7,946 matches
-
adeptul enclavizării, ci pur și simplu din obișnuință. Omologul bucureștean, un tip între două vîrste, cu mustață, se agită, ceartă jucătoarele, care aleargă de parcă în joc s-ar afla potul Ligii Campionilor. Se șutează îndesat, se transpiră abundent și se țipă subțire. În final, bucureștencele înving, după ce vor fi trecut prin mari emoții. Se bucură fără margini, vestiarul e un cîntec. La plecare, în fața microbuzului din parcarea a ceea ce fusese pe vremuri un falnic stadion de cupele europene, încing hora bucuriei
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
alte canale, în toiul nopții, la știrile în reluare, vezi suporteri dărîmînd gardurile, conducători amenințînd, jandarmi lovind cu bastonul sau echipa națională părăsind, în bejenie, stadion după stadion. Fotbalul originar s-a autoexterminat demult. Păcat. Era precum al fetelor care țipă ascuțit, își mănîncă pachetul în poiană și apoi vomită prin serpentine. Și se bucură din toată ființa lor. octombrie 2006 A fost! 22 decembrie 1989, o vineri cu soare și fără zăpadă, e cea mai inspiratoare dată pentru cinematografia românească
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
al lui Gligorașcu-vodă: "...și lui încă-i trimise Dumnezeu judecată, că se bolnăvi un cocon ce avea, foarte rău, și făcea grozăvii multe, că era mic, înfășat, iar el sărea ca unul de 30 de ani, și tot sbiera și țipa ca caii, pînă-și deade duhul..." Uciderea postelnicului Constantin Cantacuzino în trapezăria mănăstirii Snagov e povestită cu emoție. Letopisețului cantacuzinesc i se răspunde printr-o altă istorie de partid zisă Cronica Bălenilor, care este atribuită lui Radu Popescu († c. 1729). Aci
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
șolduri legănat, La chip urât și slut, Are un picior mai scurt, Se socotește ariftè, Ocara lumii și eglengè, Se mândrește, fudulește, Gâci cine este... o bătrână cochetă: Pe aceasta îi gîci-o, Grăiește cu necontenire, Lesne îi nimeri-o: Răcnește, țipă de pieire. O babă cu fumuri de frumoasă, Se împodobește, zarifefsește, Dar o foarte mare mincinoasă, Se pudruiește și sulimenește. Zavistnică, clevetitoare, Gâci cine este... Ocarnică, hulitoare, un înfumurat: Altul este înalt, La gât sugrumat, Cu capul pe spate, Cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
furnică prin vine; În brațe n-am nimica și parcă am ceva. Evenimentul supranatural este salutat printr-o grea și lentă năvală de vite, într-un tablou vrednic de Troyon: Era în murgul serii și soarele sfințise; A puțurilor cumpeni țipând parcă chema A satului cireadă ce greu, mereu sosise Și vitele muginde la sghiab întins pășea. Dar altele-adăpate trăgea în bătătură, În gemete de mumă vițeii lor striga! Vibra al serii aer de tauri grea murmură; Zglobii sărind vițeii la
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lui Breughel și Callot: Așa vorbi bătrâna El are cap de taur Și Mihnea tremură; Și gheare de strigoi, Iar naiba, ce fântâna Și coada de balaur, O soarbe într-o clipă Și geme cu turbare Și tot de sete țipă, Când baba tristă pare; La dreapta lui zbură. Iar coada-i stă vulvoi. Iar nagodele-urîte Ca un mistreț la cap, Cu lungi și strâmbe rîte, De flăcări infernale, Călări toți pe cavale Cu perii vulvoiați; Cu care de pe stâncă Și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Omul picat în acest mediu leșină de parfumul cel lunatic, devine strigoi. Aci coniferii uriași au "scorburi" de tămâie, umbra se adună în prunduri, cireșii, formând păduri, aruncă atâta floare încît omul e troienit, vegetația și fauna sunt euforice, își țipă bucuria de a se înmulți, florile "cîntă", greierii răgușesc de voluptatea scârțâitului. Cezara cuprinde filozofia practică a poetului. Contesa Cezara e o instinctuală impulsivă care nu poate fi constrânsă la o căsătorie de convenție cu un om bătrân. Ea își
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
volume se dezvoltă aceeași idee nuvelistică. Un lup, un cal, un țap sălbatic, o veveriță, un pescar, un văcar, un moș, o babă, un boier bătrân, înfundați în singurătăți, stăpâniți, nu stăpânitori de natură, sunt surprinși în refugiul lor. Vietatea țipă sau privește pătrunzător, omul își dezvăluie unica lui istorie, după care recade în muțenie, căci toată existența lui elementară s-a consumat într-o singură ardere. Autorul nu inventează fapte: colindă pustietățile vânând și pescuind. Câteva nuvele și romane din
