13,375 matches
-
lui ianuarie) va domni Zefirus, cu o vreme mai caldă și mai liniștită, iar în a doua tu, cu îngheț mai tare, cu vânturi nepotolite, în multe zile cu ninsori mari și mult viscolite. Vei spulbera zăpada punând-o în adăposturi, în loc s-o lași pe câmp."... ...(Boreas protestează)... "Nici din fevruarie nu-ți las întreaga lună, ci numai jumătate. Vei face geruri mari chiar de la început, dar nu vei slobozi frigul atât, încât mercurul să coboare mai mult de 25
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
iar aici în Carpați vei cerne fulgi vânturați de vânt. Și, ia aminte, îți hărăzesc acum în dar zilele de 2-5-6-10, 13-14 și 18 din fevruarie. Ca totdeauna, fii neascultător, vei vifori lăsând pământul gol în multe părți, iar pe la adăpost vei aduna zăpada fără niciun rost." (lui Zefirus apoi:) Nu te necăji, Zefirus, tu vei stăpâni sfârșitul acestei lune. Iar în a nouăsprezecea zi vei aduce bucurie și căldură... Spre sfârșit de fevruarie zăpada se va topi toată, lăsând pământul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Încolo-i liniște și tristețe în întinderi. * Pe imaș gol, pâlcuri de peliniță ca pete de brumă. * Vreme ploioasă de toamnă, ploaie putredă. Un foc în pădure, învăluirile fumului printre ramurile pe jumătate goale și printre frunzele galbene; într-un adăpost șubred, în suspinul vântului... * Țiganilor cari nu voiau să se lese după dezrobire de stăpânii lor boeri, li se zicea de cătră oameni stănci de șindilă. * Înainte de 64 suprefectul se chema privighetor, primarele vornic, judecata se făcea la curtea boerească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Dlugosz și Bonfinius. Ștefan și-a așezat oastea între râurile Moldova și Șomuz și „socotind că a sosit timpul când cu puțini să poată bate pe cei mulți”, după cum scrie Dlugosz, și-a pedestrit oastea ca să poată ataca Baia la adăpostul întunericului, în noaptea de 14-15 decembrie. Lupta de la Baia Pornind de la primele letopisețe moldovenești, de la letopisețul lui Grigore Ureche și de la cronicarii poloni, în frunte cu Jan Dlugosz, istoricii români au considerat că bătălia de la Baia a fost câștigată de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
într-o luptă cu oastea otomană, acest corp de oaste trebuia să hărțuiască neîncetat pe dușman, să nu-i îngăduie să se aprovizioneze. Din calea dușmanului sunt retrași toți locuitorii inapți de luptă. Femeile, bătrânii și copiii sunt puși la adăpost în adâncul codrilor sau în munte. Ținuturile, pe unde vor trece turcii, sunt pârjolite. Hrană nu se găsea nici pentru oameni, nici pentru animale. Numai moldovenii știau semnele gropilor arse, unde se păstra grâul. Pentru dușman, țara era un pustiu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
încheie în 1494. Soliile dintre Suceava și Vilna nu s-au soldat cu încheierea unui tratat, datorită, poate, și influenței exercitate de Ivan al III-lea. Ștefan, având un tratat cu turcii și unul cu polonii, se afla deocamdată la adăpost dinspre partea „păgânătății”. În timp ce se duceau tratative cu Moscova, la 18 aprilie 1492, Conventul de la Mănăștur îi întărea lui Ștefan cel Mare, la porunca regelui, stăpânirea asupra celor două cetăți din Transilvania împreună cu satele din jur. De data aceasta se
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
câteva care, ci „6.000 de care acoperite”, iar teutonii „toate carele lor”. Chiar Wapowski scria că polonii care au reușit să scape, „Ieșind din pădure, plini de rănile pe care le primiseră în lupta de mai înainte, ajunseseră la adăpost în tabăra celor care ieșiseră din pădure în ziua precedentă, unde se afla regele”. Regele a rămas în tabără în zilele de 26 și 27 octombrie, după care, ridicându-și tabăra de lângă „nenorocita aceea de pădure”, a pornit spre Cernăuți
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
erau luminate în lung și în lat de vâlvătaia flăcărilor și în toate părțile era numai groază, fugă nevolnică, învălmășeală și lacrimi, iar drumurile pline de cadavre erau ude de atâta vărsare de sânge. Mulți oameni care se credeau la adăpost prin păduri, fură prinși de dușmani. Aceștia se luau după urmele carelor și ale oamenilor care fugeau, îi prindeau și îi duceau în sclavia cea mai grea a celor mai sălbatici barbari. Peste 100.000 de oameni, după cum se zvonea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a adversarului. Cronicarul (istoricul) bizantin Laonic Chalcocondil, care trăiește în secolul al XV-lea (s-a născut înainte de 1423), scriind despre campania lui Baiazid în Țara Românească, din mai 1395, arată că Mircea cel Mare, după ce și-a pus la adăpost în “muntele Brașovului” femeile și copiii, “se ținea și dânsul cu armata pe urma lui Baiazid prin pădurile de stejar ale țării, care sunt multe și acoperă în toate părțile țara, să nu fie ușor de umblat pentru dușmani și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nu mai poată fi scos din ele. Cum nu au făcut poduri peste ape. În scrisoarea lui Sinan pașa, din 1595, vizirul se văita că nu a găsit în Țara Românească nici un loc întărit, unde să își pună trupele la adăpost! Importanța strategică a Moldovei În studiul său, intitulat De ce nu au cucerit turcii țările române, P. P. Panaitescu a subliniat rolul pe care l-au avut românii în luptele cu turcii între 1395-1484. În acest „război de o sută de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
