8,468 matches
-
trăit la Tbilisi; și alte observații deocamdată puține și superficiale, ne-ar îndreptăți să cercetăm de unde au venit acești ciobani ai Caucazului. Izolați în pustietatea muntelui, necunoscând valea și orașele, exploatați de stăpâni feudali și de popi ortodoxi, care este acuma soarta lor? Să fie ardeleni duși cu turmele spre Crâm și Caucaz și rămași aici, ori Cuțovlahi? Poate ne înșelăm, dar mi-am simțit inima neliniștită. În dicționarul cel nou Larousse se vorbește despre Oseți ca de o rămășiță a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pus? În furca bradului sus; adierea a sufla fluerașul a cânta oile s-or aduna pe mine m-or căuta, nicăieri nu m-or afla. [JURNAL 1955]* 1 Iulie, la radio, buletinul de informații "Recoltarea orezului a început de-acum..." * Acuma-i de cântat și de fluierat, Neculai? De ce ai oprit caii aicea în pisc unde suflă și vântul? Hai înainte că mă grăbesc. Apoi, cucoană, se chiamă că și caii îs ființe cu nevoi, care ne slujesc pe noi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nu sunt săteni și nu pentru dânșii se înființează băncile populare, dar asta ce importanță are? Lui Anton Popovici, fost perceptor, destituit pentru sustragere de bani, i-a împrumutat 3000 de lei. Lui M. Tabacu, avocat tânăr din "opoziție" până acuma, 1000 de lei. Lui Nicu Catargiu, mare proprietar, 5000 de lei. (Stricându-și prietinia, l-a dat în judecată pentru această sumă. Împăcându-se, l-a împrumutat iar cu 2000 de lei!) Unui oarecare Eugen Zira, care a dispărut din partea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
arată și hrisoavele de la părintele. Acù boerul cum a intrat pe moșie, ce s-a gândit? A pus să are drumul. Ne-am dus noi, am vorbit, i-am arătat toate câte știm, n-a vrut să știe de nimica. Acuma să vedeți Dv. Dacă ară drumul acesta și ni-l oprește, noi așa suntem așezați, că trebuie să facem un înconjur mare. Trebuie să mai prăpădim o zi, ca să ajungem la târgul Botoșanilor. Și trebuie să mai trecem și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pace, și întoarse numai puțintel capul, spre partea celui ce aruncase vorbele. Bine, avem dreptate, zice el, dar boerul ne-a arat pământul, și ne așteaptă oricând feciori boerești cu puștile. De aceea ne-am gândit să cerem și noi acuma un sfat... Le-am arătat că dacă au dreptate, trebuie s-o dobândească. Mă ascultară în tăcere. Femeile eșeau încet-încet din fundul bisericei. Mă gândeam să reiau înainte sfatul cercului cultural. Învățătorii se strânseseră pentru a da sfaturi, pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
foarte ieftină și s-a coborât foarte jos. În schimb, s-au suit mărfurile. Moravurile s-au coborât. Poate. În schimb, rochiile femeilor s-au plasat la un nivel de compensație. Înainte vreme, sexul frumos se desgolea în părțile superioare; acuma se desgolește în cele inferioare. Eu însă nu sunt de părerea celora care caută în coborârea nivelului moral explicația acestui fenomen de urcare. Vechile mode ermetice și pudice, care făceau scandal pentru un colț de ciorap vizibil sau un colț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se petrece la mănăstirea Neamțului; Hanu Ancuței care este tot un fel de roman, personagiul principal fiind cel pe care-l arată titlul; Olanda, impresii de călătorie, Împărăția Apelor, nuvele pescărești: toate vor apărea la Cartea Românească. Hanu Ancuței apare acuma, în sărbători. Nu lucrez la nici o piesă de teatru. Nu-mi recunosc aptitudini pentru acest gen literar. Cărțile preferate acum? Cărțile vârstei. Începând cu Rușii și cu Zola la 18 ani, am trecut prin diferite serii de preferinți, uneori reînoind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Nu-mi recunosc aptitudini pentru acest gen literar. Cărțile preferate acum? Cărțile vârstei. Începând cu Rușii și cu Zola la 18 ani, am trecut prin diferite serii de preferinți, uneori reînoind lecturi, până ce am ajuns la istorie, memorii și clasici. Acuma, de pildă, mă delectez cu Memoriile lui Beaumarchais. Iată o îndeletnicire lectura care-mi place cu mult mai mult decât scrisul. Amintirile mele despre Anghel și Iosif sunt legate cu debuturile mele și cu tinereța. Sunt amintirile unei prietinii strânse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și a voastră. Să știți dumneavoastră că domnii și boierii a toată țara s-au supus dumisale voievodului Vladislav” (Țepeș). Vlad Țepeș le spunea brașovenilor „veniți cu pâine și cu marfă, ca să vă hrăniți, căci a făcut Dumnezeu să fim acuma o singură țară”. Idealul politic visat de Ștefan se realiza după atâtea eforturi în toamna anului 1476. Cele trei țări românești se găseau strâns unite în efortul comun de a zăgăzui la Dunăre ofensiva otomană. Un izvor italian ne spune
