10,163 matches
-
ielele mă vor prinde în hora lor de Sânziene și mă vor cununa... Un simplu gând Sunt o toamnă plină de bogății. Am strâns roadele trecute prin toate anotimpurile... Dacă ți-aș spune că am rămas aninată de creanga unei veșnice primăveri m-ai crede?! Dorință Am rămas aceeași femeie inocentă; vremurile potrivnice, nu m-au schimbat. Sufletul îl am tânăr, de adolescentă și-aștept să mi-l decodifice un bărbat. Așteptarea a devenit obișnuinț ă; timpul îmi este prieten și
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
speranța că-i pierdută, Mă prind de-un fir de ață din propriu-mi zodiac. Când voi pleca genunchii pentru rugă, Trimitemi din cer, Doamne, îngerul păzitor, să îmi pună tristețile pe fugă, și-n locul lor, o aripă de veșnic călător. Să-mi caut liniștea cândva pierdută și s-o găsesc prin sferele cele înalte. Luptând, s-o cuceresc ca o redută, să o pun lângă virtuțile celelalte. Credința se cucerește prin rugă și semnul crucii pe care-l ridicăm
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
tău te face să cazi în păcat, taie-le și leapădă-le de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viață șchiop sau ciung, decît să ai două mîini sau două picioare, și să fii aruncat în focul veșnic. 9. Și dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l și leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viață numai cu un ochi, decît să ai amîndoi ochii, și să fii aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Împărăția cerurilor este a celor ca ei." 15. După ce și-a pus mîinile peste ei, a plecat de acolo. 16. Atunci s-a apropiat de Isus un om, și I-a zis: "Învățătorule, ce bine să fac, ca să am viața veșnică?" 17. El i-a răspuns: "De ce mă întrebi: "Ce bine?" Binele este Unul singur. Dar dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile." 18. "Care?" I-a zis el. Și Isus i-a răspuns: "Să nu ucizi; să nu preacurvești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
și veți judeca pe cele douăsprezece seminții ale lui Israel; 29. și orișicine a lăsat case, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde pentru Numele Meu, va primi însutit și va moșteni viața veșnică. 30. Dar mulți din cei dintîi vor fi cei din urmă, și mulți din cei din urmă vor fi cei dintîi. $20 1. Fiindcă Împărăția cerurilor se aseamănă cu un gospodar, care a ieșit dis de dimineață, să-și tocmească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
va zice: "Adevărat vă spun că, oridecîteori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie mi le-ați făcut." 41. Apoi va zice celor de la stînga Lui: "Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care a fost pregătit diavolului și îngerilor lui! 42. Căci am fost flămînd, și nu Mi-ați dat să mănînc; Mi-a fost sete, și nu Mi-ați dat să beau; 43. am fost străin, și nu M-ați primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
slujit?" 45. Și El, drept răspuns, le va zice: "Adevărat vă spun că, oridecîteori n-ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie nu Mi le-ați făcut." 46. Și aceștia vor merge în pedeapsa veșnică, iar cei neprihăniți vor merge în viața veșnică." $26 1. După ce a isprăvit Isus toate cuvîntările acestea, a zis ucenicilor Săi: 2. " Știți că după două zile vor fi Paștele și Fiul omului va fi dat ca să fie răstignit!" 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
zice: "Adevărat vă spun că, oridecîteori n-ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie nu Mi le-ați făcut." 46. Și aceștia vor merge în pedeapsa veșnică, iar cei neprihăniți vor merge în viața veșnică." $26 1. După ce a isprăvit Isus toate cuvîntările acestea, a zis ucenicilor Săi: 2. " Știți că după două zile vor fi Paștele și Fiul omului va fi dat ca să fie răstignit!" 3. Atunci, preoții cei mai de seamă, cărturarii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
și-a dat mare osteneală să sădească în inima micului Apostol adorarea Domnului. Astfel întîile amintiri ale copilului au fost stăpânite de un Dumnezeu bun, blând și iertător care, în schimbul rugăciunilor de toate zilele, dăruiește oamenilor bucurii pe pământ și veșnică fericire în cer. În închipuirea lui săltăreață, înfățișarea acestui Dumnezeu se confunda cu protopopul Groza, care venea deseori, întrebînd totdeauna vești de la "martirul nostru", și căruia mama îi săruta mâna. O schimbare adâncă, un fel de revoluție a stârnit în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
