8,142 matches
-
puțin. Poate că... nu... le... mai... are - și se sufocă și se Îneacă de rîs. — Otto! Taci! țipă femeia. Poate că... vreo Fräulein... le-o fi... luat... de la... și se Înăbușă de rîs. — Otto! Nu ți-e jenă! Taci odată! țipă femeile. — Amintire... din... bătrînul... München! Îi replică prietenul său și tot grupul se cutremură de rîs din nou. CÎnd se mai potolesc puțin, un bărbat din grup Începe să spună cu glas strident și șovăielnic, În timp ce-și șterge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și șovăielnic, În timp ce-și șterge ochii din care-i șiroiesc lacrimile: Spune-i... Elsei... și glasul i se frînge Într-un chicotit subțire, e nevoit să se oprească să-și șteargă iarăși ochii. — Ce zici? Întreabă călătorul zîmbitor țipînd. — Spune-i Elsei, Începe din nou cu mai multă forță, că mătușa... Bertha... ah, Doamne! geme din nou istovit, se oprește, Își șterge ochii din care-i șiroiesc lacrimile și cade Într-o tăcere paralizantă. — Cum?... Ce-ai zis? strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Între timp Îndrăzniseră să se apropie de această falsă tiradă, și-și descărcară muschetele asupra lor („ca să nu devină prea Îndrăzneți și amenințători“). Vreo doi-trei au căzut cu fața În țărînă, iar ceilalți au rupt-o la fugă spre pădure țipînd. Astfel, dintr-o singură lovitură, s-a instaurat și creștinismul și guvernul. Acum spaniolii și-au Întors privirile spre satul indian - Începură să jefuiască și să prade cu priceperea ce ți-o dă experiența Îndelungată, dar, pe măsură ce treceau din colibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
au dus jos, În vale - Bob Patton și unchiu-tu George - și aici făcuseră, din joacă, chipurile lui Willy și Lucindy Patton din clisa neagră de acolo, pe care-o puteai frămînta În mîini ca pe-o cocă... și cum am țipat... căci eu știam, știam, Îi văzusem pe amîndoi și-i țineam minte... vezi tu, Willy și Lucindy erau doi sclavi ai căpitanului Patton... Doamne! cei mai negri negri pe care i-am văzut În viața mea. Tata zicea că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
din rîu drept dinți și, Închipuie-ți... să-i spui așa ceva unui copil de doi ani... mi-am zis că-s chiar Willy și Lucindy Patton... „Uite!“ - mi-a zis Bob - „or să te mănînce!“ - zice, și ce-am mai țipat... vezi bine, țin minte de parc-ar fi fost ieri! Și cum să nu-mi amintesc cînd l-au dus pe fratele meu George la Movila Indienilor... firește, se zicea că acolo erau Îngropați indieni, așa se zicea... iar aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
așa spunea, și că cel care-o să sape aici un puț o să ajungă bogat... și Will n-avea decît doi ani jumate și George i-a spus că apa neagră se scurge din trupurile indienilor și ce-a mai țipat și-a urlat Will cînd a auzit asta. Iar mama a zis: „Îmi vine să vă sucesc gîtul! Ce minte aveți să speriați un biet copil cu povestea asta!“. Ei, și uite-așa! Ce mai zici de asta?! Cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
uite-așa! Ce mai zici de asta?! Cum să nu-mi amintesc de iarna cînd a coborît din deal un cerb și s-a oprit În cărare și s-a uitat la mine de la cîțiva pași și-am Început să țip cînd i-am văzut coarnele? Doamne! Nu știam ce să mai cred, nu auzisem În viața mea de-așa un animal, și s-a-ntors iarăși În pădure și, cînd m-am dus să-i spun mamei, ea mi-a zis: „Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
plecați peste grumazul cailor, pe care-i biciuiau din răsputeri, cu cravate la gît, iar capetele cravatelor fluturau spre spate Întinse și țepene de parcă fuseseră scrobite și călcate - asta ca să-ți dai seama cît fugeau de tare - și ce mai țipau și zbierau oamenii că vin yankeii, iar femeile și-au luat inima-n dinți și i-au Îndemnat pe bărbați să se-ascundă. „Doamne, apără-ne, au venit!“ - a strigat mama frîngîndu-și mîinile, iar Addie Patton a urcat dealul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