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pe celebrul erou ca un inamic al fariseismului, cu ironii pentru intoleranță care aduc aminte de Torquemada lui V. Hugo. Și tablourile sunt la fel de fastuoase: o cameră neagră cu un catafalc între făclii, o piață publică în care Abrahamo Balmaseda țipă că și-a omorât fata sedusă de Don Juan, Inchiziția proiectată pe perdele negre, o curte de mânăstire, un festin cu strigoi. V. Eftimiu a mai scris numeroase piese de teatru, interesante fiecare dintr-un punct de vedere, poezii onorabile
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
detaliu ortodox. O călugăriță trece în barcă pe o baltă foarte stilizată cu miraculoși crapi vizibili: Prin dimineața brumată de-argint, Luntrea, vâslită de-o călugăriță, Chemată lunecă, la clopot, pierdut peste zări. Trec crapii negri prin adâncul verde, Rațele țipă undeva în ceruri nevăzute... Adrian Maniu a refăcut, cu o tehnică mai pronunțat picturală și cu luciri de icoană, tabloul vesperal din Zburătorul lui Eliade: Sătulă e cireada toată. A-ngenuncheat lângă fântână, Boi mari, în freamătul de iarbă, clipesc din
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
desmierde", al dedesubtului genunchilor unde "carnea e umedă ca un măr despicat", al genunchilor tremurători și "plini ca două căni de lapte". Chemarea sexuală a fetei își găsește o expresie proaspătă, cam riscată, în Cântec de legănat genunchii: Să nu țipați, genunchii mei, Drum cu ferigi, de nopți, de ploaie, Genunchi de fier cum vă îndoaie? Vă mân spre el ca pe doi miei. Versurile Reymondei Han caligrafiază delicat: Când ninge pe cheiul pustiu Aș vrea să știu să pictez, Să
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
putut să scoată mâna din cuib. Mâna se înțepenise de pereții de lut ai cuibului. în timp ce trăgea de mînă, a intrat la grijă și i s-a părut că de deasupra malului venea spre el un șarpe. A început să țipe, „vipra, vipra” a tras disperat de mână și, cu o bucată de pământ dislocat din mal, a căzut de la înălțimea la care se cățărase, în apa salvatoare a râului. Copiii care au fost de față, au început să râdă de
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
au crezut că-i mort. L-au luat în brațe, l-au dus în casă, și abia la lumina lămpii au înțeles că respiră, că-i viu. Ca un somnambul, băiatul a sărit deodată în sus și a început să țipe și să se zbată. A fost stropit cu aghiazmă, a fost închinat cu semnul sfintei cruci, și așa părinții s-au mai liniștit. Titi însă a rămas marcat de această aventură blestemată pe toată viața, bolnav de inimă și cu
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
care lumina odaia veneau către mine niște săgeți ca de foc ce mi se înfigeau în inimă. De la icoană, din colțul tavanului, niște ființe ciudate aruncau săgeți de foc asupra mea, mă feream să nu mă ucidă și închideam ochii țipând cu disperare. îmi sună și acum în urechi glasul scăldat în lacrimi al mămichii: Nu te teme, nu-i nimic, nu te teme. Într-o vară, într-o duminică după amiază, părinții mei erau în vizită la nașul Stan Crăciun
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Cândva, în lipsa mierii cu care fusesem obișnuit de mic, m-a prins așa un dor de miere, încât, în lipsa colegului, am luat o linguriță de miere din borcanul lui, din pupitrul lui, și pe când o înghițeam „m-a prins” a țipat la mine, eu m-am speriat, dar totul s-a terminat repede și simplu, ca și cum nu s-ar fi întâmplat. Colegii însă m-au poreclit „ursul” pentru că am umblat la mierea colegului. Mai târziu însă mi s-a zis ursul
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
că am intrat în weceu. A venit după mine, și m-a pedepsit cu porunca „culcat”. Eu m-am uita în jur. Peste tot erau fecale, pentru că weceul era înfundat, să văd un loc unde să execut comanda. El a țipat la mine: „Ce, nu-ți convine”?. Culcat, că altfel de duc la Curtea Marțială. M-am uitat lung la el, m-am aplecat și pentru ca să nu murdăresc uniforma abia îmbrăcată, m-am culcat sprijinit în mâini și în vârful bocancilor
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
mine: „Ce, nu-ți convine”?. Culcat, că altfel de duc la Curtea Marțială. M-am uitat lung la el, m-am aplecat și pentru ca să nu murdăresc uniforma abia îmbrăcată, m-am culcat sprijinit în mâini și în vârful bocancilor. A țipat la mine că aceasta nu înseamnă culcat, a venit lângă mine, a pus piciorul pe spatele meu și a apăsat până am ajuns cu tot corpul „la pămât”. M-am murdărit de fecale de la gât până la bocanci. Așa m-am
