KorAP: Find »[drukola/base=tremura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...303 304 305 ...384 >

9,583 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503

făra glas, iar când își reveni sări ca ars, de parcă ar fi călcat pe cărbuni aprinși cu piciorul gol. - Cum...?! cum, să‟nveț?! - Ioti-așa... vreau să‟nvăț buchea tătî...tătî!... - Cum să‟nveț‟ buchea?! ... n-ai să poți!.. zise bătrânul, tremurând ca varga. - Ba pot... di ci să nu pot!... Fănuță cum poati? Bătrânul văzând atâta hotărâre în ...mâna aceea de om, se cutremură. - Când ai să te faci mai mare, ai să mergi șî la școală ..mai ai di crescut

ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
gata!.. Totul a‟nceput să se învârtească în capul meu de copil, ca o morișcă. Bucăți de noapte cădeau peste copilăria me‟, multă vreme -, întunericul se lăsa asupra viitorului, tunete îmi băteau timpanele, ochii și obrajii îmi ardeau, buzele îmi tremurau a mânie dar și a neputință. Bătrânul tăcu o clipă și mai pufăi din țigară, apoi continuă.. Șiroaie de lacrimi, câteva zile, mi-au curs din ochi; frământările în pat noaptea cu vise pline de duhuri rele se țineau lanț

ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-l putu stăpâni... Roșeața îi biruise smoleala obrazului. Tâmplele îi băteau ca doua aripi țintuite. ...L-au lăsat într-un desiș, alungându-l de lângă ei.. Emoția îl cuprinse și pe Anton ca o contagiune subită... și, pierdut, a început să tremure pentru el. Anton, pădurarul, era un om tare... care trăia cu picioarele pe pământ, gândea simplu și vedea lucrurile limpede. Prin pădure, se strecura fără zgomot, ca o jivină... mereu în stare de veghe, cu miros și auz ascuțit. Adulmecând

ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
se înmulți prin văgăuni... chemări ca de rămas bun, mai jalnic, mai trist... mai înfricoșător, că înfiorară codrii. Apoi, cu coada între picioare și cu botul în jos se întoarse încet și intră în pădure. Anton înțepeni, cu rasuflarea tăiată, tremurându-i barba. Pădurarul se înfioră din creștet până în tălpi, el care nu cunoștea emoția și nici frica... simțind în ăuitul lui, chemări de răzbunare, și, el omul pădurii știa ce înseamnă asta din partea lupului... fiară crâncenă care ucide, așa cum i-

ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
dânsa! zise el simțind că se înăbușă. - Doamni, fă-ți milă di mini... Doamni, facă-se voia Ta .. iartă-mă Doamni... Tatu‟ nostru, cari ești în Ceruri...! Simțea cum din ce în ce, i se împotmolește mintea, iar glasul îi tremură... Trecuse de miezul nopții. Ploaia încetase. În ochii lui se iviră doua lacrimi ce au rămas aninate de gene, o vreme, ca două diamante într-o pânză de paianjen. Deodată, i se făcu negru înaintea ochilor. Picioarele i se tăiară

ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
silea la plecare; era preludiul despărțirii veșnice. „- Doamni, facă-se voia Ta... iartă-mă, Doamni...fă-ți Milă de sufletul meu. Doamni! ..Tatu nostru carele... carele ești în..!“ Și suspină adânc... înțepeni cu gura larg deschisă, cu răsuflarea tăiată... Îi tremura duhul, stihia alcătuitoare. Vedenia mai stărui câteva clipe, apoi se prelinse, printre cetele genunilor... și, rămase cu ochii înțepeniți pe sfânta icoana. Un urlet înfricoșător sfâșie ca un trăsnet geana nopții. Suru urla... urla pentru ultima oară pentru bătrânul care

ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
că și-a pierdut mama, și căutând-o, s-a rătăcit! murmură pădurarul. Acum, când Anton era lângă el, puiul de căprior încetă să mai geamă. Numai când îl atingea, ori făcea gestul să-l mângâie ușor, căpriorul începea să tremure din tot trupul și, sub freamătul acela, pielea i se încrețea... îi putea simți toți nervii vibrând. În ochii lui strălucitori pâlpâia o flăcăruie de teamă. Anton nu-l putea lăsa, acolo, în zăpada, chiar înainte să se întunece. Sigur

ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-l pe sub pântece și, porni spre casă; în mers, micul căprior își întorcea botul înspre el, privindu-l cu ochii umezi, limpezi ca un cristal, până în adâncul irisului. Acum, că se afla la el în brațe, micul animal nu mai tremura, ci părea aproape recunoscător salvatorului său, că-l ținea atât de strâns, încât să poată simți căldura unui alt trup așa de aproape de al lui. Când i-l puse în brațe Anucăi, puiul avea ochii limpezi... făcând-o să se

ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
ea. Poteca, strâmtă, se îngusta pe măsură ce înainta în inima codrului. Pădurea de fagi și goruni era ciudat de tăcută... Trunchiurile se înălțau către bolta cerului, uriașe... sus, se întâlneau crengile verzi, fragede... iar, acolo încă mai era soare... Acolo sus, tremura un vânticel cald... acolo sus era lumină și zarvă, pentru că acolo cânta mierla neagră ca tăciunele, uguiau turturica și porumbelul sălbatec, și ciocăneau ghionoaiele. Jos, pe pământ, prin frunzarul uscat, foșnăiau porcii mistreți. Râmau și răscoleau nepăsători pământul și, când

ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267

relație confuză, încuviință Anna luându-și mobilul și vârându-l în geantă. Deși n-ar trebui să dai înapoi dacă apare ocazia. Vântul șuiera printre clădirile înalte ale Centrului de Servicii Financiare când ieșiră din bar, și amândouă începură să tremure de frig în timp ce se îndreptau spre gară. Pun pariu că o să fie încă o vară de rahat, spuse Anna încheindu-și nasturii de sus ai hainei. Cu toată încălzirea asta globală, mă calcă pe nervi faptul că nu pare să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
de răsfăț, zise Anna. Așa am să fac. Și... la mulți ani. Da, sigur. Însă Darcey zâmbea în timp ce traversa peronul. Era aproape ora opt când Darcey ajunse înapoi în apartamentul ei, iar temperatura serii de primăvară scăzuse și mai mult. Tremura ușor în jacheta ei de lână, apăsând butoanele interfonului ca să deschidă ușa blocului; intră lăsând în urma ei vântul de est. Deschise cutia poștală și scoase scrisorile. Erau șapte. Cele patru la care se așteptase - recunoscu scrisul mamei ei, înclinat și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
pasul cel mare, scria. Și vă invităm din vreme să veniți la nunta noastră. Cele două nume erau tipărite cu litere argintii înclinate. Darcey își simțea inima bătând gata să-i spargă pieptul și își dădu seama că hârtia îi tremura în mână. Își ținuse respirația când deschisese plicul. Acum expiră foarte lent și citi din nou cuvintele. Se căsătoreau. În definitiv, întotdeauna se așteptase la asta. Dar credea că se întâmplase cu ani în urmă. Nu asta fusese toată ideea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
și nu simțise nimic), sărutul lui Aidan a fost diferit. Buzele lui, apăsându-i buzele, îi deschideau mintea și trupul unui altfel de sentiment de plăcere. Și-ar fi dorit, simțind cum sângele îi pulsa tare prin membre și cum tremura în brațele lui, să se găsească oriunde altundeva, numai nu în fața casei ei părintești din suburbie. Și-ar fi dorit să fie pe o plajă pustie luminată doar de stele, cu zgomotul ușor al valurilor mângâind țărmul pe fundal, în locul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
să verifice întâi. Pipăi la repezeală buzunarele gecii. Erau goale. Simți un fior de dezamăgire amară cuprinzând-o. Și apoi îi trecu prin minte să vadă în buzunarul interior. Își strecură degetele în el și atinse ceva micuț și pătrat. Tremurând, scoase obiectul. Era o cutiuță roșie. Oare să îndrăznească să o deschidă? Exista vreo superstiție în legătură cu inelele de logodnă? Nu știa. Dar știa că trebuia să vadă ce era înăuntru. Dacă nu era un inel? S-ar fi simțit atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
își petrecu brațele în jurul taliei ei, își dădu seama ce tip simpatic era Neil Lomond. —Deci? Anna o privi neliniștită. Ce s-a întâmplat? Era drăguț, spuse Darcey. Era atrăgător, de treabă, părea bărbatul ideal pentru mine. Dar... Glasul îi tremura. N-am crezut destul în el. Mă tot așteptam să se întâmple ceva - să găsească pe altcineva și să se termine totul. Și-apoi, nici nu semăna cu ceea ce simțisem pentru Aidan. Așa că am ajuns la concluzia că Aidan era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-se bucura deloc de victorie. Simți mobilul vibrând în buzunarul blugilor și îl scoase. — Eu sunt, se auzi vocea lui Tish de la celălalt capăt. Stai puțin. Darcey ieși din bar ca să poată vorbi în liniște. Ce s-a întâmplat? întrebă tremurând ușor înfiorată de un vânticel rece de seară. N-o să-ți vină să crezi, îi spuse Tish direct. E ridicol: s-a întors tata. Capitolul 19tc " Capitolul 19" D intre cei două sute de oameni pe care îi invitaseră la nunta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
