8,047 matches
-
Centrul reprezintă principala zonă culturală, financiară, administrativă și comercială a municipiului Cluj-Napoca. Acesta este structurat pe trei mari piețe care formează un triunghi, Piața Unirii (magh. "Főtér"), Piața Mihai Viteazul (magh. "Széchenyi István tér") și Piața Avram Iancu (magh. "Bocskai István tér"), vechea piață denumită în evul mediu "Piața Gâștelor", unde astăzi se află Catedrala Ortodoxă și Opera Română. Alte piețe sunt Piața Muzeului și Piața Lucian Blaga. Centrul se
Centru, Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/297444_a_298773]
-
și, pe lângă cele enumerate mai sus, poate fi menționată și confiscarea anumitor averi pe care le aveau unele mănăstiri din Sfântul Munte Athos și pe care le-au primit cu mult timp înainte de la alți domnitori (Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul etc.) pentru ca monahii din Sfântul Munte să se roage pentru bunăstarea domniilor lor. În total, au fost preluate de la biserici aproximativ 25% din suprafața agricolă și forestieră a Țării Românești și a Moldovei. Reforma fiscală a fost materializată prin instituirea impozitului
Alexandru Ioan Cuza () [Corola-website/Science/297432_a_298761]
-
câștigat reputația de comandant militar priceput și pragmatic, executant meticulos și dur. Duritatea sa i-a adus porecla „câinele roșu”. Pentru contribuția la cucerirea Budapestei și înfrângerea Armatei Roșii ungare (1919), locotenent-colonelul Ion Antonescu a fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a (Decretul Regal nr. 5454 din 31 decembrie 1919). Antonescu și-a început și activitatea politică în 1919, cu ocazia Conferinței de Pace de la Paris. A publicat un studiu cu caracter naționalist, intitulat "Românii. Origina, trecutul, sacrificiile
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
În august 1941, generalul Antonescu s-a autoavansat la gradul de mareșal. Prin decretele regale nr. 2240/7 august 1941 și 2352 bis/21 august 1941 - impuse de el și semnate de rege - Antonescu s-a autodecorat cu ordinul Mihai Viteazul clasa a II-a și clasa I . După eliberarea teritoriilor Basarabia și Bucovina de Nord - până la sfârșitul lunii iunie 1941 - Antonescu a fost conjurat de fruntașii partidelor istorice, Maniu, Brătianu și alții, să oprească trupele la granița recunoscută a României
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
București, Dinu Săraru a scris: “Mircea Albulescu -în Danton- o creație unică, ilustrând dezlănțuirea unui talent unic. Un moment de referință în teatrul românesc modern”. Mircea Albulescu a jucat în multe dintre filmele regizate de Sergiu Nicolaescu (Dacii, 1967, Mihai Viteazul, 1970, Zile Fierbinți, 1975, Revanșa, 1978, Pentru Patrie, 1978, Nea Marin Miliardar, 1979, Mihail, câine de circ, 1979, Capcana Mercenarilor, 1980, Wilhelm Cuceritorul, 1982, Viraj periculos, 1983, Ziua Z, 1985, Noi, cei din linia întâi, 1986) și aproape toate filmele
Mircea Albulescu () [Corola-website/Science/297523_a_298852]
-
Surtur se va urca pe curcubeul care duce spre Tărâmul Zeilor. Heimdall, zeul paznic al tărâmului Asgard, va observa venirea giganților și va aduna o întreagă armată pentru a apăra ordinea firească a lumii. Zeii vor lupta împreună cu cei mai viteji eroi, Einherjar, în această luptă finală. Sfârșitul va fi tragic, Odin, Thor, Freyr, Tyr și alți zei importanți vor muri, universul va fi distrus de flăcările lui Surtur și vor exista puțini supraviețuitori. Cu toate acestea, după lupta finală, numită
Mitologia nordică () [Corola-website/Science/297539_a_298868]
-
