9,974 matches
-
fier imaginînd un cap de șarpe și, fără a ne privi, simțirăm că momentul acela era decisiv. Ne era teamă să gîndim. Nimic nu putea fi supus rațiunii, - intuiția era singura care Încerca să se ivească În lumină, dar nu Îndrăznea sau noi nu eram pregătiți s-o Întîmpinăm. Ajunși În hol, intrarăm În camera dinspre bulevard, așa-numita cameră de la față, și fără să apuc s-o invit să se așeze În fotoliul dinspre ferestre, se apropie de mine, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
necunoscute. Trufia În care se Învăluise nu mai exista. Nu mai semăna cu cea de atunci, purta o ciudată umilință dincolo de Înfrîngere sau victorie, ce părea În același timp dominație protectoare, căreia Încercam să mă sustrag, dar pe care nu Îndrăzneam s-o Îndepărtez. Eram descumpănit s-ar fi putut să Înceapă, Îmi spuneam, nu fără teamă, sentimentul marilor Înotători În preclipa plonjării Într-o apă necunoscută, de a se afla Într-o aventură a existenței, iar eu nu eram, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
că regatul e cel sub care am dobîndit independența și-am făcut România Mare. Și-acum cu ce ne-am ales? La rostirea acestei Încheieri se așeză o liniște neobișnuită, pe care cîteva momente lungi nici una din acele femei nu Îndrăzni s-o rupă. Domnul Pavel Își dovedise „superioritatea”, biruise, simțea, știa asta, motiv pentru care era mîndru, o mîndrie secretă, dar pentru care nu-ți trebuie o anume perspicacitate ca s-o observi. - Am dreptate, domnule judecător? Întrebă el după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nu vrei, le aplici. Ce spune atunci conștiința ta pe care o vrei luminată? Mă simții oprit; nu-mi găseam răspunsul, deși se afla În mine, cețos, compensator, sau fals compensator și nu-l puteam formula. Nu puteam sau nu Îndrăzneam? Ce se Întîmplă? Ce profesiune este asta În care cred, am crezut cu puterea ființei?... - Nu se Întîmplă nimic! auzii răspunsul, dar de data asta nu-l rostii eu ci vocea pe care o cunoșteam de mult - sau mă mîngîiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
a rostit numele, vădit bucuroasă: - Vai, ce fericită sînt că vă văd! Vă mai aduceți aminte? Mă numesc Eugenia Săndulescu... M-ați judecat, mi-ați salvat viața. Era vorba de o delapidare. Am vrut să vin la tribunal, n-am Îndrăznit. M-au grațiat. A dat să-ți sărute mîna, pe care ți-a cuprins-o cu tărie. Era Îmbrăcată În negru, părea În doliu. Tu ți-ai retras mîna: - Nu, nu se poate! SÎnt și eu bucuros, ai spus, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ca totul „să meargă repede”, căci nu doreau să stea mai mult de o zi aici. După trimiterea scrisorii de către tatăl ei, Ana simți o bucurie ca-n școală, În prezilele vacanței. Era o obsesie urcată din uitare, căreia nu Îndrăznea să-i rostească numele, din care cauză Încerca ocoluri Înșelătoare ca o plăcere anume amînată În jurul ideii ce părea să-i demonteze timpul, a cărei noimă o pierduse. Devenise, pe neașteptate vorbăreață, Însă nimeni din cei ai casei nu observase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
-l credeam uitat, zămislit din hățișuri, spaime și lumini. În clipele acelea aparținui altei vîrste, pe care aș fi vrut-o adusă din nou la suprafață, În bătaia serii de-atunci, În dulcea nehotărîre dintre da și nu, dar nu Îndrăznii. Privirea-mi stătea pe umerii ei, pe armurile-i nevăzute, strălucind la jocul fluierător al timpului, simțeam că amețesc, dar deodată, abstracție făcînd de toți cîți ar fi putut să ne vadă, Îmi strînse mîna dreaptă cu o vigoare greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
acelui timp ar fi impus să-mi fii soț, cred că și părinții mei nutreau În secret acest gînd, dar tu n-ai rostit niciodată un cuvînt. Ce să cred? Nu știam, nu știu. Și mai ales cum puteam să Îndrăznesc? Viața e un șuvoi care-i duce pe toți, - către unde? și mai ales de ce? SÎnt Întrebările banale, de toată ziua ale omului de rînd, ale oricui: prima spaimă În fața filozofiei. Și totul se adînci În somnul acela, atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mai Încumetă, iar cei care păzesc malul așteaptă, vicleni, făcînd pe salvatorii, ziua cînd nu se vor mai naște Înotători. Și eu mă aflu mai departe În slujba unei aberații pentru că e una cu puterea, iar Înotătorii nu vor mai Îndrăzni, dezorientați, ei mă privesc cu teamă, nebănuind că-i aștept cu disperare, eliberatori, nu mă Înțeleg, și e firesc să fie așa, pentru că nu pricep că e posibil așa ceva. „Ana!” repet În gînd; Între mine și ea Începe o depărtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