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ne arată cât de implicat era starostele Podoliei și al Calmeniței în treburile Moldovei. Roman arată că Ditrih Buceațchi a stat pe lângă tatăl său Ilie și i-a făcut mult bine, după care a stat pe lângă mama sa „Marena, iar acuma stă pe lângă noi și stă pentru binele nostru și m-a luat pe lângă măria sa în loc de fiu, iar domnia sa să îmi fie în loc de părinte și mi-a făgăduit și mi-a scris că va sta alături de noi cu tot sfatul și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
galbenu soare/ Este o scară-naltă,/ O scară de fier/ Pân’ la naltu cer;/ La mijlocul ei,/ Neagră Samodivă,/ Cu cartea pe mână”. Această semnificație a numelui devine aproape programatic explicitată în singura variantă în care Bogdan este ucis: „și d-acuma-ncoace/ Sâla e jurată:/ Când intră la om în casă,/ Ce găsăște, nu mai lasă...”. Confruntarea cu moartea însăși sau cu „viitoarea soție prezentată în chip monstruos, ca o vrăjitoare stăpână a forțelor necunoscute, obscure” specifică vechilor texte de cântece
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
băltăgea,/ Din măciucă-l măciuchea,/ Pân-ce leul dobora” (Țăndărei-Ialomița), sau prin luptă dreaptă: „de la Dumnezeu înțeleaptă”: „- Hai le lele voinicele/ Pecatile-s de-ale tăle,/ Te-au adus pe locuri rele,/ Să-mi tăvăli fânațăle/ Să-l tulburi izvoarăle/ Dar acuma tu ce vrei?/ Din lupte să ne luptăm/ Din sabii să ne tăiem?/ - Ba în lupte că-s mai direpte/ Și-s mai dragi lui Dumnezeu” (Valea Lupului - Hunedoara). Putem identifica în lupta egală între cei doi preopinenți o coborâre
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dă calului posibilitatea de a dezvălui eroului apartenența obiectelor întâlnite și de a-l pregăti pentru incursiunile viitoare: „¬Ia-o, stăpână, că e pană de la pasărea Ilenei Cosânzeana, frumoasa cu părul de aur”, a căror dificultate o clasifică tot el: „- Acuma-i zîce calu - ii cam greuzîce” (Racșa - Satu Mare). Intențiile dușmanului îi sunt cunoscute calului și ca efect al viziunii asupra întregii curgeri temporale, ceea ce îi permite eroului să scape de intențiile criminale. Căpăstrul său primește întotdeauna o atenție specială, puterea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ei să nu ne ploaie. Ea mă striga pe mine Ghiorghiță, cum auzea că mă striga mama mea. Dar biata Ancuță și frumoasă si drăgălașă n-a trăit mult, că s-a îmbolnăvit și a murit. Și parcă văd și acuma cum sta pe masă cu flori în codițe și împrejurul obrazului. Și eu am strigat-o: Hai Ancuță să ne jucăm!" Și mama ei, a spus: "Ancuța nu se mai joacă că a murit!" Și a dus-o la biserică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
jâdani. Și au cântat destul de frumos ba și din gură. "Frunză verde fir de linte, Ghiorghiță cu mândre multe, Când se duce pe la toate Îl apucă miez de noapte Iar când vine pe la mine Îl apucă ziua bine" și "Cucoanele acuma-și fac pălăria cât mitropolia Și pe cap le șade drept ca un ceaun" și "Când la podu aceal de cheatră L-am găsit pe Rifchea bată Puțuntel îngreunată!" Și la nuntă au venit și săteni din Boboești, și au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
-le pentru memoria tuturora. Așa a apărut ideea "Glasului", revistei destăinuirilor, revistei revenirii, revistei înfiripării. Epoca de restructurare și de democratizare pare să ne ofere această șansă. Răspundeți-vă, dar, cei mulți și tăcuți, ce nu ați fost auziți până acuma. Lumea își deschide porțile în așteptarea glasului vostru. Domnul să ne ajute. ION DRUȚĂ I-am dat ministrului revista "Glasul", spunându-i că este oferta unui diplomat de origine moldovean și că eu citisem pe îndelete tot numărul. Cu alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
pozitive, tămăduitoare, cât și cele contraindicate (secundare) și, mai cu seamă, acestea din urmă asupra bolnavilor. Dădea, în rapoartele de gardă, sugestii de cum trebuie administrate medicamentele pentru obținerea unor rezultate cât mai bune și înlăturarea efectelor secundare. Îmi amintesc ca acuma, cum l-a contrazis pe prof. Dr. Pendefunda, când a prescris soției, suferindă de leuconevraxită, medicamentul buerlicitin și administrarea vaccinului Margulis-Shubladze. - Tov. profesor, buerlicitinul nu este pentru leuconevraxită ci pentru bolnavii care au suferit un traumatism după un accident rutier