acordă dreptul de a întemeia un sat, indiferent dacă beneficiarul era un mare boier sau acum primește un loc în pustiu ca să întemeieze un sat. În Occident, între 1050 și 1150, este epoca stăpânilor de castele - a castelanilor - care, la adăpostul unor ziduri puternice, ce nu puteau fi dărâmate cu armele de atunci, sfidau puterea suzeranilor lor. În Moldova nu au existat asemenea castele, singurul care stăpânea cetăți, în stare să reziste asediului unor armate străine, era domnul. Erau cetățile de pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
-o Traian Băsescu pe mama sa la Basarabi, nu se poate preciza. Probabil, să se ocupe de o afacere în domeniul alimentar. Doamna Băsescu, mama președintelui deținea o mică unitate comercială de distribuit înghețată. Cu locuința asigurată, familia pusă la adăpostul zilei de mâine, a putut să-și exercite funcția de ministru al transporturilor cu mult zel. Nu i-a împieducat pe mineră să vină în București, pentru a protesta, și a-l da jos pe primul ministru Petre Roman, în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fântâna din fața palatului și să-și arate obiectele năzdrăvane primite. Canalul de comunicare între lumile fabuloase constituie, prin implicațiile apei vii, un hotar benefic, capabil să securizeze transgresarea spațiilor ontologice. Aflată în inima sacrului, fata (sau Arghir) se pune la adăpost de invazia maleficului prin păstrarea apropierii de lichidul apotropaion și elixir. Vecinătatea cu marea creează contextul agresiunii monstrului acvatic asupra microcosmosului feminin în colindele tip Peștele și mreaja fetei III, 50: „Leroi Leo!/ Maria, ochi negri,/ Munca-i d-astă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ordonate, prin șederea în pământ: „Sub stană de piatră,/ La umbră băgată,/ Fată sălbățică,/ La față groaznică:/ Lungi cosițele/ ’I bat călcâiele;/ Și sprâncenele/ I-ajung genele;/ Iar brațele/ ’I ascund țâțele”. Absorbția în natura genuină s-a făcut la adăpostul pietrei nemodelate de om, și trupul gol evidențiază agregarea totală la statutul nou. Ea are „Față/ Cu albeață,/ De vânt nebătută,/ De om nevăzută” și s-a apropiat de ipostaza selenară prin șederea în întuneric: „Fața-și arăta,/ Fața ca
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
puterea anihilantă a zmeilor. Atât 9, cât și 12 conțin în sine ideea desăvârșirii, sunt numere complete din punct de vedere ritual. Fecioara „civilizează” prin instituirea ordinii gospodărești și prin legătura de rudenie întreaga dimensiune infernală și pune astfel la adăpost lumea. Cu zmei și tâlhari frați, ea își va face comunitatea să cunoască o perioadă de rodire netulburată, ceea ce reprezintă finalitatea superioară a inițierii tinerilor. Revenirea în mediul familial are, în balada Iovan Iorgovan I(6), forma unei consacrări potrivită
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în inițierea tânărului este intensă, pe lângă transmiterea cunoașterii superioare, femela șarpe îi va insufla abilități magice de comunicare cu regnul animal. Portretul ei însumează grandiosul formei cu experiența vastă, venită dintr-o supraviețuire în fața duratei și cu maternitatea, al cărei adăpost îl formează copacul mitic. Scorbura creată de efectul mistuitor al fulgerului primește o încărcătură benefică, dată de fecunditatea adăpostită de ea. Tulpina lui axis mundi, afectat de focul haosului, este securizată prin paza lui ophis primigenius, iar rodirea lui va
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
interacțiunea om-cal. Atrage atenția reflexivul verbului, ce sugerează că armăsarul utilizează un cod lingvistic special, propriu naturii sale, și necunoscut nouă ori feciorului, care nu a atins nivelul superior inițiatic. Așezarea crengii solare la urechea călăuzei sale pune voinicul la adăpost de repercusiunile nefaste, iar gestul lui prohibit își îndeplinește rolul și asigură continuitatea scenariului inițiatic. Ajutoarele năzdrăvane Lucrările de exegeză au subevaluat adeseori rolul jucat de erou, considerându-se că ajutorul supranatural cumulează adevărata forță victorioasă. Simpla dobândire a acestui
