10,749 matches
-
atâta seriozitate, încît nu te poți îndoi că lor li s-a întîmplat, în această viață de decepții, să rezolve problema filozofică a realității. De fapt, "realitatea" lor exclude de la festinul poetic mai toate facultățile minții umane. Alții, dimpotrivă, îi admiră doar pe suprarealiști. Unii vor dramă, suferință, agonie, moarte, ar vrea să scrie nu cu cerneală, ci cu cele mai pitorești lichide (și semilichide) din corpul omenesc martirizat. Și totuși, nici aceasta nu e poezie după părerea celor care au
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ci în întreaga atitudine a criticii românești față de poezia lui Doinaș. 111 Mai târziu am citit practic tot ce a scris acest poet cu un destin atât de paradoxal, l-am și întîlnit în împrejurări în care l-am putut admira (la Iași în 1979, la Colocviul național de poezie, pe 22 decembrie 1989, la prima adunare liberă a scriitorilor, pe când afară se trăgea cu trasoare, apoi mereu în troleibuzul 66, cu care am avut ani de zile un drum comun
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
modernism decât de adevărata poezie a vremii noastre. Remarc astfel, în cazul Nichita Stănescu, o a doua rămânere în urmă a gândirii poetice românești după cea a lui Eminescu (care ar fi putut fi nepotul marilor poeți romantici germani). îl admir, deci, cu luciditate și îl critic cu toleranță pe Nichita Stănescu. Nici moral, nici poetic nu-i semăn în vreun fel. Nu cred că modelul lui e productiv azi. Dar mă bucur că acest om superior a existat și că
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cornute străjuiesc, ca două animale heraldice, stema vrajbei noastre: capra vecinului și diavolul care șomează lângă cazanul românilor. Nu ne lipsește Adrian Leverkiihn, dar sîntem cu desăvârșire lipsiți de modesta și devotata lumină a lui Serenus Zeitblom. Nu știm să admirăm. Ne este străină apropierea decentă și sfioasă de obiectul admirației noastre, bucuria și îngrijorarea pentru destinul lui, statornicia de nezdruncinat. Nu știm decât să clădim statui encomiastice și vulgare, să sforăim despre "genii tutelare", despre "divini critici", care nu mai
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în sensul cel mai rău al cuvântului. De la ei nu mai e nimic de așteptat, dacă a fost vreodată (citiți măcar o dată, ca să vă convingeți, "Cronica romînă"...). însă, din păcate, văd pretutindeni, chiar între oameni pe care cândva i-am admirat, o revenire a grobianismului, a mărginirii, a reducerii vieții culturale la jocuri de interese complet în afara singurului fapt care înnobilează arta: valoarea adevărată. Văd și o recrudescență a sexismului, în unele cazuri chiar a rasismului, a unui elitism fără elite
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
când i-a cooptat fără să-i cunoască temeinic și suferă acum consecințele. Partea și mai proastă e că, de fapt, Nicolae Manolescu cam are dreptate când îl numește pe Rogozanu (fapt valabil și pentru ceilalți) un critic "arogant". Eu admir curajul omului tânăr care își spune deschis părerea și n-am crezut niciodată că un tânăr e un "nimeni" care nu are dreptul să se exprime negativ, chiar și despre un mare scriitor. Dar cu condiția ca "verdictele" date, oricât
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
gândacul lui Kafka, de madelaina lui Proust, de calcanul lui Gunther Grass. Nu mă simt în concurență doar cu autorii români sau doar cu bulgarii, rușii, sârbii, cehii sau polonezii din preajmă, ci cu scriitorii de pretutindeni pe care-i admir și-i iubesc. Sigur, subiectele mele pot fi, prin forța lucrurilor, românești, recuzita românească, limbajul cu inflexiuni ale spațiului meu psiholingvistic, dar temele mele nu pot fi altele decât marile teme ale tradiției europene, aceleași la Euripide și la Joyce
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
