7,931 matches
-
V. Alecsandri. Nurul e o dizertație care amână mereu intrarea în materie, după metoda din Namouna. În schimb versurile sunt sprintene. SAMSON L. BODNĂRESCU Poezia lui Samson Bodnărescu (1841-1902) trecea drept dificultoasă. Nenorocul ei este mai degrabă de a concura întîmplător sau prin reală contaminație poezia lui Eminescu: Haide, dragă, sui în luntre, Să tot mergem, mergem duși, Să scăpăm măcar o clipă De-a pământului cătuși. Legănați încet de valuri Să dăm grijile uitării, Să dăm sufletele noastre Dragostei și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Costel Giurcanu, Tiberiu Vlad, secțiunea s-a constituit în ziua de 11 martie 1973, în prezența unui public alcătuit din reprezentanți ai conducerii județene și municipale de atunci, cadre didactice din învățământul universitar și preuniversitar, cercetători, muzeografi ș.a., si nu întâmplător, în Sala Tezaurului de la Complexul Național Muzeal „Moldova” Iași. Activitatea secțiunii, dinamizata în anumite perioade de conduceri inspirat alese și de colaborarea fericită cu personalitățile care erau în fruntea unor instituții precum: Institutul de Arheologie, Muzeul Unirii, Muzeul de Istorie
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
că aparținând în exclusivitate altor zone spirituale ale țării, cum era și cazul doctorului Ernest Juvara. Din impas ne-a scos truda acestui pasionat investigator al vieții și activității personalităților ieșene, Ionel Maftei. Așa se face că atunci când, cu totul întâmplător, am aflat că primul automobil care a circulat pe străzile Iașului la 1900 era al doctorului Juvara, si cum chiar în perioada respectivă îi contemplam într-o imagine medalistica de excepție efigia de împărat român, informațiile din lucrarea mai sus
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
a ți se spune că trăiești/ La periferia societății./ Dar seara-i adâncă și ploaia violetă, amurgul violet,/ Cerul violet, boala și groaza viorii violete, marea violetă...” (Provincie veche). Aidoma precursorului său, poeta își păstrează un timbru monocord, influențat doar întâmplător de diverse mode lirice, de care s-a dezis cu aceeași nonșalanță cu care le-a adoptat. Ca și în cazul lui Bacovia, scriitura ei provine din revelația neantului, iar declicul îl constituie tocmai momentul unei agresiuni inițiale, care amenință
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
pot fi detectate varii ipostaze autobiografice ale autorului), captiv al propriului eu. Acesta este supus unui autointerogatoriu insistent și chinuitor. Simbolistica numelui nu se oprește la titlu: romanul este „traversat” de un râu, sugestie a sinuozității itinerarului eului. Așadar, nu întâmplător următorul volum al „variantelor la un autoportret” este intitulat Primele porți. Povestirile de aici lasă fante în spațiul închis din scrierile anterioare, făcând posibilă evadarea. Narațiunea este în aceeași măsură una a seriilor catastrofice, a actelor ratate și a dezastrelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
aici de o depășire a cogitoului lui Descartes, deoarece el dă «conștiinței» același rang ca și «prezenței în lume» - Dasein - la Heidegger”, comentatorul român remarcând faptul că la filosoful german „esența prezenței noastre în lume stă în existență”. Așadar, nu întâmplător V. vorbește de un Heidegger îndrumător, iar când încearcă să oglindească „împlinirea metafizicii” la acesta, el dă îndrumării un limpede și particular înțeles românesc, fiindcă, în mod continuu, interesul său se circumscrie universului nostru specific. Marea filosofie a timpului, de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290661_a_291990]
-
cartografieri" discursive pozitive. În acest scop, voi utiliza eforturile sintetizatoare ale lui Ihab Hassan, care găsește 11 definiens-uri ale postmodernismului în general, pe care voi încerca să le explic și în afara contextului lucrărilor sale. De menționat faptul că nu este întâmplător că această înșiruire de caracteristici începe cu indeterminarea și se termină cu imanența acestea reprezintă două cuvinte cheie în concepția lui Hassan, care a alcătuit un cuvânt-valiză din reunirea lor: indetermanence 207, termen definitoriu pentru cultura postmodernă. În "From Postmodernism
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
manuscris) și, prin urmare, trebuie analizată valoarea generală a acestor opere pentru a putea aprecia importanța mărturiei particulare ce a fost extrapolată din ele. De exemplu, relatările fratelui Ștefan, prezentate de Toma din Pavia, ce sunt cu siguranță interesante, nu întâmplător provin dintr-un manuscris de o deosebită importanță, și anume, Codicele Sfântul Anton din Roma. Totodată trebuie să subliniem faptul că textele adunate în această parte nu cuprind întreaga panoramă a izvoarelor din ambientul franciscan referitor la Francisc de Assisi
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
