76,095 matches
-
bine când era mai rău? Am simțit eu că Pastenague, care mi-a citit peste umăr ultimele două tablete, nu e prea mulțumit de ce citește (nimeni nu l-a silit să citească!). Pentru că-l văd cam încruntat și arborând un aer preocupat, catadicsesc să-i pun întrebarea eliberatoare: — Ce ai, ți s-au înecat corăbiile? N-am nimic, ce să am... — Văd eu că nu ți-s boii acasă. Mă enervezi cu stilul ăsta forțat paremiologic. Ce, ești Creangă în exil
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
săptămână. Mâncam cu toții sarmale și beam vin alb, alsacian, când s-a dat știrea că Ceaușescu a fost judecat, condamnat și executat. Eu tocmai le explicam francezilor că toată lumea în România e împotriva lui. Pe ecran, Gelu Voican își lua aere de justițiar. Deși încă nu știam prea bine cum se desfășurase procesul, iar scenele care ni se arătau erau disparate și montate în așa fel încât să nu vedem mare lucru, și oricum, nu completul de judecată, ci doar avocatul
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
că șahul e un joc pentru tineri. Cotidianul, 29-30 iunie 2002 La Snagov Am răspuns invitației unor vechi prieteni din Snagov și m-am dus și anul acesta în comuna îndrăgită de Ceaușescu și de nomenclatura dictaturii comuniste. E oricum aer mai curat decât în București, unde automobilele din ce în ce mai numeroase îi vor sufoca în curând pe locuitorii acestui oraș insuportabil din toate punctele de vedere. Pe terasa gazdelor, în fața unui pahar de vin, lăudam meritele comunei lor curate și îngrijite, locul
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Strip-tease Nu știu ce m-a apucat ieri-seară și l-am urmat pe Pastenague, care ținea morțiș să mergem la cinema. E drept că toată ziua fusese cald, iar o sală de cinematograf cât de cât respectabilă e prevăzută cu instalație de aer condiționat, așa că, uneori, în loc să-ți fi cald, ceea ce e firesc în luna lui cuptor, ți-e frig. — Lasă, că n-ai să mori de frig de 23 august, ricana Pastenague, și n-am înțeles dacă era umor newyorkez (voia să
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
părerea lui, nici destul de rapizi, nici destul de fideli. Așa că le lua vorba din gură și se traducea singur. Și în franceză, și în engleză! Aplauze la scenă deschisă. Michel Deguy, care moțăia până atunci, s-a trezit. Robbe-Grillet avea un aer admirativ. Probabil că în amintirea acestor scriitori Iliescu era un fost aparatcic pe care nu dădeau prea multe parale. Numai că dacă Chirac o rupe pe americănește, pentru că a spălat vasele într-un restaurant din New York când era student, iar
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
pașii săi; Ea merge-n capul altor ginte Vărsând lumină-n urma ei. Latina gintă-i o vergină Cu farmec dulce, răpitor, Străinu-n cale i se înclină Și pe genunchi cade cu dor. Frumoasă, vie, zâmbitoare, Sub cer senin, în aer cald, Ea se oglindă-n splendid soare, Se scaldă-n mare de smarald. Latina gintă are parte D-ale pământului comori Și, mult voios, ea le împarte Cu celelalte-a ei surori! Dar e teribilă-n mânie, Când brațul ei
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Teatrul Național se reprezintă piesa originală a lui Ventura: Peste Dunăre. Este mai mult un succes de stimă decât un mare succes real. Altfel Teatrul Național e jos de tot: se joacă melodrama Don Juan de Marana și feeria Fata aerului. Teatrul e întotdeauna gol pe trei sferturi, iar în loji niciodată nimeni. Dacă n-ar fi închirierile teatrului la trupele streine și balurile mascate, actorii ar muri de foame. Dar iată că sosește și marele tragedian Tommaso Salvini, rivalul lui
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
și împărțea. Fiecare mușteriu întindea oala sub canà, vinarul o deschidea și lăsa să curgă vinul, după ce primea anticipat suma de 80 bani, plata litrului. O coadă nesfârșită aștepta ca să vie rândul fiecăruia. Apoi ereau mititeii. Câteva grătare în plin aer frigeau mititeii, pe care alături îi fabricau mereu bucătarii. Zecimi [zeci] de mii de mititei treceau astfel din mâinile bucătarilor în mâinile grataragiilor și de pe grătare pe hârtiuțele pe care le întindeau clienții grăbiți și înfometați. în timpul acesta strigăte, împinsături
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