îl încurca de multe ori, de se roșea ca o fecioară. De-abia uniforma și războiul l-au dezmorțit și i-au șters sfiala. De-a treia zi, când s-a îmbrăcat militărește, a cucerit o casieriță sentimentală jurîndu-i credință veșnică și uitînd-o pe urmă în brațele alteia. Pe unde îl ducea soarta, iubirile trecătoare îl întîmpinau și i se ofereau. Și el le culegea fără alegere, aproape grăbit, ca și când ar fi vrut să se răzbune pentru timpul pierdut. Totuși, într-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fac părtașul tău? Am și familie, și necazuri grele... și tocmai eu să... ― Dar ești român, părinte, fratele meu! zise Bologa înmărmurit. ― Sunt numai om astăzi, Apostole, răspunse preotul Constantin mai liniștit. Un biet om mâncat de nevoi, cu frica veșnic în sân și cu credință în milostenia cerească. Noi nici nu putem fi decât oameni, și numai în Dumnezeu avem nădejde să ne poarte de grijă, dacă soarta ne-a aruncat aici și ne-a oropsit... Apostol Bologa se sculase
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
inimă privirile spânzuratului, la Zirin, la a cărui moarte contribuise și dânsul cu un "da" foarte convins, și totuși n-a fost în stare să-i potolească zbuciumările, până ce a dobândit o credință nouă... "Sufletul are nevoie de o merinde veșnică, își zise Apostol, plimbîndu-se în odaia de culcare, îmbrăcat, neîndrăznind să se așeze în pat de frica gândurilor. Dar merindea aceasta în zadar o cauți pe afară, în lumea simțurilor. Numai inima poate s-o găsească, fie în vreo tainiță
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
începe o viață nouă din temelie, clădită pe realități, nu pe himere. Toată viața lui trecută a crescut dintr-o rădăcină bolnavă pe care trebuie să și-o smulgă din suflet chiar de-acuma. Alt suflet îi trebuie, ferit de veșnicele ezitări și chibzuiri, capabil de-a înfrunta lumea așa cum este, iar nu cum o zugrăvește o închipuire șubredă. Meditațiile stârnesc numai conflicte cu lumea. " Atîrnă mult de cine va fi în juriu, își zise deodată, cur-mîndu-și gândurile. Precum și de apărător
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
unde sfậrșește realitatea și unde începe visul. Hotărậsem, de aceea, să mă întorc în mine și să caut aici statornicia ființei mele, aflată veșnic în căutarea fericirii, a dragostei adevărate. Nu încetasem să cred că în mine arde focul cel veșnic al dragostei eterne, absolute. Învățasem la filosofie că eul este absolut, indivizibil, fără dimensiuni, imaterial și deosebit de toate bucuriile din lumea externă... Prin urmare, în sufletul meu se aflau legile bizare cărora natura duală a ființei mele trebuia să li
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
ori simțea satul pulsậnd prin toate arterele lui, cealaltă cugeta mereu, judecậnd orășenii cu viața lor insipidă după rigorile si legile veșniciei care, cu siguranță, s-a născut la sat. Satul era pentru mine o a doua viață, viața cea veșnică, și niciodată nu-i putusem trece pragul fără un fior adậnc în suflet, copleșitor. Mă născusem în dangăt de clopot, sub streașină de biserică, zugrăvită cu sfinți, străjuită de clopotnițe și ori de cậte ori auzeam un clopot bătậnd, toată
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
său. Continuam totuși să cred că trăiesc numai și numai pentru a mă face vrednică de nemurire, iar suferința sau eventuala fericire întrezărită deveniseră acum doar căile prin care speram să ajung acolo. Scurtele mele conversații cu Yon păreau o veșnică împletire de aleasă simțire și de agilitate spirituală. Prietenia noastră se baza mai mult pe contraste decật pe asemănări. Eu, blondă naturală, visătoare și pasională, el, un brunet veritabil, echilibrat și energic, dar mai ales foarte sever cu sine însuși
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
țip, să strig, să urlu de durere. Ce înspăimậntător lucru să știi că, orice s-ar întậmpla, și după moarte, o femeie continuă să trăiască! O simțeam pretutindeni, în mirosul proaspăt al lenjeriei fine imprimate cu rosu, simbol al dargostei veșnice, în căldura emanată de lemnul muntelui, în aerul înmiresmat și proaspăt... Voise ,probabil ,să lase totul pregătit pentru ca dragul ei, iubitul ei Yon, să fie fericit! “ Yoane, Yoane, toată lumea doarme , Numai eu nu pot să dorm, de dragul lui Yon !” Îmi