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
iau de la soția sa care se afla în Râmnicul Vîlcea și să i-l predau la Ineu. La refuzul meu de a-l lăsa din brațe, rușii mi-au pus automatul în piept, iar mulțimea din vagon a început să țipe. M-am simțit umilit în fața căpitanului și aș fi acceptat orice pedeapsă și m-aș fi angajat ca după terminarea serviciului militar să-i plătesc aparatul dar, omenosul căpitan n-a pretins nimic. Bine c-ai scăpat cu viață. După
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
a început să mă înjure și să vocifereze nervos. Lumea era, ca de obicei, la vorbă pe marginea șanțului. Când respectivul, nervos, s-a repezit asupra mea, toți oamenii care erau de față au început să vocifereze iar femeile să țipe și să strige „fugi părinte”. Am fugit. A fost liniște. Trăiam cu frica în sân. Am fost urmărit și apoi mi s-au trimis acasă turnători și amenințări. PRIMUL CONTACT CU SECURITATEA. Spre toamă, în 1956, au venit la mine
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
lui Grigore Alexandrescu că ar fi înghițit un lung stâlp de telegraf „doar atât e adevăr că-n zăvoi azi dimineață îmghiții un fir de păr” sunt nimicuri față de inventivitatea macabră a evreilor de a se vă ita, de a țipa, de a exagera. Problema evreiască, pentru amploarea ei, am tratat-o în mod special într-un studiu istoricoreligios-social, în trei volume, 1600 paginiă bine înțeles, nepublicate, pentru că toate editurile sunt controlate de evrei și nu tipăresc decât ceea ce aprobă ei
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
îmi pecetluiește soarta de pe urmă". Eleanora and Juga / Eleanora și Juga (iunie, 1769; singurul poem de Rowley publicat antum, prin acceptul lui Alexander Hamilton, în Town and Country Magazine) - "turnuri ruinate"; "ziduri pustii"; "chilii prăbușindu-se"; Frica, uriaș spelb"; "Oroare țipînd"; "bezna groaznică a nopții"; "bufnițe de rău augur"; "corbi funerari croncăne"*; "dumbrăvi bîntuite"**; "calea cea mai singuratică"; "duhuri ce nu au odihnă, tovarăși ai caznei mele"; "luna cea palidă"; "noaptea mohorîtă"; "zîne fantastice"; "furtuna mugitoare"; "săgeata cea lipsită de căință
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
atunci o facem repede! Atunci criticăm și explicăm amănunțit de ce "nu e bună" comportarea lor sau de ce e greșit ceea ce au făcut și ne grăbim să le arătăm de ce ar fi trebuit să facă ceea ce voiam noi să facă. Unii țipă, amenință și chiar îi bat pe ceilalți ca să obțină obediență. RECOMPENSA SAU PEDEAPSA GENEREAZĂ REPETAREA COMPORTAMENTULUI A ne preface că nu observăm comportamente care ne plac și a pedepsi comportamente care nu ne plac este un mod neinspirat de a
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
1982", va avea probabil mai multe șanse de a fi crezută. În loc să ne descriem folosind termeni generali ca "obosit", "fericit" sau "trist", să ne arătăm sentimentele prin cuvinte-imagini. De exemplu: "îmi tremurau mâinile"; "Mă lăsau genunchii"; Am deschis gura să țip, dar n-am reușit să scot nici un sunet" - sunt mult mai credibile (și mult mai interesante) decât "Mi-era frică" • Să dăm la iveală și unele aspecte negative. Dacă oferim o imagine echilibrată despre noi, probabilitatea de a fi crezuți
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
sfere semantice: destrămare, pierdere, trecere. Tonalitatea melancolică, simplitatea și puritatea definesc acest debut, dar poemele nu aduc o notă de originalitate, reluând tipare blagiene (Bacanală, Trebuie să mă întorc): „Dor de sat, fără vârstă ca apa./ Sete de văzduh./ Morile țipând în înserare,/ cucii și caprele,/ [...] Întoarcere cu neputință” (Povestea cu ieri). O notă personală găsește T. în Ierugi (1969), unde, folosindu-se tot de surse folclorice, provoacă o explozie de jocuri verbale, unele amintind, prin verva lor, de poemele „orale
TACOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
n-aveai voie să stai culcat sau rezemat până la ora zece seara, când se bătea un clopot. Erai vizitat În permanență la vizetă și căutat să te prindă În defect... În timpul ăsta, În liniștea celularului, Îi auzeai pe unii care țipau, răcneau. Diferite stări nervoase, diferite psihologii... Unii suportau mai greu, alții mai ușor, În funcție de temperamente. Era și asta o suferință În plus, că auzeai despre unul, despre altul că a murit... Și a fost o perioadă lungă de tot când
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]