împreună cu câțiva dintre frații mai în vârstă din Italia au celebrat un capitul, în care au stabilit ca frații în zilele de frupt să nu folosească mâncăruri gătite cu carnea procurată de ei, ci să mănânce ce li se oferea întâmplător de către credincioși. De asemenea, au stabilit să se postească lunea și în alte două zile, iar lunea și sâmbăta să nu se procure produse lactate, ci să se abțină de la consumarea lor, cu excepția cazului în care le-ar fi fost
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
cauzele dezordinilor, nu s-a dus la agitatori, ci la domnul papă Honoriu. Stătea așadar părintele cu mare umilință în atriul domnului papă, neîndrăznind să bată la ușa unui așa mare principe, și aștepta cu răbdare ca acesta să iasă întâmplător. Iar când a ieșit, fericitul Francisc, făcând o plecăciune în fața lui, i-a spus: «O, părinte papă, Dumnezeu să-ți ofere pacea». Iar el a răspuns: «Dumnezeu să te binecuvânteze, fiule». Fericitul Francisc i-a spus: «Domnule, pentru că tu ești
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
plasele cu scopul de a-l captura; însă el, deși cu mare dificultate, a reușit să scape și a ajuns într-un loc foarte liniștit. Așadar, pe când, conform planului lui Dumnezeu, reușise să se sustragă celorlalte Odine, a mers odată întâmplător să-i vadă pe frații minori. În timp ce fratele William de Colville, cel bătrân, om de mare sfințenie, îi vorbea, printre alte lucruri i-a zis: «Maestre preaiubit, din dragoste față de Maica Domnului, intră în ordinul nostru și înalță simplitatea noastră
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
3, 83-84). Dar alți exegeți 27 neagă faptul că Ovidiu ar fi cunoscut planul de salvare a lui Agrippa. Chiar și prin această formă, ipoteza se opune mărturiei poetului care declară că vina sa constă în aliquid vidi, involuntar și întâmplător, fapt care a rămas, până azi, învăluit in mister. Poetul a luat cu sine, în mormânt, acestă taină. Teze și ipoteze despre motivele relegătii lui Ovidiu, s-au scris, până azi, peste măsură de multe. Cercetarea lui Demetrio Marin le
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Epica autobiografică, care ar fi, în opinia sa, "opera criticilor, eseiștilor și a ideologilor", adică a scriitorilor înclinați mai mult spre reflecție și, tocmai de aceea, cu o imaginație limitată la nivelul experiențelor personale de viață și de lectură. Nu întâmplător, în categoria cu pricina sunt plasate, pe lângă scrierile literare ale lui Lovinescu însuși, cele ale lui Mihail Dragomirescu, Ibrăileanu, Călinescu, cum și ale lui Eugen Relgis, Mircea Eliade, Anton Holban și Octav Șuluțiu. Criticul apreciază că, spre deosebire de literatura memorialistică (tributară
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și anii trecuți, mulți, suprapuși, dezindividualizați, topiți într-o panglică punctată de momente muzicale"15. Altfel spus, contactul nemijlocit cu realitatea e neutralizat de percepția vieții ca "devenire" și de o trăire sensibil diferită a timpului comprimat în "durată". Nu întâmplător, pentru a exista cu adevărat și a fi "vizibil", trecutul se exprimă aici în coordonatele spațiului și capătă forma concretă a unei "panglici" în care anii sunt "topiți", "dezindividualizați", asemeni unei "pelicule" goale ce urmează a fi umplute din nou
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Bizu", băiatul mamei, al "coanei Lina", Lovinescu vrea să se despartă de această "umbră" a lui, să o "uite" definitiv spre a putea deveni, în sfârșit, un "erou" creator, adică un romancier în toată puterea cuvântului, cu personalitate distinctă. Nu întâmplător, dialogul dintre scriitor și agronomul din Fălticeni pare să se deruleze în regim oniric, într-un vis din care naratorul se "trezește" la un moment dat cu volumul de Memorii uitat deschis semn că travaliul onirico-anamnetic se va fi declanșat
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de fapt, "povestită". Într-adevăr, biografia omului fără însușiri nu poate inspira un povestitor (de tipul "moldovenilor" Creangă, Sadoveanu sau Dragoslav), dar poate face foarte bine obiectul unui roman ceea ce Lovinescu, ambițiosul romancier, n-avea cum să nu intuiască. Nu întâmplător, secvența următoare realizează explicit tranziția dinspre registrul mimetic-imaginal, al memoriei voluntare (și al povestirii) înspre cel al sugestiei și al memoriei involuntare (adică al romanului). Schimbarea e determinată de intervenția motivului muzical de la început (zurgălăii unei vechi trăsuri "ovreiești" venind
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
reprezentare și de a regăsi timpul pierdut cu mintea și cu inima deopotrivă, înțeleptul, fericitul Bizu plânge ca să poată uita ceea ce știe deja, amintindu-și mai bine. Însă chemarea vieții se dovedește mai puternică decât mirajul fantasmelor de odinioară. Nu întâmplător, eșecul eroului lovinescian (inevitabil doar în planul vieții afective, nu și în acela al creației artistice) e ilustrat, simbolic, de ultima secvență a cărții, în care Bizu încearcă în van să dea de mâncare unei păsări mai deosebite, cu cântec
