78,360 matches
-
regizeze "Mult zgomot pentru nimic", de William Shakespeare, BBC apreciind montarea drept un eveniment al stagiunii". Alexandru Darie a regizat în SUA la Performing Arts Centre, New-York "Mizantropul", de Moliere și "Cabala bigoților", de Mihail Bulgakov. În 1992 s-a angajat regizor artistic la Teatrul Bulandra. În 1994 a continuat seria spectacolelor Shakespeare cu "Poveste de iarnă", care a avut un mare succes la Globe Theatre Tokio și la Festivalul Uniunii Teatrelor din Europa (Milano), spectacol distins cu premiul Asociației Internaționale
Alexandru Darie () [Corola-website/Science/297609_a_298938]
-
1914). A întocmit și un proiect sumar al romanului " Zestrea", datat în închisoarea din Gyula. La 16 august 1910, eliberat din închisoare, Curtea tribunalului de Apel consideră că delictul a fost ispășit după cele șase luni de temniță. S-a angajat ulterior ca ajutor de notar în Măgura Ilvei, apoi în Nimigea, în zona lui de baștină. Din București a primit vestea că piesa "Osânda" "va fi pusă în citire", ulterior, însă, a fost respinsă. În toamna anului 1910 se afla
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
nou de nuvele, care nu prea era înțeles de gingașii povestitori din jurul meu. Până atunci, nuvela era un fel de anecdotă, scrisă viu, curgător, cu înflorituri de stil, dar fără nici o preocupare a fondului sau a conflictului psihologic." A fost angajat la publicația " Ordinea", unde redactor-șef era Ștefan Antim: în Răscoala apare ca personajul Antimiu. La 25 octombrie 1910 a debutat în București, în revista Convorbiri critice. Împreună cu Mihail Sorbul, în acea perioadă scoate revista "Scena", dedicată teatrului și muzicii
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
tine, cu toate că mi-e nespus de penibil". "Dezangajarea" soției de la Teatrul Național din Craiova pe data 1 mai 1912 (cf. "Registrul de procese-verbale", 25 aprilie 1912) l-au determinat să părăsească orașul, stabilindu-se la București. Artista Fanny a fost angajată la Teatrul Național, la intervenția lui Ioan Alexandru Brătescu-Voinești. În Capitală a avut colaborări sporadice la ziare și reviste, fiind copleșt de greutăți materiale. Familia rămasă in Prislop îi cere ajutorul cu disperare ("acasă suntem 9 oameni"), deși învățătorul Vasile
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
Prislop îi cere ajutorul cu disperare ("acasă suntem 9 oameni"), deși învățătorul Vasile Rebreanu mai lucrează "ca cancelarist" la avocatul Tudor Moisil. Din luna iulie 1913, după intrarea României în cel de-al doilea război balcanic (10 iulie), s-a angajat ca reporter la Adevărul (la sfârșitul războiului a fost concediat). În data de 27 august 1916 România a declarat război Austro-Ungariei. Fost ofițer, s-a oferit voluntar în armata română, dar nu i s-a aprobat cererea. În 6 decembrie
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
Culcușul", "Golanii", "Dintele" (1910). A început să primească scrisori de încurajare de la Mihail Dragomirescu care se interesa îndeaproape de ce scrie, l-a invitat acasă și s-a oferit să-l ajute să primească o slujbă la un ziar. A fost angajat la " Ordinea," unde redactor-șef era Ștefan Antim: în "Răscoala" apare ca personajul Antimiu. A fost secretar de redacție la "Falanga literară și artistică", condusă de Mihail Dragomirescu, funcție pe care a deținut-o și la "Convorbiri critice" ("funcții mai
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
desfășura o susținută activitate de cronicar teatral, lucrează la romanul "Zestrea," "înaintând dificil în acțiune" (nu s-a păstrat nimic din această pretinsă variantă). Din luna iulie, după intrarea României în cel de-al doilea război balcanic (10 iulie), se angajează ca reporter la "Adevărul" (la sfârșitul războiului va fi concediat). Pe 25 august cu schița "Taclalele" (retipărirea schiței "Vrăjmașii"), revista "Universul literar" deschide șirul colaborărilor cu Rebreanu. Mai mult decât în paginile altor publicații, aici vor fi retipărite, de regulă
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
a început la Lugoj studiile gimnaziale și liceale. În 1951 a fost exmatriculat din penultima clasă a Liceului „Coriolan Brediceanu” din Lugoj din cauza originii sale sociale. Absolvă în 1952, la cursuri fără frecvență, Liceul „Oltea Doamna” din Oradea, după ce se angajase ca funcționar în acest oraș. Intenționează să se înscrie la Politehnică, fiind nevoit să intre, mai întâi, ca ucenic la fostele Uzine „23 August” din București, unde lucrează la sudură și strungărie, calificându-se apoi în meseria de strungar în
Nicolae Breban () [Corola-website/Science/297624_a_298953]
-