o suprafață de aproape 60 km². Este înconjurat de comunele Blejoi (la nord), Târgșoru Vechi (la vest), Bărcănești, Brazi (la sud) și Bucov (la est). Orașul a crescut începând cu secolul al XVII-lea, pe o moșie cumpărată de Mihai Viteazul de la moșnenii ce o stăpâneau, luând treptat locul vechilor târguri muntenești Târgșor, Gherghița și Bucov ca centru regional al zonei, evoluția sa fiind accelerată de industrializare în special după ce a început exploatarea masivă a zăcămintelor de petrol din zonă și
Ploiești () [Corola-website/Science/296693_a_298022]
-
de Domnul Țării Românești, Petru cel Tânăr, prin care se întărea o vânzare a "cinci răzoare" de vie între un anume Avruț din Ploiești și logofătul Coresi din Bărcănești. Un moment crucial a fost alegerea Ploieștiului în 1597 de către Mihai Viteazul ca bază pentru operațiuni militare și a ridicat satul de moșneni la rangul de târg domnesc. Sprijinit de domnie, Ploieștii se dezvoltă continuu pe parcursul sec. XVII (este sediu al căpitanului de Ploiești), devenind un important centru urban al țării. Ridicarea
Ploiești () [Corola-website/Science/296693_a_298022]
-
vegetația este cea specifică marilor aglomerări urbane, formată îndeosebi din esențe ornamentale și de aliniament, plantații de castani, plopi și salcâm, spațiile verzi și parcurile fiind destul de restrânse (zona bulevardului, parcul de la Sala Sporturilor, parcul din nordul orașului, parcul „Mihai Viteazul”, parcul de la Bariera Bucov). Acestea ocupa numai 85,5 ha, revenind, în medie, 3,2 mp. pe locuitor. Pe raza orașului pot fi văzute și câteva exemplare de arbori endemici, aclimatizați în timp, care se află sub ocrotirea legii, printre
Ploiești () [Corola-website/Science/296693_a_298022]
-
se realizează prin operatori privați, cu plecări din stațiile de transfer: Gara de Sud, Gara de Vest, Ștrandului - Obor, Spitalul Județean și Podul Înalt . Orașul Ploiești n-a intrat în epoca modernă cu un inventar arhitectonic bogat. Curțile lui Mihai Viteazul au existat numai în legende, iar palatele Muruzeștilor, destul de modeste, nu au durat decât două decenii și ceva. În secolul trecut, ca să nu mai vorbim de cel al nostru, s-a construit mult. A început să se contureze, mai ales
Ploiești () [Corola-website/Science/296693_a_298022]
-
actualul Colegiu Național „Jean Monnet” (fostul Liceu Pedagogic) În Ploiești se găsesc importante instituții de învățământ, cum ar fi Universitatea Petrol-Gaze din Ploiești, Colegiul Național „I.L. Caragiale” (care continuă tradiția vechiului liceu „Sfinții Petru și Pavel”), și Colegiul Național „Mihai Viteazul” (fostul liceu „Despina Doamna”). Alte câteva licee importante sunt Colegiul Economic „Virgil Magearu”, Colegiul „Spiru Haret”, „Al. Ioan Cuza”, „Nichita Stănescu”, Liceul de artă, Liceul militar „Constantin Brâncoveanu”, Liceu „Toma N. Socolescu”, Liceul Energetic. O mare importanță pentru viața culturală
Ploiești () [Corola-website/Science/296693_a_298022]
-
funcția lui Decebal-Diurpaneus, ce era ""ager în planurile de război că și în împlinirea lor, știind să-și aleagă timpul când să năvălească asupra inamicilor, fiind asemenea și în momentul când trebuia să se retragă, fiind dibaci la întinderea curselor, viteaz la lupta, folosindu-se cu înțelepciune de victorie și de înfrângere."" Pe plan intern, Decebal Diurpaneus a reușit să refacă unitatea politică a dacilor. Conflictul a izbucnit în urma atacului dacilor peste Dunăre în Moesia, la sfârșitul anului 85. Armata lui
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