la șapte luni după ce s-a măritat. Toate bune și frumoase, nimeni n-a avut nimic de zis pe seama fetei, nu i-a trecut nimănui prin minte c-ar fi făcut ce nu se cuvine, dar ea a-nceput sa țipe și să urle ca o nebună. „Bun, copilul e zdravăn și sănătos“ - a zis doctorul - „dar dacă nu faceți ceva ca s-o potoliți pe fata asta, foarte curînd o să rămînă copilul fără mamă.“ „Ei, las’ c-o potolesc eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nu le-a făcut Încă, dar, nu, nu se poate, a trecut deja o săptămînă. Nu se poate, a avut destul timp. „Nu“ - zice - „’tanța, ’tanța“ și-apoi a Început să bombăne către celălalt individ și-au Început amîndoi să țipe și să urle În limba lor ciudată și Îngrozitoare. „Ei, lasă că lămuresc eu lucrurile, pe cinstea mea“ - zice taică-tu. „Nici nu-mi trecea prin minte c-o să pățesc așa ceva“ - zice. „Stai liniștit, domnule Grant“ - am zis - „lasă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nu mi-a trecut prin cap mai demult! „Sigur că da“ - am zis - „e vorba de chitanță, asta tot vrea să ne spună!“ „Da“- zice chinezul și-ncepe să zîmbească, atîta lucru pricepea și el - „’tanța, ’tanța.“ Cum tatăl tău țipa și urla Întruna, probabil că m-am zăpăcit și eu, și de-aia n-am Înțeles mai degrabă. „Ascultă, domnule Grant“ - am zis - „spune că ți-a dat o chitanță și vrea să i-o arăți.“ „N-am nici o chitanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
la noi cu ochii plini de dușmănie. Dacă nu era acolo polițistul să ne apere, mi-ar fi fost tare frică, zău așa, că nu știi de ce sînt În stare oamenii ăștia, mai ales cu taică-tu, care urla și țipa la ei așa. Țin minte că i-am spus lui Luke mai tîrziu, după ce l-am dus și l-am băgat În spital: „Drept să-ți spun“ - i-am zis - „tare m-am bucurat cînd am ieșit de-acolo. Aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
i-a spus Amy lui Daisy atunci, cînd erau amîndouă la școală, așa, de-a dreptul, că doar era copil, zice: „Vai, ce-o să facem cu tata! Ne temem c-o să-și piardă mințile“ - zice. „Se trezește În toiul nopții țipînd și urlînd și credem c-a luat-o razna“ - a zis. „Aha, pricepi acum, nu-i așa?“ - i-am spus tatălui tău cînd am auzit. „Cei vinovați fug chiar și cînd nu sînt urmăriți.“ „Cred că are multe lucruri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
șoptea la ureche: „Douăzeci... douăzeci.“ Și chiar atunci a Început să bată clopotul... clopotul de la tribunal și bătea cît putea de tare și de repede. „Vai, Doamne!“ - am zis - „s-a-ntîmplat ceva. Ce să fie oare?“ Se auzea cum strigau și țipau toți În piață și cum băteau În ferestrele prăvăliei lui Curtis Black ca să ia arme, asta făceau, și-atunci tatăl tău, ca orice bărbat, a vrut să se scoale și să plece, și-a luat pălăria și-a zis: „Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
an și-apoi s-a Întors la tatăl ei. Chiar el i-a povestit, Înțelegi. A spus că era Îngrozitor și că fata n-a mai putut răbda, că Ed Începuse să-și piardă mințile și că uneori aiura și țipa că sufletele celor pe care i-a ucis se-ntorc din mormînt ca să-l hăituiască și să-l chinuiască. „Vezi“ - i-am spus tatălui tău cînd mi-a povestit - „vezi ce se-ntîmplă? Așa e Întotdeauna“ - am zis. „Cei vinovați fug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fi adeverit, subsemnatul nu ar mai fi scris aici, și nici tu nu ai fi citit ceea ce am scris. Numai în luna martie a acestui an, câte temeri de Apocalipsă nu au fost? „Aoleo, vecine, vine cutremurul, vine tsunami-ul!", țipau îngroziți românii, după ce japonezii ca niște oameni ordonați și disciplinați le experimentaseră cu deplin succes la scară mare pe amândouă. Interesant este, că japonezii o pățiseră vineri la prânzișor, dar pe poporul român l-a luat panica în primire începând
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
credinței ortodoxe prin țări precum Italia, Spania și Portugalia este îndeplinit de biserica ortodoxă română, cu părăluțele milioanelor de români simpli, plecați la lucru. Ba colac peste pupăză, italienii au început să le dea, prin Calabria, biserici catolice părăsite. Grecii țipă ca din gură de șarpe, că pe vremea Bizanțului conduceau Biserica din Calabria și Sicilia, dar cine mai stă ca să-i asculte? Și ca treaba să se împută de tot, cică regina Sofia a Spaniei, născută ortodoxă și trecută de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