a celor sărmani. Prin dezbaterea acestor probleme rurale, sunt dezvăluite primele note ale pamfletarului și ale politicianului de mai târziu. Continuându-și colaborarea la "Lupta", ziar condus de Gheorghe Panu, gazetarul probează o bună conduită critică. În 1888, Delavrancea se angajează ca redactor și colaborator la ziarele "Democrația" și "Voința națională", unde se va remarca prin numeroase articole. Face critică muzicală și dramatică ("Epoca", 1886), polemizează cu Maiorescu într-o serie de articole ce vor demonstra multiple însușiri intelectuale ("O familie
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
sunt: "Fra Barbaro" și "Minchio". Se pare că nu au apărut decât două numere ale revistei, care există și în biblioteca Academiei Române. Atras de copleșitoarea personalitate a lui B.P. Hașdeu, Delavrancea devine redactor la "Revista nouă", condusă de marele savant. Angajându-se tot mai mult în politică și în gazetărie, scriitorul devine redactorul permanent al ziarelor "Democrația" și "Voința națională". Publică, în continuare, la "Vieața" (1894), revistă săptămânală ilustrată, condusă de Al. Vlahuță și, mai apoi, de Alecu Urechia, acordând același
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
țărănimea era cea mai numeroasă. Circa 85% din populația Franței trăia în mediul rural și majoritatea o alcătuiau țăranii. Dețineau 25-45% din suprafețele de teren. Era un mic strat de 600 000 de mari fermieri, care cultivau pentru a vinde, angajând alți țărani cu ziua și ofereau bani cu împrumut. Cei mai numeroși erau "les laboureurs", țărani care cultivau pentru subzistență, iar în anii buni obțineau și un mic surplus. Ei și marii fermieri o duceau bune până în anii 1770. Dar
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
sala în care aveau să se întrunească a fost închisă pentru pregătirea ședinței regale, nefiind informați, și s-au înfuriat. S-au întrunit într-o sala din apropiere și au depus Jurământul din sala Jocului cu mingea, prin care se angajau să nu se despartă până când nu vor crea o constituție. Inițial fiind 90 care au votat contra moțiunii, numai un singur vot a fost contra ulterior. Regele susținea că nici un impozit nu va mai fi impus fără consimțământul reprezentanților națiunii
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
Coreea de Sud. La o vârsta relativ tânără a fost trimis în Manciuria, în sudul Chinei, pentru a locui la ferma surorii lui. La vârsta de nouă ani a început să studieze forma chineză sudică a stilului Kempo sub îndrumarea maestrului Yi, angajat în perioada respectiv la fermă. Când Oyama s-a întors la 12 ani în Coreea a continuat antrenamentul studiind Kempo corean. În 1938, la vârsta de 15 ani a plecat în Japonia, cu gândul de a se înscrie într-o
Karate Kyokushin () [Corola-website/Science/297647_a_298976]
-
aflat în Mexic, Oyama era cât pe ce să fie ucis în timpul unei lupte cu un taur care a reușit să îl rănească și a petrecut șase luni în spital. În perioada aceasta, din cauza că majoritatea luptelor în care se angaja se terminau în câteva secunde, de multe ori în urma unei singure lovituri, a căpătat porecla de „Godhand” (Mâna lui Dumnezeu). Japonezii obișnuiau să spună despre Oyama: „Ichi geki, hissatsu”, ceea ce înseamnă „o lovitura, moarte sigură”. Tot în această perioadă, Oyama
Karate Kyokushin () [Corola-website/Science/297647_a_298976]
-
cântând aria lui Enzo din opera "Gioconda" de Amilcare Ponchielli. Student fiind, debutează în octombrie 1919 în Compania Leonard în rolul lui Zeforis din opera "De-ași fi rege" de Adolphe Adam, câștigând de la început simpatia publicului. În 1921 este angajat ca solist la Opera din Cluj, unde debutează în rolul lui Faust din opera cu același nume de Charles Gounod. Nu rămâne însă mult timp în Cluj, Emil Marinescu se hotărăște să-și încerce norocul în străinătate, și anume la
Emil Marinescu () [Corola-website/Science/297651_a_298980]
-
în rolul lui Turiddu din opera "Cavaleria Rusticană" de Pietro Mascagni. Întors în țară, întreprinde un obositor turneu cu Compania Leonard, interpretând rolurile principale din "Tosca" și "Boema" de Giacomo Puccini, "Traviata" și "Rigoletto" de Giuseppe Verdi. În 1927 este angajat ca prim-solist al Operei Române din București. În stagiunile 1928 - 1937, Emil Marinescu deține rolurile principale din operele "Aida" de Verdi, "Dama de pică" de Piotr Ceaikovski, "Liliacul" de Johann Strauss, "Tannhäuser" și "Lohengrin" de Richard Wagner. După ce în
Emil Marinescu () [Corola-website/Science/297651_a_298980]
-
iar în toamna lui 1923 se înscrie la Facultatea de Drept a Universității din Cluj, unde obține licența și doctoratul în drept cu calificativul Magna cum Laudae, cu o lucrare privind contenciosul administrativ. (1929). În 1933, Petre Țuțea a fost angajat prin concurs ca referent în Ministerul Industriei și Comerțului (ulterior devenit Ministerul Economiei Naționale) unde a avansat pînă la funcția de director de studii, funcția maximă pe care a deținut-o în cariera de economist apoi, între martie 1933 și