piatră reprezenta un patrulater înconjurat din trei părți de un șanț foarte adânc. La sfârșitul secolului al XVI-lea detașamentele de moldoveni atacaseră de mai multe ori cetatea Benderului, dar fără nici un succes. În vara anului 1574, Ion Vodă cel Viteaz o asediase cu armata sa, apoi în 1595 și 1600 făcuse două încercări și Mihai Viteazul, însă nici cei doi domnitori nu au avut sorți de izbândă. Tot cam în acea perioadă Benderul a fost atacat și de cazacii zaporojeni
Cetatea Tighina () [Corola-website/Science/317016_a_318345]
-
al XVI-lea detașamentele de moldoveni atacaseră de mai multe ori cetatea Benderului, dar fără nici un succes. În vara anului 1574, Ion Vodă cel Viteaz o asediase cu armata sa, apoi în 1595 și 1600 făcuse două încercări și Mihai Viteazul, însă nici cei doi domnitori nu au avut sorți de izbândă. Tot cam în acea perioadă Benderul a fost atacat și de cazacii zaporojeni. În anii 1705-1707 lucrările de întărire a acestui edificiu de o deosebită importanță militară au fost
Cetatea Tighina () [Corola-website/Science/317016_a_318345]
-
umane cu aceeași lipsă de formă pe care o are apa și care poate deveni un lider în bun-gust și modă al contemporanilor săi. "Iki" denota la început „spirit” (意気, "iki") sau „voință” (気, "ki"). Mai târziu a însemnat „chipeș”, „viteaz” (威勢のよい, "isei no yoi") sau „voios” (元気のいい, "genki no ii"). Pe măsură ce început să exprime idealurile oamenilor de rând din Edo, conotațiile sale au fost afectate de conceptul "sui" din Osaka, apropiindu-se de acesta. Uneori era chiar folosit ca echivalent
Estetica japoneză () [Corola-website/Science/317047_a_318376]
-
s-a născut într-o familie muncitorească. Părinții (Petre și Maria) au fost muncitori la Uzina de Automobile Pitești. A urmat cursurile Liceului teoretic Nicolae Bălcescu din Pitești, secția umanistă. După absolvirea Școlii militare de ofițeri activi de tancuri Mihai Viteazul din Pitești a fost repartizat ca locotenent de tancuri la un regiment de tancuri din București. Licențiat al Facultății de Litere a Universității de Stat București. Între anii 1996-2000 este doctorand în literatură al Universității de Stat București. În anii
Ioan Popa (scriitor) () [Corola-website/Science/317163_a_318492]
-
ce s-a mai găsit în noiembrie sub arme și în depozite s-a datorat abilității cu care generalul Christescu a falsificat statele efectivelor și inventarele magaziilor noastre. Ceea ce nu l-a împiedicat să iese din război nedecorat cu „Mihai Viteazul", pe care l-au primit aproape toți generalii. Chestiunea cu «microcefalul» în hârtiile lui Sturdza nu i-a fost iertată niciodată. La Mărășești nu i s-a dat comanda decât ca să i se rupă după câteva zile șalele." A murit
Constantin Christescu () [Corola-website/Science/317655_a_318984]
-
încoronat în primăvara anului 1391. Noul împărat era un dușman neîmpăcat al turcilor. Încă pe atunci era despotul Thessalonicului, el plănuia să ridice o răscoală împotriva sultanului și numai pericolul unei expediții a lui Murad I l-a silit pe viteazul despot să înceteze pregătirea pentru rebeliune. Sultanul, văzând în Manuel un dușman, a insistat, la început, ca drepturile de moștenitor să fie transmise fratelui acestuia, Andronic al IV-lea Paleologul (1381), apoi însă a poruncit ca anume Manuel să fie
Manuel al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317671_a_319000]
-
pe suveranii creștini cu scrisori ce implorau salvarea. Însă nici regii Aragonului și Angliei, nici dogele Veneției nu le-au dat nimic bizantinilor. Numai regele Franței, Carol VI, a trimis în ajutorul ,capitalei orașelor’’ 1200 de cuirasieri, în frunte cu viteazul marelal Boucicaut, care scăpase din prizonieratul turcesc, iar marele cneaz ortodox al Moscovei, Vasilii I, a trimis bani. Atunci basileul , urmând exemplul tatălui său, a hotărât să se ducă personal în Europa. La 10 decembrie 1399, lăsându-l, în calitate de regent