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
fi putut schimba. Într-un asemenea om am început să cred, dar mă tem ca e deja prea tậrziu. Sufletul meu e obosit de atậta minciună și chin, de atậta perfidie și ignoranță, de plăceri efemere, dar mai ales de veșnice neplăceri. Lupta împotriva destinului, împotriva morții este dificilă, dar este măreață și Yon mă făcuse să înteleg într-o singură noapte tot ceea ce nu înțelesesem într-o întreagă viață. ** Din dosarul de vise al blậndelor dimineți de toamnă, de la fila
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
Săpậnța-n umor”, iar Marea mă așteaptă să visez la infinitul ei albastru. În inima mea, ești tu, doar tu, Yoane, dar vezi, dragostea aceasta din urmă e mai fierbinte ca tine, e mai dulce ca buzele tale și e mai veșnică decật însăși veșnicia. Am cunoscut-o de mult, foarte de mult, în satul nostru natal, am dus-o cu mine pretutindeni și, de aceea, nu pot s-o măsor vreodată în bani. Oricật de multe mi-ar fi nevoile, oricật
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
fi, că și eu așa gândesc, da fără coaliție se cheamă că nu avem nici opoziție. Și fără opoziție iese Băselu’ din nou, mai stă cinci ani și atunci facem și parastasu’ țării... O să venim la cârciumă și vom cânta Veșnica pomenire... Că Deschide, gropare, mormântul, nu va mai avea niciun haz. Ce să scoți din mormânt, o Românie subnutrită care a sucombat sub ochii ălora de trebuia să aibă grijă de ea??? Nu zic eu bine? Gicu și Gore Își
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
sicriul, tu stai cam sus, e cu belea. S-au mai văzut cazuri sicrie scoase pe geamuri, date jos cu macaraua, da` parcă aș vrea mai mult În cazul tău. De, pretenții... Poate chiar o fanfară, Sandule. Să-ți cânte veșnica pomenire la trombon. Iar dacă te vor da jos cu liftul să nu te superi, ieși pe ușa blocului În picioare, așa cum ai ieșit o viață. Demn. Gicule, la cum vorbești Îmi vine să spun c-ai murit o dată și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
e decât victorie pe de o parte, Cădere pe de alta - nedreptate. Și din viața noastră, -ntemeiată Pe rău, și pe nedrept și pe minciună Și din știința morții, - a re-nturnării În corpul mort, din care am ieșit, Se naște veșnica nefericire. Suntem copii - etern nefericiți. Dar în zădar, căci suntem după chipul Și-asămănarea lui. Noi suntem răi Fără de-a-avea puterea lui. Răi putem fi Mai ca și el - dară din neputință Se naște ironia vieții noastre. În van Titanul mort
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
actuală sunt mai fragile pentru că nu au un limbaj mitologic. Noe nu s-a întors. Potopurile lui - da. Zeilor li s-a furat focul. Apoi - și nemurirea. Artiștii au redus muzele de la nouă la trei : dragostea și alcoolul. Mitul tinereții veșnice e caricaturizat deocamdată de viagra. De fapt, Iuda l-a trimis pe Iisus spre mit. Într-o societate de consum, nici miturile nu pot fi altfel. Suntem logodiți cu violența încă din Olimp. Mitul unei credințe se naște cu adevărat
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
învins. Nu toți care sunt în fruntea turmei o și călăuzesc. Suntem amăgitori. Precum orizontul. Înainte de a fi scrisă, orice hârtie are ten de capodoperă. La psihiatru suntem mai relaxați decât la preot. El nu ne poate amenința cu pedepse veșnice. Nu se poate zbura în artă cu o sensibilitate pedestră. Când i se naște un fiu, orice bărbat e ca Napoleon după Austerlitz. Lipsa de gust - o infirmitate de care suferă întotdeauna alții. Se îndrăgostesc unii de literatură ca de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mai putea citi istoria, probabil, decât sub influența anestezicelor. Pentru popoarele mici, singurul mijloc de dăinuire este spiritul. Istoria pare că și-a fixat azimutul spre apocalipsă. În concertul puternicilor lumii, românilor li s-a păstrat cu sfințenie statutul de veșnici subalterni. Rezistă cei care cuceresc pentru a construi. În evul mediu, politicienii făceau naveta între tron și pușcărie, între mângâierile reginei și cele ale călăului. Singurul om nou, ca ideal de frumusețe fizică și spirituală, a fost realizat de grecii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]