rulantă. Zeci, sute, mii. Unii tipi concediați se sinucid, tăindu-și gâtul, aruncându- se de pe poduri sau de la balcoanele Parlamentului, dar ca și la noi se trece peste asta rapid, ca și cum ar fi ceva normal. Diferiți inși plâng, se revoltă, țipă, urlă, aruncă cu obiecte, vorbesc urât, cer bătând în masă motive întemeiate. Mă rog, filmul e trist. Pentru rolurile de concediați, nici nu s-a apelat la actori profesioniști, ci la anonimi, la oameni simpli deja concediați, cărora li s-
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
va trebui să fac apel iar la nevastă-mea. Până când apare ea, nu am decât să mă întreb și eu, mai puțin filosofic: „De ce oare bărbații nu se pot deloc orienta într-un spațiu închis, (și una, două îi auzi țipând, mamăăă/nevastăăă, unde mi-s ciorapii/cheile/tricourile? Etc..."), iar femeile, în mod ciudat, știu întotdeauna unde se află, ciorapii lui, tricoul, cheile, sarea, farfuria pentru pizza, scrumierele, ceaunul de mămăligă sau chiar șurubelnița sau holțșuruburile? Eu cred că asta
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
încearcă printre coatele primite în coaste, să- și instaleze camera video. Țiganii se înghesuie al naibii, ca la pomană. „Ia să videm și noi ce e aicișa. Haidi, fă, dă-ti mai încolo, nu vezi că-s mai în vrâstă?", țipă o țigancă de vreo 40 de ani la o pirandă de vreo 10, în timp ce se împinge pe trei sferturi din scaunul ei. La intrare, forfota e în floare. Bătrânii și copiii, cei mai mulți, gură cască. Apare regele Cioabă. Scorțos și plin
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
calibrul lor, mereu hăhăitor cu tot ce nu este în intențiile sale, mereu cu gâtul făcut pâlnie la coniac de calitate, care să-i alimenteze tupeul devenit de acum proverbial. Se dă în bărcile puterii, ca un copil răzgâiat, și țipă la toți din jurul său, numai dacă se uită mai lung la jucăriile sale, d- apoi să i le ia. încăpățânat, nevoie mare, cum pune ochii săi câși pe ceva, gata, nu se mai lasă până nu modifică, dărâmă, strâmbă, face
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
voia ca măcar „aia mică” să pupe ceva din apartamentul de la doi, trebuia să execute. De aia murea madam Istrate când vedea că mai coboară un nepot încărcat cu catrafuse de sus. Am ajuns pe la opt seara. Tanti Mizi a țipat ca din gură de șarpe: - Clemanza, a binevoit Leo de la București! - O, quelle surprise! Bagă-l înăuntru! În sufragerie, tanti Clemanza, într-un capot cu flori de bambus, stătea întinsă pe patul cât o parcare. Pe masa susținută la mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
al nepoțeilor la grădiniță sau școală și-au adus - prevăzătoare - butelii de voiaj cu arzător. În tigăi argintii, curate, sparg ouă, fac pâine-pané, prăjesc felii groase de salam Victoria. Atrasă de mirosul apetisant, haita Zuzei vine în salturi mari. Bunicile țipă, nepoțeii plâng. Pentru că e iunie și nu putem să ne apărăm cu bulgări de zăpadă, aruncăm cu ce găsim prin buzunare: brichete, buletine, prezervative, tocuri de ochelari. Când vine 205 ne urcăm organizat, în ordine alfabetică, de-a stânga femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să caute un bilet. Dinăuntru țâșnește un șoricel. Un bătrân cu aer de fotograf amator se sperie groaznic și, prinzându-se cu mâna dreaptă de partea stângă a pieptului, se prăbușește între scaune. Nu-i vorbă, și Sabina e îngrozită - țipă ca din gură de șarpe. Încerc s-o liniștesc cum pot: trebuie să fi fost un șoricel venit din pod, iubito. Știi că mătușă-mea ține acolo sacii cu franzele și colaci. Nu se calmează decât la Arcul de Triumf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cum pot: trebuie să fi fost un șoricel venit din pod, iubito. Știi că mătușă-mea ține acolo sacii cu franzele și colaci. Nu se calmează decât la Arcul de Triumf, în ambuteiaj. Pe trotuare, sute și mii de bucureșteni. Țipă: „Ole ole, te-am fentat englezule!” și „Hagi președinte! Hagi președinte!”. În sfârșit, trece autocarul galben al naționalei de fotbal. O fracțiune de secundă apuc să văd fața rotundă cu pătrățele a fotbalistului președinte. Mă gândesc că n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]