrul județelor din România ce le fuseseră repartizate, țara a fost ocupată și ea de trupele rusești (august 1944). Organe ale autorității rusești civile și militare (inclusiv N.K.V.D.) se instalaseră în toate județele țării. De acum înainte începe a doua tragedie a refagiaților basarabeni și bucovineni constând în “vânarea” lor în vederea „repatrierii”. În același timp, se cere autorităților românești să prezinte liste cu cetățenii originari din Basarabia și Bucovina de Nord. În unele județe (Dolj, Olt, Făgăraș, Vâlcea, Arad), s-a
12 SEPTEMBRIE 1944-SEMNAREA CONVENŢIEI DE ARMISTIŢIU CU U.R.S.S.. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1670]
-
lângă dispensar, panicându-mă (din cauza vitezei atinse la vale - cred că vreo 50 km. / oră), dacă eram obligat să depășesc vreo căruță pe drumul relativ îngust. Numai că acolo, chiar în fața intrării în curtea casei memoriale, când să cobor de pe bicicletă, tragedie: mi s-au agățat pantalonii de șea și s-au descusut între picioare. Destul de mult... Speriat, analizam dezastrul. Chiar cu mare grijă, și când mergeam se vedea ruptura! Să mai și urc pe bicicletă, nici vorbă. Primul gând: imposibil să
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
08.2010), ignorând cerul neprietenos, la orele 7,35 am pornit-o la drum (adică la pedalat). Prima imagine impresionantă a fost a crucii ridicate pe locul în care acum vreo doi ani, am fost martorul fără voie al unei tragedii; cine-l cunoștea pe C-tin Calimac, și mai știe de accidentul în care a fost implicat, bănuiește despre ce vorbesc. Nu insist asupra faptului că n-am coborât de pe bicicletă, fie val fie deal (dar amintesc faptul că n-
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
mai existau cei doi frați dintr-o tulpină, pomeniți în Hora Unirii. Mă- ntreb pe cine-or fi deranjat, fiindcă au fost tăiați. Trec peste Siret cu gândul la castelul și mănăstirea de la Miclăușeni, o oază de frunusețe, spiritualitate și tragedii de care puțini mai știu. Mi s-a spus despre castel, că deja este vizitabil; eram curios dacă s-a reconstituit vestita, valoroasa, bibliotecă (domnul prof. Ciobanu îmi povestise că reușise să salveze o parte dintre cărțile care în vremuri
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
mulți și grei. Stătea cuminte pe așternutul de paie, peste care era pusă o doagă (pătură) roșie. Alături, în absența florilor, era un mănunchi de paie de grâu, frumos alcătuit, cu spicele pline de boabe, amintindu-ne locul și timpul tragediei și, poate, pentru a-i fi babicăi însoțitor la drum, pe o cale lungă și necunoscută. La capul babicăi, înfipte într-o cană cu făină de porumb, ardeau pâlpâind două lumânări, asemenea unor licurici stingheri, semnalizând pe stratul de frunze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Cartea este o evocare sumară a tragediei trăite de părinții noștri și chiar de către noi, în anii ocupației staliniste 1940 1941 și în refugiul din anul 1940 și 1944. Cartea este drama dezrădăcinării, a durerilor și suferințelor care ne însoțesc în fiecare zi, sunt lacrimile presărate pe
Cuvânt înainte. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1658]
-
el viscerele mamei, deșirîndu-le... Tot deșirîndu-le, în scurt timp femeia dispare. Probabil că și asta e poezia...!? Ce e poezia pentru mine? E un truc, e un mod de a-i ține pe ceilalți de vorbă ca să nu vadă ce tragedie se întîmplă dincolo de realitatea (lor) vizibilă. Poezie e și faptul că noi vorbim acum despre poezie. Ne prefacem că nu știm că sub coaja oului viața rodește deja moarte. Sau mai simplu, după cum spuneam într-un poem din "Paznicul ploii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
care Vladimir Streinu spunea că este cel mai dificil poet român, și trebuia să ajung la Ion Barbu, cel care a reușit să ducă la bun sfârșit Cartea canonică, acea carte care n-a putut fi desăvârșită de Eminescu din pricina tragediei de la 28 iunie 1883. Știai că anul acesta se împlinesc cincizeci de ani de la moartea lui Ion Barbu, dar și de la a lui Lucian Blaga? Destinul a făcut să se nască în același an și să moară la fel. Două