calmeze. Însă partea rațională a gândirii ei era hărțuită de teama irațională de întuneric. Ascultă să vadă dacă se întâmpla ceva, însă tăcerea era la fel de profundă ca și bezna. Inima îi bătea și mai tare și simțea cum începe să tremure. —E o pană de curent, își spuse cu voce tare. Cuvintele ei ricoșau de pereții liftului. — Nu e foarte grav. Întinse mâna bâjbâind după telefonul liftului. Habar n-avea unde era conectat, dar spera că cineva avea să-i preia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
auzi telefonul sunând. —Alo? —Bună, Anna! zise ea, însă mobilul se închise. Acum că telefonul se stinsese, părea de două ori mai întuneric. Darcey mai respiră o dată adânc și deschise din nou mobilul. Sună din nou, realizând că mâna îi tremura și mai tare. —Alo, Darcey? Telefonul se stinse din nou. Darcey aproape că urlă de frustrare. Și, în bezna liftului, simți că o încearcă o senzație de claustrofobie. Dacă nu revenea curentul, ce-o să se facă? Nimeni nu avea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
din nou, dar de data asta se auzea mult mai de aproape. —Anna, sunt în lift. S-a blocat. Cred că sunt între etajul patru și cinci. Stai liniștită, zise Anna. O rezolvăm noi. —E întuneric. Darcey își simți vocea tremurând. —Sărăcuța de tine. Zău, stai liniștită. Sunăm la serviciile de urgență ca să te scoatem de acolo. A, bun. —Ești bine? Da. Dar aș prefera să fiu oriunde altundeva. —O să te scoatem de acolo cât de curând. Îți promit. Ce s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
Mare consolare. Darcey simți cum încetul cu încetul își revine. Îl auzi pe Neil râzând. Pun pariu că ai fi fost genială la volanul autobuzului ăluia, zise el. Râse și ea, deși își dădea seama că începuse din nou să tremure. —Probabil. O jumătate de oră mai târziu, Anna îi strigă că sosise echipa de intervenție, iar ea auzi zgomote afară. La puține minute după aceea ușile liftului fură deschise cu forța și lumina unei lanterne o învălui. —Ești aproape la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
Darcey! Anna, care stătea lângă un alt pompier, se aruncă de gâtul ei. — Ce bine-mi pare că n-ai pățit nimic. A fost nimica toată. Sunt măreață, nu-ți face griji. Darcey se desprinse din îmbrățișarea Annei deși încă tremura. — Ce naiba căutai în birou la ora asta? întrebă Neil. Nu m-am urcat în lift la ora asta, i-o întoarse ea. Era aproape zece seara. —Zău așa, Darcey. Să rămâi la birou până la zece seara când aveai avion la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
La început ne-am gândit că trebuie să fie o glumă. — Mobilul era descărcat, iar semnalul din lift era prost, zise Darcey oftând. Oricum, am scăpat cu bine. N-a fost așa groaznic. Încleștă pumnul ca să nu se vadă că tremura. Îi urmară pe pompieri și pe paznic până ieșiră din clădire. Anna o ținea de mână pe Darcey. Neil mergea de cealaltă parte, dar nu își mai puse brațul pe după umerii ei. Întreaga zonă era încă în beznă, deși câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
discutând despre fondurile de la Ennco, sorbea o cană mare de espresso. În ultima vreme se simțea tot timpul obosită și avea nevoie de cofeină ca să se țină pe picioare. Cafeaua espresso îi întețea bătăile inimii și o făcea să-i tremure mâinile, dar îi ascuțea și mintea. Totul pare în regulă, zise Harley răsfoind bilanțurile din fața lui. Suntem pe drumul cel bun, iar dacă nu cumva oamenii tăi au scrântit-o cu ceva sub nasul tău, Ennco e în formă maximă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
din relația asta, nu sunt un... un... accesoriu! Aidan se uită urât la viitorul său socru, apoi se întoarse și ieși din bibliotecă, traversă holul și ieși pe fâșia de pietriș din spatele castelului. Știa că Stephen își adora fiica, dar tremura de furie la gândul că bătrânul își închipuia că Aidan punea mâna pe ea și pe averea ei fără s-o iubească. Lucru care era neadevărat, nedrept și pe deasupra și... Se răsuci pe călcâie, simțind dintr-odată că nu era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
intru, zise el la repezeală. E Stephen. Trebuie să - nu ne poate vedea împreună. —Aidan... —Serios. Trebuie să plec. Părea îngrijorat. Trebuie. Se grăbi să treacă pragul ușii, iar Darcey răsuflă ușurată. Luă ceașca de cafea în mână, însă îi tremura atât de tare, încât fu nevoită să o pună înapoi jos fără să ia măcar o înghițitură. Nici prin gând nu-i trecuse că va da de Aidan Clarke la Rathfinan. Când Minette îi spusese în dimineața aceea (ultima zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]