socotite de români moșteniri fanariote. La sfârșitul secolului trecut poetul național Mihai Eminescu, fondatorul doctrinei naționaliste românești, constata cu amărăciune discrepanța dintre demagogia patriotică a clasei politice și realitatea ei balcanizată: "Și apoi în sfatul țării se adun să se admire / Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subțire", toată această pegră coruptă socotindu-se însă a avea "sînge de roman", a fi "nepoata lui Traian". Șovinismul feroce al marelui poet e întrucîtva paradoxal, el însuși având, se pare, o pronunțată
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de 3 ani. Ea nu a reușit să termine liceul agricol și a muncit ca șef de echipa într-o fermă viticolă. Ori de câte ori avea probleme la serviciu sau în altă parte se confesa Ramonei, pe care o iubește și o admiră foarte mult, întotdeauna găsind o soluție problemelor ei. După ce terminară lucrul în gospodărie, cele două femei intrară în bucătărie, noaptea care se lăsă înveli în întunericul ei, ca o mantie totul, aducând cu ea un vânt rece ca gheața. Era
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
și mult prea copil. Zâmbind și făcând un semn cu capul dezaprobând-o, acel zâmbet al lui destul de rar văzându-se fluturându-i pe frumosu-i chip, o fascină întru totul. "Ce farmec, cum nu mai văzusem vreodată" se gândi ea, admirându-l. Apropiindu-se de el, întrucât parcă ceva o atrăgea ca un magnet îl mângâie pe cap și-i zise: -De ce nu-ți tai coama?, deși ei îi plăcea foarte mult acea coamă. Rotindu- și ochii prin camera lui
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
fratele ei. El îl văzuse o singură dată când era mic în brațele mamei sale pe holul judecătoriei, când a fost chemat pentru pensia alimentară și de atunci frumosul lui chip îi rămase viu în minte. A doua zi, Eugen admiră măreața casă a tatălui său cu două intrări, una dinspre poartă care era folosită doar cu diferite ocazii ceremoniale și una dinspre grădină. Peste curte mai avea o construcție mai mică formată din două camere cu hol pe mijloc numită
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
bine și că a rămas plăcut impresionată de el și soția lui. Singurul lucru de care îmi pare rău este că Eugen a avut o copilărie grea alături de tatăl său vitreg, după cum îi povestise soția lui mamei mele. -Te admir că te bucuri de existența lui. -De ce n-aș fi Radu, mai ales că seamănă cu tatăl meu ca și mine de altfel, apoi eu nu mai am alți frați. Radu, n-ai vrea să mă însoțești în seara
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
mângâindu-l pe cap cu mâna ei slabă dar frumoasă pentru a se liniști. Bunicul intră și el cu lacrimi în ochi și văzând acest tablou impresionant se însenină puțin. Privindu-și fiica, care în acel moment își mângâia copilul, admirându-i atitudinea comportamentului în această grea situație de a-și proteja și îmbărbăta fiul. în ziua înmormântării vremea se încălzise producând topirea zăpezii. Cerul deveni mohorât, cu nori groși, peisajul devenind unul de toamnă târzie cu copaci desfrunziți, cărări și
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
fețele tinerilor deveniră mai senine. Spre miezul nopții ninsoare se opri. Luna își făcu apariția printre stelele lucitoare, mângâind cu razele ei blânde mantia imaculată a iernii. Părea o noapte de argint. Radu și Ramona, în drum spre casa bunicilor admirară splendoarea nopții cu peisajul său de basm, totul fiind cuprins de un mister absolut. Bunica îi aștepta cu un foc bun și o cină caldă. Ea admiră farmecul și blândețea Ramonei, spunându- i că se bucură să o aibă ca
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Părea o noapte de argint. Radu și Ramona, în drum spre casa bunicilor admirară splendoarea nopții cu peisajul său de basm, totul fiind cuprins de un mister absolut. Bunica îi aștepta cu un foc bun și o cină caldă. Ea admiră farmecul și blândețea Ramonei, spunându- i că se bucură să o aibă ca oaspete în această noapte. A doua zi, în jurul amiezii, Radu vorbi în curte cu niște vecini și prieteni ai săi. Bunicul intră repede pe poartă și zise