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
doar pe ale mele pentru că nu le știu pe dinafară și nu mi le recit în gînd niciodată. Deși nu mă caracterizează pesimismul, aș alege cîteva pe care nu le pot uita, cele zise de Macbeth în actul V al tragediei și pe care eu le-am tradus astfel: "Dar mîine și cu mîine și cu mîine/ Mereu se tîrîie din zi în zi/ Spre ultimul cuvînt din cartea vremii/ Și toate zilele de ieri se duc/ pe drumul plin de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cu atît mai puțin să mă plictisesc pe mine însumi. Umorul e o componentă esențială a scrisului meu. Dar îl descopăr și mă bucur de el în operele mari ale clasicilor. Încerc să nu mă părăsească. În cele mai sumbre tragedii ale lui Shakespeare sînt scene la care poți să mori de rîs dacă le privești din unghiul potrivit. Încerc să le redau în ce au ele mai hazliu pentru spectator. Personajele sînt adeseori serioase, doar privite din afară sînt comice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și în străinătate. A.B.Cum s-a împletit activitatea de scriitor cu cea de director al primei instituții teatrale din România? Ușor nu a fost, dar am reușit să cunosc o lume minunată, cea a teatrului, cu bulversări, drame, tragedii și, mai ales, cu premierele ei. Este o lume, pot spune, fabuloasă, pe care nu îmi pare rău că am traversat-o, dimpotrivă. Însă este o lume în care intri, dar într-o zi trebuie să și ieși, căci dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
că se vor face exerciții, că suntem obligați să fim prezenți toți pasagerii și personalul de serviciu. E bine dacă sunt bărci și locuri suficiente. În 1912, când a avut loc scufundarea vaporului Titanic, cu ocazia cursei sale de inaugurare, tragedia a fost mărită și de faptul că nu au fost bărci suficiente, aproape toți bărbații nefiind salvați. Cel mai mare, cel mai luxos vapor din lume nu avea numărul de bărci necesare. Ceva mai mult și mai grav, pe vapor
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
nu erau nici rachete roșii ce se lansează În caz 30.000 km prin SUA. 1935 1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 30 de S.O.S. Un vapor străin s-a apropiat, dar văzând rachete albastre s-a Îndepărtat. De la acea tragedie s-a Înființat un serviciu special care urmărește direcțiile pe caare le iau ghețarii. Acela cu care s-a ciocnit Titanic, avea sub apă o grosime de 4 km. Acum, două remorchere se luptă cu vaporul pentru a-l urni
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
de soldați conduse de generali și ofițeri superiori, aveau de făcut față permanentelor atacuri diabolice ale pieilor roșii. Aceste gânduri Îmi frământau mintea, privind spre rezervațiile indiene și spre mica localitate Wounded Knee cu 700 locuitori, unde a avut loc tragedia din Decembrie 1899. Părăsim calea acelor, coborâm o imensă serpentină și ajungem pe malul lacului Sylvan, Înconjurat de un masiv de brazi. Apa sa liniștită și cristalină ne Îmbie la scurt repaus. Întindem o pătură, desfacem două cutii de conserve
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 82 copilași, dau drumul mielului, așez pe iarbă sticla și biberonul și dispar. Sper că acei doi copii s-au bucurat, dar eu și mai mult pentru că am desfăcut târla. La Bismarck (Dakota de nord). Tragedia generalului Custer Statul Dakota de nord ne primește cu o zi radioasă. Regiunea prin care trecem acum e presărată cu ferme frumoase. Grâul a răsărit iar fermierii se ocupă acum cu pregătirea terenului pentru semănatul ovăzului. Terenul e lucrat cu
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
se făcea pulbere fină, asezonată cu diferite condimente. Conservarea avea loc În burdufuri de piele de bizon, astupate la gură cu grăsime de bizon. Exemplu din care se poate vedea că nevoia Îl Învață pe om. Dar a venit și tragedia bizonilor. Nici nu se putea altfel. Milioane de bizoni trebuiau să cedeze locul omului. Când Lincoln a semnat În timpul războiului civil actul pentru Începerea căii ferate ce trebuia să traverseze tot vestul, a semnat și actul pentru distrugerea bizonilor. Calea