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
explică de ce "forma" romanului lovinescian se cristalizează atât de lent, ca o expresie sublimată a dialogului dintre "ficțiunea romanțată" (atribuită predispozițiilor inconștiente ale psihicului) și construcția arhitecturală (semn al voinței de a crea, după dezideratul călinescian, durabil și monumental). Nu întâmplător, dacă în Bizu, pentru a putea vorbi mai adânc despre sine (adică la modul impersonal simbolic, fără ajutorul confesiunii), romancierul problematiza statutul personajului (deopotrivă alter ego auctorial și proiecție ficțională a inginerului Anton Klentze, modelul "real" al lui Bizu, preluat
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Ca atare, după trecătorul moment de reverie inexplicabilă, comportamentul personajului redevine stereotip dovadă dialogul cu Bizu, derulat în aceeași manieră, de tachinerie amicală și de familiaritate vulgară, ce îi va fi adus de altfel lui Lică succesul în carieră. Aparent întâmplător, ministrul readuce în discuție chestiunea petiției încă neonorate și îl recheamă pe Bizu la București spre a-i oferi postul de subdirector în Ministerul Agriculturii. Plictisit de viața provincială, agronomul nu stă pe gânduri și revine în Capitală, fără a
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
altă formă, reclamată chiar de procedeul "personajului-replică" și al motivelor repetitive, extins pe final, la nivelul întregului ciclu, într-o compoziție aluvionară, de tip simfonic (era să zic polifonic numai că polifonia, dacă-l consultăm pe Bahtin, e altceva). Nu întâmplător, ca și în Viață dublă, prozatorul va aduce din nou în prim-plan "oglinda" element simbolic, dar cu o foarte precisă menire în angrenajul epic, câtă vreme oferă autorului (și personajelor sale) posibilitatea substituirii "realității" cu analogonul ei imaginar, reduplicabil
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
mai trivial decât trenul ce luase viața Anei Karenina dar nici eroina noastră nu are sufletul viforos al rusoaicei!). Cu această scenă se și încheie, de altfel, penultimul roman din ciclul Bizu. În primul capitol din Acord final, Bizu află întâmplător dintr-un ziar despre accident și nu-l încearcă, pe moment, decât senzația absurdului ("un tramvai nu putea măcelări un om în biruința primăverii"). Reproșându-și frigiditatea sufletească (nu simte cine știe ce compasiune pentru biata femeie), se arată neîncrezător față de ipoteza
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de altfel atenția un coleg elvețian cunoscut, altădată, la București: "[...] când vei trece de 50 de ani, ca mine, vei înțelege că nu poți trăi decât la tine în țară". Călătoria devine așadar o formă a căutării de sine. Nu întâmplător, Bizu va pleca în excursie la Berna nu din considerente estetice, ca Goethe, ci "pentru că o vizitase de mai multe ori și petrecuse chiar o vară întreagă la Jolimont, o vilă din apropiere" (e vorba de cadrul idilei din Aripa
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
destrămarea iluziei fericirii burgheze, e resimțită ca un sacrificiu dureros pe altarul creației, al scrisului activitate solitară având ca resort, în opinia criticului, un profund sentiment de insatisfacție, de frustrare și, în cazul creatorului român, chiar de resentiment 98. Nu întâmplător, romanele din ciclul eminescian întrerup, cronologic, succesiunea volumelor din ciclul Bizu ("autobiografic", s-a zis) semn al unei crize de identitate majore suferite de autorul însuși, care va fi trăit, pentru scurt timp, drama geniului romantic. Cu atât mai semnificativă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și, deopotrivă, al principiului "mimetic" care stă la baza constituirii imaginii și a procesului de reprezentare în genere. De aceea atribuia Lovinescu poeziei un caracter eminamente sugestiv-muzical, menit a "exprima" inefabilul sufletesc, în cadrele unei psihologii (erotice) invariabile, stereotipe. Nu întâmplător, cum "sentimentul" și "sensibilitatea" poetului nu rezonează decât la stimulii dureroși, activați în registru tragic, creativitatea eminesciană va fi asimilată, firesc, unei trăiri masochiste, care-și găsește satisfacția numai în suferință ("Poezia lirică fără durere nu se poate"; "neputința de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
totodată fenomenul devenirii, al "trecerii" inexorabile. Dar cum erotismul și creativitatea sunt fenomene interdependente, e limpede că poetul liric (Eminescu, în cazul de față) va fi sensibil mai mult la "sugestia erotismului" decât la ipostazele lui concrete și triviale. Nu întâmplător, înainte de a o săruta, Eminescu încearcă să inițieze pe Mite în "arta amorului" (care, știm asta de la Ovidiu, e totuși altceva decât "amorul" în sine) și-i vorbește despre "ritmica armonioasă" a mișcărilor unui cuplu de îndrăgostiți, zărit de departe
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]