profesoare, acum absentă, Îmi traversă ca o imaginație odaia: „Și totuși te iubesc, dar asta e altceva!” Era tîrziu, foarte tîrziu. 12. Vocea ei se mai Întoarse de cîteva ori, zile și zile, ajunsesem să-i simt lipsa, dar nu Îndrăzneam a-mi mărturisi această slăbiciune de teama viitorului pe care nu-l puteam desluși; era confuz și depărtat, ivindu-se uneori ca expresie a altei lumi. Treceam pe lîngă banca de altădată din grădina publică. Stăteam pe ea, acum, rezemîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
excepție, inconfundabil. Fiindcă i-am stat aproape peste 6 decenii din clipa când a debutat în rolul Silvio din Paiațe, în seara zilei de 14 aprilie 1950, nelipsind de la nicio premieră, concert de gală, spectacol extraordinar, până la retragerea de pe scenă, îndrăznesc să afim că un artist singular ca al lui Herlea nu mai poate apărea decât - poate - peste 100 de ani. Pasiunea mea de critic muzical m-a determinat să urmăresc de-a lungul timpului, nu două, nu trei strălucite generații
Nicolae Herlea. Un g?nd de desp?r?ire by Viorel COSMA () [Corola-journal/Journalistic/83462_a_84787]
-
din prostie, cei care au condus le-au lăsat să se corcească în voie. Purificarea morală a românilor pare acum un vis pe care Monica Lovinescu l-a luat cu ea atunci când și-a întors privirile dinspre lumea celor vii. Îndrăznesc să cred însă că ceea ce a sădit ea în sufletele noastre nu va rămâne fără rod. Sunt câteva fapte ce-mi hrănesc acest optimism: Pe bulevardul Elisabeta, la numărul 49, în apartamentul cu nr. 45, o suită de dorobanți însoțea
Aici Radio Europa Liberă by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/8359_a_9684]
-
a celei ce știe viitorul pentru că a creat trecutul, a celei ce înțelege importanța iubirii, opusă orgoliilor ce urcă în Walhalla. După ultimele acorduri, peste 10 minute de aplauze, în primele dintre ele nu am putut scoate niciun cuvânt. Am îndrăznit apoi să îl întreb pe ilustrul și foarte amabilul meu vecin de audiție cum i s-a părut „ Excepțional, de geniu” au fost cuvintele spontane, fără pic de emfază, ale lui Horia Roman Patapievici. A fost așa, pentru ca timp de
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
fost decernat la Paris Premiul Medicis pentru ultimul meu roman, ceea ce a fost o bună satisfacție pentru mine, dar în același timp cauza unor mari necazuri, pentru că eram considerat aici ca unul care nu mai exista și dintr-odată am îndrăznit să exist! Draga mea Simona, aș prefera să trăiesc ascuns, ascuns cu modestie în micile mele amuzamente, în micile mele aventuri și plăceri, dar cum vezi sunt obligat să trăiesc cu neplăcere un destin care nu mi se potrivește deloc
Milan Kundera arta romanului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8717_a_10042]
-
nu e străină de supunerea în fața unor interese din exterior. Este ceea ce au făcut, de fapt, vechile imperii. Dar imperiul sovietic apărut după cel de-al doilea război mondial a avut o dorință mult mai puternică de uniformizare decît au îndrăznit sau și-au dorit să realizeze imperiile otoman, rus, habsburgic sau german". Practici și instituții de omogenizare Uniunea Sovietică nu numai că a îndemnat alte țări să o urmeze, dar a avut o mulțime de instituții specializate pentru a se
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
în luptă cu forțe de neînvins, ceea ce conduce la un deznodământ dinainte stabilit. Caracterizând tragedia, T. Vianu arăta că ea a răsărit "odată cu concepția eroică a vieții, adică cu atitudinea omului potențat în conștiința de sine până la punctul în care îndrăznește lupta nimicitoare cu forțele naturii și ale destinului.” Tragicul apare ca o categorie bazată pe un conflict puternic între forțe mărețe, caractere grandioase, al cărui rezultat este moartea și înfrângerea eroului, provocând - drept componente ale emoției tragice - compasiune, admirație și
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
ia cetatea Chilia, comandată de pârcălabii Ivașcu și Maxim, iar la 5 august acelaș an ia Cetatea Albă, comandată de pârcălabii Gherman și Oană (la Urechi: Ioan). și ar fi apucat și alte cetăți, că Ștefan Vodă la gol nu îndrăznea să iasă; ci numai la strâmtoare nevoia, de le făcea sminteală. Ci văzând turcii ajutorul lui Ștefan Vodă din Țara leșească ce-i venise, sau însuși craiul, cum scriu unii, că au tras de la Rusia și de la Litfa țeara toată