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cruce imensă de 150 de metri, ridicată pe o stâncă care adăpostește o bazilică subterană. Drumul care duce spre "Santa Cruz del Valle de los Caidos" se închide cu o largă platformă aproape dreptunghiulară, copie parcă a Escorialului, laturile fiind adăposturi ale criptelor celor căzuți, dincolo de care se află intrarea în bazilică și stânca purtătoare a impunătoarei cruci comune la capul celor morți. Mozaicul de deasupra criptelor, crucea gigantică flancată de sculpturi de mari dimensiuni, înfățișând pe Evangheliști și virtuțile cardinale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Comitetul pentru Știință și Tehnologie, vecinul nostru, unde șefă era "savanta de renume mondial", care se afla în acele minute alături de ceilalți șefi, probabil, pe undeva, la Snagov, sau poate fugise cu elicopterul din Comitetul Central să-și găsească un adăpost de teama poporului pe care îl înfometase, îl torturase, cu convingerea că ei sunt veșnici. Coloana de protestanți era flancată de câțiva bărbați care purtau pe brațul drept câte o banderolă tricoloră, ceea ce dădea marșului o imagine de manifestare patriotică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
două climate sau cu traiul a două vieți. Una prezentă, căreia i s-au integrat de voie, de nevoie, nu o dată cu prețul suferinței și al renunțărilor, și o alta care a fost înainte de... viață, în care avuseseră sentimentul siguranței la adăpostul agoniselii proprii sau de câteva generații dar și al unui ambient sufletesc ulterior de neînlocuit. Mutațiile sociale radicale de după 1947 accentuaseră decalajul. Era o lume opusă și apusă la care apelau nostalgic și compensativ. Acest tip de evadare devenise copleșitor
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
scăpați din urgia cotropitorilor germani și sovietici, au trecut frontiera în România, asigurându-li-se viața și securitatea. La 12 septembrie, von Ribbentrop a trimis instrucțiuni precise cu privire la cererea expresă a guvernului german adresată guvernului român de a nu acorda adăpost membrilor guvernului polon sau Înaltului Comandament al armatei polone, de a nu permite trecerea în România a niciunui organism militar sau civil polon; se cerea, de asemenea, dezarmarea imediată și internarea formațiunilor militare și a soldaților care trecuseră deja frontiera
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
militară româno-rusă avea ca obiectiv oprirea ofensivei Puterilor Centrale, întărirea frontului de răsărit, apărarea Dobrogei, sprijinirea efortului militar al României spre Vest. În această conjunctură, guvernul României a hotărât evacuarea la Moscova a Tezaurului Țării, pentru a fi pus la “adăpost”. Pentru a se degaja de orice răspundere cu privire la situația în care se afla România, generalul Gurko, noul șef de Stat-Major rus, a adresat mareșalului Joffre, la sfârșitul lui decembrie, o foarte cuprinzătoare Notă în care încerca să demonstreze că defecțiunea
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
impunerea “păcii” oneroase din mai 1918, de către Centrali. -În aceste condiții clare ale ostilității la adresa României, dovedite prin nenumărate fapte de “aliatul” rus, factorii de decizie de la București - Regele, Guvernul, Banca Națională, Ministerul de Finanțe, au hotărât să pună la “adăpost” Tezaurul Băncii Naționale chiar în Rusia. -După revoluția din februarie 1917 și detronarea țarului, în Rusia situația internă s-a deteriorat în toate domeniile, criza profundă ce zguduia din temelii Imperiul, adâncindu-se; convulsiile sociale din interior însoțite de puternica
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
cheremul Rusiei - singurul “aliat” prin mijlocirea căruia mai putea avea legătura cu Antanta. Redus geografic, prin ocupația Centralilor, doar la o mică parte a Moldovei, Regatul român avea posibilități minime de a “alege” între formulele posibile privitoare la punerea la adăpost a valorilor ce le deținea: ascunderea lor pe teritoriul român, evacuarea într-o țară din Occident, păstrarea în depozitele în care se găseau - cu riscul de a fi devalizate de ocupanți -, evacuarea în Rusia. Ritmul alert de desfășurare a avenimentelor
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
români...”. În Manifestul dat de generalul Constantin Prezan către locuitorii Basarabiei la 12/25 ianuarie 1918, se preciza că “Sfatul Țării Moldovenești... ne-a cerut să trecem Prutul, ca să aducem rânduială și liniște în satele și târgurile voastre, punând la adăpost viața și avutul întregului popor împotriva răufăcătorilor... oastea română - se arăta în Manifest - nu dorește altceva decât ca, prin rânduiala și liniștea ce aduce, să vă dea putința să vă statorniciți și să vă desăvârșiți autonomia și slobozeniile voastre, precum
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]