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
cuvenit asupra sumei, a luat banii, recomandând farmacistului ca a doua zi să vină În strada cutare, numărul cutare pentru a lua copilul. A doua zi s-a constatat că nu există acel număr. Și cu aceasta prima parte a tragediei s-a terminat. Lindberg a avut grijă să noteze seria banilor, după care poliția a Început goana după criminal. Totul a fost regizat de către Hauptmann Masterhaft. Au trecut după aceea patru ani. În tot acest timp, un tânăr pompagiu la
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
doua zi În cursul dimineții, a trebuit să călătorim prudent și cu farurile aprinse din cauza ceții. Pe urmă s-a Înseninat. La graniță, alți doi gardieni, ultimii pe care-i mai Întâlnim, controlează pe cei ce intră În California. Oregon. Tragedia convoiului Donner. Cel mai mare restaurant al lumii Am intrat În vestitul Oregon. De numele Oregon este legată o perioadă tristă a colonizării din trecut. „Pista Oregonului” sau Oregon Trail, reprezenta lunga cale ce pornea din Missouri, prin Nebraska, Munții
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Columbia, cale lungă de 3.200 km, presărată cu morți și suferințe imense. Ținta celor ce mergeau acolo era renumita vale Villamette, azi una dintre cele mai roditoare regiuni. Cea mai tragică Întâmplare a intrat În istorie sub numele de tragedia convoiului Donner. În 1846, un convoi de 87 de persoane a fost prins de iarnă la poalele Sierrei Nevada. Rămași fără provizii, după ce au Încercat să iasă prin trecători, după ce au pierit mulți, au ajuns 47, dar după ce au fost
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
1.300.000 locuitori, iar Santa Monica 37.000. De jur Împrejur, În special pe colinele Beverly Hills sunt elegantele vile ale stelelor Hollywood-ului În care domnește gloria și fericirea, dar din când În când au loc și drame și tragedii. Hollywoodul e acum un cartier al Los Angeles-ului, cetatea cinematografului, În care sunt instalațiile cele mai abracadabrante, pentru a face pe spectatori să creadă că se găsesc În cele mai variate poziții ale lumii. Cât despre figuranți, miile de studenți
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Împărțit imperiul carolingian și au separat Franța de Germania. Vizităm Întâi monumentul ridicat de oraș și armată, eroilor războiului. Ieșim din oraș și Începem să urcăm panta dulce spre răsărit, pe o șosea de asfalt În serpentină, spre teatrul marii tragedii. Ne oprim În fața monumentului generalului Mangin. Mareșalii Joffre, Foch, Petain, n-au avut onoarea unui astfel de monument. Ajungem În punctul unde șoseaua se bifurcă. Un leu imens șade Întins sub loviturile săgeților, care l-au lovit din plin, iar
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
vest nimic nou”, cât și la modestul autor care a scris cu pușca lui istoria Verdunului și anume Otto Schmiededer, cel din Balta Brăilei, de la Cojocaru, soldatul acela bavarez, candid ca o fecioară, care-mi povestea cu lux de amănunte tragedia trăită, cum senegalezii, târându-se noaptea cu cuțitul În dinți, le spintecau beregățile. Și oamenii nu s-au cumințit. Pământul trepidează și acum de pregătirile unui nou război, poate mai mare, mai Înfricoșător. Cotim pe șosea la dreapta. Locul e
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
un far mare ce azvârle lumini intermitente peste câmpia morții. Noaptea intrăm În Metz, orașul marii dispute franco germane. Reînviu În mintea mea lecțiile de istorie ale profesorului C. Roman, mare germanofil În acel timp. Aci s-a depănat marea tragedie a războiului de la 1870. Încercuit la Metz, generalul Bazaine s-a predat cu trei mareșali, 6.000 ofițeri, 17.300 soldați, 13.000 cai, 1.675 tunuri, 208.000 puști. A fost condamnat la moarte, dar a fost salvat de
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]