plin de inimă, plin de cinste, plin de focul nestins al patriotismului. Un entuziast fără seamăn. A murit și el de tuberculoză. Toți acești atleți, toți acești premianți întâi la gimnastică, rupți dintre brazii Pindului, n-au putut trăi în aerul mlăștinos al Bucureștilor. Unul după altul s-au culcat în mormânt, când erau încă tineri și plini de toate puterile vieții. Mai veneau și Gulioti, și Simota, și Niculescu, toti studenți macedoneni, mai venea și bătrânul octogenar, dar încă verde
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
băuse mult. Pe la 6 ceasuri dimineața, a doua zi, cocoana gazdă intră, ca de obicei, cât se poate mai tiptil, călcând în vârful degetelor. Un miros greu de usturoi, de ceapă, de tutun, de vin și de alte mirodenii umplea aerul. Pe masă, o sticlă, pe jumătate încă plină cu un generos vin negru, provoca privirile. Era prea mult. Cucoana gazdă, ținând în mâna stângă trei perechi de ghete și pe același braț un număr de pantaloni, de jiletci și de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Brătescu etc. etc. Către sfârșitul campaniei de răsturnare se alătură lui Dumitru Brătianu și Nicolae Fleva. (Id. ibid., foiletonul XXXIV, AD., nr. 11 799, 10 septembrie 1922, p. 2.) Pagina 160 * Acestea au fost cele dintâi mari serbări populare în aer liber la București. Ajutate de o vreme minunată aceste serbări au durat 3 zile și au produs aproape sau peste 300 000 lei. Ele au fost date în grădina Cișmegiului. Marele parc bucureștean era feeric transformat. Pe aleea principală - astăzi
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
s-o fac nu-mi lăsau alegere, mi-am asumat riscul singurătății. Zilele și nopțile trec aici Însoțite de același vuiet monoton de apă anxioasă. Valurile se rostogolesc continuu din larg și se sparg de stîncile care dau golfului un aer de cetate medievală. Arborii desfrunziți prin care zăresc țărmul nu reușesc deocamdată să atenueze această impresie de peisaj alcătuit din apă și piatră. insă nu e tocmai ceea ce m-ar putea ajuta să-mi văd limpede gîndurile ? Nu tot ce
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
prin prisma sensibilității mele retractile, care se teme să piardă ceea ce venețienii numesc la terra ferma, pămîntul sigur. El e ca acest cer lăptos si lipsit de duioșie sub care se aude distinct zgomotul surd al valurilor. Ploaia a spălat aerul și șuncile ude strălucesc. Totul e acum de o izbitoare limpezime. Și, poate, Tezeu pleacă tocmai pentru a rămîne senin. Mă Întorc astfel la statuile grecești și la liniștea lor abstractă. Să cred Însă că e atît de mică distanța
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Și sînt foarte multe lucruri care mă Îndeamnă să fiu Împotriva celui care pleacă. Stînd pe coastă, sînt momente cînd Încep chiar să cred că știu ce este fericirea, deși dintre cele patru condiții puse de Poe fericirii (Viața În aer liber, Iubirea, Detașarea de ambițiile meschine, Creația) le Îndeplinesc acum În mod cert numai pe primele două Am o idee destul de confuză despre mări. Și prefer să văd marea de aici, unde o Învinge țărmul. Mă stingherește astfel mai puțin
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
obscură, o preferase pe prima, iar acum regreta de a nu fi fost un simplu văcar. Dar e ciudat să acuzi setea de glorie Într-o natură lipsită și ea acum de modestie; e un incendiu amar și secret În aer, arzînd În el, treptat, ezitările de a participa la această victorie grăbită a primăverii. Vreau să Înțeleg de ce Holderlin l-a iubit atît pe Ahile. Silueta sculptată În lut ars de Tanagra e a unui luptător beat de amor propriu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
meritat să capăt aripi. Și aceasta ar fi fost ca și cum n-aș fi zburat deloc, ci m-aș fi tîrÎt prin văzduh ca șarpele prin frunze. N-am uitat sfatul tatălui meu, Însă În clipa cînd m-am ridicat În aer și am plutit deasupra mării mi-am dat seama că nu-l voi putea urma. Apropiindu-mă de soare, mă simt liber și egal zeilor. Și poate chiar sînt zeu, dacă mă simt egal zeilor. Niciodată nu m-a scăldat
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