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
extinderea operațiunilor, Constantinopolul, punct strategic major. Tratatul de la Adrianopol, din septembrie 1829, este judecat astfel de ministrul rus Nesselrode: „Pacea de la Adrianopol a întărit preponderența Rusiei în Orient; a întărit granițele Rusiei; ...Moldova și Valahia sunt înapoiate Porții, pentru că noi, acuma, fără a întreține trupe acolo, putem dispune de acele provincii după placul nostru în timp de pace, ca și în timp de război”. Anexarea Principatelor Române a rămas un obiectiv principal al politicii externe rusești în această zonă. Tratatul ruso-turc
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
liberatoare, spre a lupta pentru desrobirea țării lor. În timpul din urmă s-au făcut planuri de a împărți Bucovina în două cu urmașii pribegilor ruteni, care se adăpostiseră pe vremuri în țara noastră, dară, ca și altă dată, așa și acuma, noi, românii, singurii păstrători ai vechilor tradițiuni politice, istorice și culturale din această țară, ne vom împotrivi acestor tendințe nelegiuite, fiindcă am fi niște urmași netrebnici ai vitejilor noștri înaintași, dacă ne-am întoarce la sânul Patriei Mame cu moștenirea
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
hotărî singure soarta. Astfel nu se poate închipui ca Basarabia să fie luată de Ucraina. Ea va trăi, ca țară națională unită de aproape cu singura țară de care o pot lega interese firești, adică cu România. Din purtarea de acuma a Ucrainei, Basarabia trage însă și un folos: ea învață a-și cunoaște mai bine vecinii. În cuvântul fățarnic al cărora se încrezuse până acum. 8 Onisifor Ghibu despre comunitatea de idealuri a ardelenilor și basarabenilor [...] Războiul cumplit de acum
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
basarabean care a fost la cursurile de astă vară, domnul Grigore Bălan din Căprești: „D-le Ghibu ! Foarte m-am bucurat când am primit „Ardealul“ d-voastră și îndată am pus gând să fiu cititor acestei gazete. În vremurile de acuma, când Basarabia, ca o maică, naște o viață nouă, „Ardealul“ d-voastră ni-a fi nouă, la învățători, de mare folos și ajutor. Măcar că „Ardealul“ se tipărește anume pentru ardeleni, noi, basarabenii, nădăjduim că viața Basarabiei și mișcarea națională spre
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
mă impresionează dacă un autor ține de o generație sau de alta, de o modă sau de alta, fie ea și căzută în desuetudine. Cred că el e cu adevărat un "autor" tocmai prin ceea ce nu ține decât de el. Acuma, pentru că tot m-am întins cu aceste precizări, aș putea trece peste întrebările propriu-zise, dar veți obiecta poate la procedură. Oricum, nu știu unde se află poezia noastră de azi față cu Europa lirică. Știu ceva strict nesemnificativ despre poezia italiană de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Ce-i lipsește literaturii române să fie, să zicem, europeană? Sau poate că are (mai știi?) ceva în plus? Suntem, totuși!, o mică literatură europeană. Cred că dvs. vreți să fim una mare. Și atunci înseamnă că ne lipsește omologarea. Acuma, fie că nu suntem omologați pentru că nu suntem interesanți (ceea ce înclin să cred), fie din cauză că limba nu permite, fiind ea prea intranzitivă, fie pentru că nu știm să facem negoț cu producția noastră simbolică. Sunt tentat să cred că, în calitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
că într-o zi cine știe? -, dacă n-o să ia un român premiul Nobel, eu aș avea șansa să fiu în juriul acela. Cum să nu-mi surâdă ideea? Sigur, cum și cât aș citi atunci, e o altă poveste. Acuma, cine citește toate cărțile? Citești uneori douăzeci de pagini dintr-un roman și vezi dacă există cât de cât o anumită tensiune, citești câteva poezii și înțelegi pe ce raft se situează... Rămân, la sfârșit, cărțile care se bat pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
acestui "postmodernism balcanic" s-a ascuns o seamă de scriitori care au pus toate neputințele și toate ratările pe seama slabei percepții a publicului care a rămas doar... modern. Unde se întâlnesc "omul nou" dâmbovițean și "omul postmodern" de sorginte incertă? Acuma, eu recunosc cu toată jena că nu prea știu ce este postmodernismul românesc. Am încercat să aflu din cărțile regretatului Gheorghe Crăciun, ale lui Cărtărescu, ale lui Daniel Corbu și n-am prea reușit. E și greu. Cum citesc o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]