Petre Țuțea () [Corola-website/Science/297629_a_298958]
-
nou iubit, Richard (Tom Selleck) care tocmai divorțase și era cu 21 de ani mai în vârstă decât Monica. Spre sfârșitul sezonului, cei doi se despart deoarece, spre deosebire de Monica, Richard nu își mai dorea copii. În sezonul trei, Rachel se angajează la Bloomingdale's, o firmă de haine și Ross devine gelos pe colegul ei, Mark. Rachel și Ross hotărăsc să i-a o pauză, totuși Ross se culcă cu altcineva și atunci Rachel se desparte de el. Phoebe, care crezuse
Prietenii tăi () [Corola-website/Science/297653_a_298982]
-
de neurologie rămasă vacantă în urma pensionării lui Oskar Sager, deși contracandidatul său - cu specialitate realizată în Uniunea Sovietică - nu atingea nici pe departe nivelul lui științific. În anul 1970, Mihai Botez se stabilește în Canada, la Montréal. La început este angajat ca "guest lecturer", dar devine în 1972 profesor titular iar în 1979 șef al clinicei de neurologie din spitalul Hôtel Dieu al Universității din Montréal. În perioada 1975-1986 a funcționat ca director al Laborarorului de Neuropsihologie al Institutului de Cercetări
Mihai Ioan Botez () [Corola-website/Science/297664_a_298993]
-
între timp devenit adolescent. Familia Mozart revine la Salzburg la 15 decembrie 1771. Wolfgang împlinește 16 ani și pleacă pentru câteva luni la Bologna, unde studiază cu Giovanni Battista Martini (1706-1784), un renumit pedagog în arta compoziției. La întoarcere este angajat ca maestru de concert ("Konzertmeister") de către noul arhiepiscop din Salzburg, Hieronymus von Colloredo, cu un salariu de 150 de guldeni pe an, ceea ce constituia o sumă apreciabilă. În această funcție rămâne timp de șase ani, deși relațiile cu noul arhiepiscop
Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/297669_a_298998]
-
Borel și Jean Perrin, Marie Curie pune bazele unei școli particulare, ale cărei cursuri se țineau la casele copiilor respectivi. Aceasta amintea oarecum de școlile de fete clandestine la care fusese educată Maria pe când era mică. În același an, Marie angajează mai mulți oameni pentru a-i acorda asistență la munca de cercetare, lucru posibil prin contribuțiile financiare ale omului de afaceri american Andrew Carnegie. În 1914, sub egida Universității din Paris, este înființat un institut de cercetare a radiului sub
Marie Curie () [Corola-website/Science/297649_a_298978]
-
peste 30 000 de întreprinderi independente, situate, în special, în și în jurul capitalei. În afara orașelor, cei mai mulți mongoli se ocupă cu păstoritul de subszistență. PIB este de cca. 420$ per capita. Deși PIB este în creștere din 2002, statul este încă angajat în surclasarea unui deficit bugetar major. Guvernul mongol a remediat o imensă datorie externă către Rusia (11 miliarde $) în anul 2004, printr-o plată de 300 milioane $; cuantumul redus a fost acceptat datorită dificultăților și pierderilor de vieți umane din
Mongolia () [Corola-website/Science/297682_a_299011]
-
perfecționa l-a făcut să viziteze pe cei mai cunoscuți organiști din acea perioadă, ca Georg Böhm, Dietrich Buxtehude și Johann Adam Reinken. În 1703 obține primul post de organist în orășelul Arnstadt; datorită virtuozității sale deja evidente, a fost angajat într-o poziție mai bună ca organist în Mühlhausen. Unele din primele compoziții ale lui Bach datează din această epocă, probabil și celebra „"Toccata și Fuga în Re minor"". În 1708, Bach obține postul de organist de curte și maestru
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
coral. Dornic să asimileze cât mai mult, se îndreaptă spre Hamburg pentru a-l auzi și cunoaște pe organistul și compozitorul Johann Adam Reincken. Lipsit de mijloace pentru a urma Universitatea, la terminarea școlii din Lüneburg este nevoit să se angajeze ca muzician la diferite curți și, astfel, începe să se lovească de vicisitudinile vieții de muzician, aflat în slujba unui senior sau a unui consiliu comunal. După câteva luni petrecute ca violonist la curtea din Weimar, s-a angajat ca
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
se angajeze ca muzician la diferite curți și, astfel, începe să se lovească de vicisitudinile vieții de muzician, aflat în slujba unui senior sau a unui consiliu comunal. După câteva luni petrecute ca violonist la curtea din Weimar, s-a angajat ca organist la Arnstadt (1704-1707), dar îndatoririle postului nu-i puteau satisface aspirațiile muzicale și nici nu-i erau favorabile evoluției sale artistice. Atât calitatea muzicii ce trebuia executată, cât și nivelul scăzut de profesionalism al coriștilor, pe care trebuia
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]