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
întindere de zece ori mai mare erau mai slabe decât Moldova, contra Turciei sau a Spaniei din vremea aceea n-ar fi putut rezista decât în defensivă, decât nevoind la strâmtoare, pentru a le face sminteală, căci la gol nu îndrăznea. În sfârșit, la anul 1504 Ștefan Vodă se coborî în mormânt, gârbovit de greutăți și de vârstă, după 47 și mai bine de ani de domnie, iar poporul în urmă-i i-a zis cu dragă inimă și Bun și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
putere decât din declarațiile lui orale și înscrise. Roșii promiteau marea cu sarea, dar promisiuni de astea sânt comune tuturor partidelor cari vor să facă efect momentan asupra mulțimii. Din acele promisiuni noi nu culesesem decât două-trei, pe care am îndrăznit a le crede: în afară o politică de pace, înlăuntru o politica de împăciuire și de ordine. În locul păcii înlăuntru și în afară știm cu toții ce-a venit: călătoria la Livadia, războiul cu turcii, martiriul bietei noastre armate prin foame
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Adunările viitoare sau poporul rumânesc își va deschide ochii și va refuza concursul la încercarea de-a se forma un nou cabinet de curiozități - iată întrebarea pe care noi, câți n-am pierdut pe deplin speranța unui viitor mai bun, îndrăznim a o nega. [24 martie 1879] ["ALALTĂIERI, SÎMBĂTĂ... "] Alaltăieri, sâmbătă spre duminica Floriilor, la 21/4 noaptea, Camera a ajuns în fine la votarea a treia a declarațiunii de revizuire; era deci din momentul acela dizolvată de drept, încît mesajul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
numiți organizarea voastră nu însemnează decât disciplina oarbă a unei societăți de esploatație sub comunii șefi de bandă. Voi sînteți înainte de toate o societate secretă și după aceea un partid politic. Vai de aceia din societatea voastră secretă care ar îndrăzni să aibă o altă părere decât șefii. Din cauza aceasta nici nu sînteți legați prin principii. Acum republicani-federaliști de Ploiești, acum monarhiști-lingăi, sărutând praful de pe urmele monarhului, acum rusofili și-ndată după aceea rusofobi, acum de gât cu Cremieux și cu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
România, fie din cauze psicologice sau fiziologice, destul că-n doaga copiilor a ajuns și se leagă de vorbele noastre chiar acolo unde ele nu au o însemnătate politică, ci se referă la descrierea realistă a oamenilor și împrejurărilor. Dacă îndrăznim a zice că generalul Florescu de ex. are nu numai o arătare simpatică, ci și aristocratică, ni se spune că răspândim un aer de servilism. Mai știm încă și alte mistere despre general, care asemenea sânt în stare a-l
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Sturdza, ministru de finanțe al actualului cabinet, nu a fost ales, și nu a fost ales tocmai pentru că face parte din cabinetul Brătianu. Astfel știu roșii să omoare pe oamenii ce le dau mână de ajutor. * Și oricine astăzi ar îndrăzni să se unească cu roșii o pate ca d-l D. Sturdza, căci cu dinadins omoară pe oamenii ce se amestecă în trebile lor și nu-i primesc decât spre a-i putea omorî. Ca dovadă că și această apucătură
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
spre fundul răului o numim progres, fierberea unor elemente necurate si lupta lor cu elementele ce au mai rămas încă sănătoase în țară se numește politică. Acela ce cutează a se revolta față ca această stare de lucruri, acela care îndrăznește să arate că formele poleite învelesc un trup putred, că progresul nostru ne duce la pierzare, că elementele sănătoase trebuie să se conjure și să facă o luptă supremă pentru mântuirea acestei țări este denunțat opiniei publice de către negustorii de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
datoria mea de mandatar al țării, eu stimez prea mult pe concetățenii mei ca să bănuiesc că s-ar găsi în orice partidă un român cu suflet atât de jos și vă desfid să citați o singură persoană care să fi îndrăznit a se prezenta la mine cu asemenea propuneri. Îmi place a crede, d-le redactor, că cel puțin în astă ocaziune nu veți împinge sentimentul nedreptăței d-voastră către mine până a refuza publicarea acestor rânduri în cel dîntîi număr
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]