Manuel al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317671_a_319000]
-
se afla pe deal, la schit, în localitatea Mitrofani, județul Vâlcea și purta hramul „Sfântul Nicolae”. Vechimea bisericii era necunoscută, însă conform tradiției locale, fusese locul în care se cununase Mihai Viteazul, în urmă cu patru veacuri, înainte de 1600. Biserica a fost distrusă de un incendiu în anul 2000, în care s-a pierdut nu numai întregul său inventar ce și încă un loc de o mare valoare istorică și culturală din
Biserica de lemn din Mitrofani-Schit () [Corola-website/Science/317776_a_319105]
-
și Amărăști un călugăr din Mitrofani. Acest lucru demonstrează faptul că schitul din Mitrofani a fost construit pe o curea de moșie a Păușeștilor, cu mult înainte de anul 1616. O tradiție locală spune că aici s-ar fi cununat Mihai Viteazul, înrudit cu boierii Păușești, cu frumoasa sa soție, Doamna Stanca, în 1583. Sfârșitul acestei biserici legendare a fost în ziua de 18 iulie 2000, când, dintr-o greșeală, totul s-a transformat în cenușă. Puținele imagini păstrate se datorează cercetătoarei
Biserica de lemn din Mitrofani-Schit () [Corola-website/Science/317776_a_319105]
-
este înființată și linia 43B, cu traseul Gară-Institut Proiectări. Liniile de troleibuz 42 și 43 erau linii surori. Aveau același traseu până pe Bulevardul Mamaia, unde troleibuzul 43 vira stânga pe strada Răscoala din 1907, iar troleibuzul 42 pe strada Mihai Viteazul. Apoi, troleibuzul 42 întorcea la Poarta 2, iar troleibuzul 43 la Gară. Însă linia 42 era soră și cu linia 45, pe vremea cănd aceasta avea capătul de linie în Piața Unirii. Liniile 42 și 45 provin din două foste
Troleibuze în Constanța () [Corola-website/Science/317796_a_319125]
-
să se dea corp la corp, sălbatică, dură, haotică, fără să lase adversarilor niciun răgaz. În nicio poveste din vechime nu s-a mai vorbit de un asemenea măcel. Și atât de grozave fapte s-au săvârșit acolo încât niciun viteaz care a pierdut acest incredibil spectacol nu mai poate nădăjdui că va vedea ceva mai înfiorător până la capătul zilelor lui". După această înfrângere, Attila a pornit o invazie împotriva Italiei. A ajuns la porțile Romei, iar împăratul Valentinian nu avea
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
de autor cu aproape o jumătate de secol în urmă. Subiectul celor două romane este același, dar există deosebiri semnificative de substanță între cele două cărți. Acțiunea romanului se petrece în Principatul Moldovei după uciderea domnitorului patriot Ioan Vodă cel Viteaz (1572-1574) și urcarea pe tron a lui Petru Șchiopul. Romanul prezintă luptele pentru putere din Moldova, fiind inspirat din viața lui Ioan (Nicoară) Potcoavă. Fiu după mamă al domnitorului ucis, hatmanul Nicoară Potcoavă întreprinde în Moldova o incursiune fără succes
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
trecuse prin mai multe urgii: epidemii de ciumă, foamete și mai ales nenumărate războaie pentru stăpânirea țării. Spre sfârșitul primăverii anului 1576, un grup de oșteni moldoveni în frunte cu Nicoară Potcoavă (fratele după mamă al fostului domnitor Ion-Vodă cel Viteaz ce se refugiase după Bătălia de la lacul Cahul (1574) în tabăra cazacilor zaporojeni de la Pragurile Niprului și devenise hatman) și cu fratele său, Alexandru, traversează Nistrul și atacă palatul domnesc de la Iași, dar este nevoit să se retragă după o
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]