puternic era acest gigant care pînă la Heracles n-a avut rival. De reținut e doar faptul că-și reînnoia puterea de cîte ori atingea pămîntul și că Heracles l-a biruit numai avînd ideea să-l țină suspendat În aer. Mă simt pe plaja goală ca un barbar convertit la religia mării. Cu același sentiment cu care barbarii intrați În Roma treceau pe lîngă splendorile Cetății eterne, urmăresc cum, odată cu primele zile toride, marea s-a schimbat. Acum e caldă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Închisoare... Privesc printre crengile unor arțari bătrîni care se clatină În lumină. Nori nisipoși se tîrăsc pe cerul spălăcit fără să arunce nici o umbră pe acești scaeți Înmiresmați ce-și agită lîngă mine florile violete. CÎnd vîntul lovește scaeții, În aer se ridică o ușoară ceață prăfoasă amestecîndu-se cu lumina. Nimic, aici, nu iese din ceea ce se cheamă un peisaj obișnuit. Dar iarba plină de mirosurile verii mă Îmbată ca un alcool tare și mă umple de amintiri. Există În această
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
dar și viitorul; el Își deschide rănile ca niște ferestre spre viitor și neagă fără să știe totdeauna precis spre ce aspiră, știind Însă bine ce refuză; iar ceea ce refuză este resemnarea... CÎnd Renașterea a simțit că se Înăbușe În aerul ei sterilizat, aerul proaspăt a pătruns prin privirile anxioase din tablourile manieriștilor, un Pontormo sau un Rosso Fiorentino; Marsyas a reînviat pentru a privi lumea cu ochii lui Parmigianino din celebrul autoportret Într-o oglindă convexă. În acești ochi Înfrigurați
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
el Își deschide rănile ca niște ferestre spre viitor și neagă fără să știe totdeauna precis spre ce aspiră, știind Însă bine ce refuză; iar ceea ce refuză este resemnarea... CÎnd Renașterea a simțit că se Înăbușe În aerul ei sterilizat, aerul proaspăt a pătruns prin privirile anxioase din tablourile manieriștilor, un Pontormo sau un Rosso Fiorentino; Marsyas a reînviat pentru a privi lumea cu ochii lui Parmigianino din celebrul autoportret Într-o oglindă convexă. În acești ochi Înfrigurați se Întrezăresc Întrebări
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
tufiș din apropiere cadavrul lui Marsyas jupuit de Apolo. Deasupra se aud foșnind aripile lui Icar, care, spre deosebire de Anteu, profund clasic, e și el un personaj baroc. Zburînd, el a spart cercul. Apropiindu-mă de țărm, regăsesc pescărușii țipînd În aer după ritualul cunoscut. O fată Înaltă și osoasă, cu atitudini cam băiețești și ochii verzi-apoși, de o ciudată neutralitate, pe care am mai văzut-o pe aici, stă sprijinită de o stîncă și desenează. Prietenul ei pescuiește alături. Încolo nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să te temi, nici s-o admiri, nici s-o Îmbrățișezi, ci să visezi Înlăuntrul unei clipe străvezii. E o mare salvată din singurătatea romantică și din dezlănțuirea barocă. O mare care, pe nesimțite, s-a transformat În lumină, În aer, În aripă. Icar nu putea să zboare decît deasupra unei mări; ca această mare, de o culoare indefinită astăzi, caldă ca trunchiurile arțarilor și ca pămîntul care respiră prin toți porii o pace Înaltă, Înmuind În ea conturul tuturor lucrurilor
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
-se din scrisul rețetei, iar pe de altă parte procurorul aștepta să-i facă dosarul de trimitere În judecată unde risca, pentru crimă, chiar pedeapsa cea mai gravă. MÎinile febrile ale omului În halat alb au schițat o Întrebare În aer. Puteam să fiu indiferent? Apoi ca o concluzie. Și totuși pentru mine nu exista dilemă. M-am luptat cu moartea, Înțelegeți?, m-am luptat două zile și două nopți ca s-o salvez și să ajungă la judecată. S-a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Adevărata măsură umană, pare să spună el, nu o dă sensibilitatea, ci acțiunea. Dar oare pot fi despărțite brațele de inimă? Cu ce este mai puțin umană singurătatea care Întreabă decît mîinile lui Heracles care-l ridică pe Anteu În aer? De ce m-ar umple Heracles de entuziasm mai mult decît Oedip de respect? Adevărul nu cere o vitejie mai mică decît acea de a ucide un monstru. Heracles răspunde altfel sfinxului, dar nu altceva decît Oedip. Brațele lui glorifică același
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și aproape carbonizați; lumina rece a zăpezii Învăluie totul, case, vînători, cîini, arbori, și un vultur „taie orizontul diametral” ca În iernile lui Bacovia; aripile sale negre vor stîrni parcă liniștea aceasta Înghețată, bîntuită de mituri nordice și aștepți ca aerul să sîngereze În urma păsării răstignite În zbor. Întorcîndu-ne la lucidul Poussin, să ne amintim că el știe, Într-adevăr, cum să construiască temple din arbori. Peisajul mediteranean are Însă o melancolie secretă pe care penelul rațional al pictorului francez n-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]