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
vara doamna Eva, zâmbindu-i și Ramona. -Tocmai am venit de la Târnavă, unde mi-am clătit covoarele și unde l-am întâlnit pe domnul inginer Radu care pescuia. Printre altele am vorbit și despre dumneavoastră și pot spune că vă admiră foarte mult. Ramona se mulțumi doar să-i zâmbească. După ce-și cumpără o pereche de sandale albe, ieși din magazin salutând-o pe Eva. Ea se hotârî să meargă pe malul Târnavei mici, pentru a-l întâlni pe Radu
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
ceața rară a unei frumoase și blânde dimineți de septembrie, când o adiere ușoară desprindea primele frunze gălbui aducându-le-n valuri, ca apoi să devină ca-n fiecare toamnă așternut foșnitor. Tot acest viu tablou pe care Ramona îl admira visătoare îi aducea în suflet și pe blândul ei chip o nunață nostalgică. Mama ei o trezi din această dulce visare chemând-o la telefon. Ramona, cu un zâmbet abia schițat intră în cameră, încă visătoare și crezând că este
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
bolnavă. El se opri schimbând câteva vorbe cu domnul Gherasim, care se ocupa de animale, apoi dădu buzna în camera Ioanei. Aici, foarte surprins dădu cu ochii de doamna Angela. -Bună seara, zise Ionuț, ocolind privirea doamnei Angela care-l admira. El era puțin mai înalt decât tatăl său, purta tichie neagră și cizme de cauciuc, amintindu-i de domnul Radu Brădescu, la vremea când era de vârsta lui. Acum Ionuț avea 25 de ani, exact vârsta pe care o avea
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
a explica superioritatea virtuților formelor chineze tradiționale de „stil ușor”, cum ar fi Tai Chi Chuan, față de variantele de „stil greu”, cum ar fi Tai Kwan Do-ul coreean și karate-ul japonez. Un alt motiv pentru care Lao Zi admira apa este faptul că ea întreține toate ființele vii fără a avea nici o pretenție pentru că face acest lucru. Într-adevăr, după ce își oferă beneficiile dătătoare de viață câmpurilor și pârâurilor, oamenilor și animalelor, apa se mulțumește să se adune într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
scârba bătrână nu prea mai are dinți de zdrobit, zău așa. Vandalismul timpului se perpetuează În corpul uman. Futemaș, vorbesc ca gaura aia de cur, Toal! — Îmi pare rău, nu prea Înțeleg, zice Ray. A dracu treabă de rahat! Datresăl admiri pe Ray Lennox, diun calm glacial În situații dinăstea, un cap bătrân pe umeri tineri. Dar era aici! Era aici! declamă ea. Ravelston Dykes. Banii vorbesc. Tic toc tic toc. Obișnuiți să facă numai ce vor. Ce bine cunosc tonuăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Îmbrac fusta și mă uit În oglindă. Da, categoric am dat jos cele câteva kilograme pe care le pusesem pe mine; fusta Îmi vine bine. Fața mea are o frunte lată, dar pot să ascund asta purtând bretonul lung. Îmi admir gura mare și buzele pline și frumoase. Bruce Îmi admiră mereu buzele, nasul meu mic și ochii mei mari și căprui. Scot niște pantofi albaștri ca de catifea din fundul dulapului. Mă gândesc tot timpul la Bruce, la cum ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
dat jos cele câteva kilograme pe care le pusesem pe mine; fusta Îmi vine bine. Fața mea are o frunte lată, dar pot să ascund asta purtând bretonul lung. Îmi admir gura mare și buzele pline și frumoase. Bruce Îmi admiră mereu buzele, nasul meu mic și ochii mei mari și căprui. Scot niște pantofi albaștri ca de catifea din fundul dulapului. Mă gândesc tot timpul la Bruce, la cum ne jucăm unul cu celălalt, jocurile astea cu certatul și Împăcatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
o plăcintă cu pește care pare interesantă. — Ce faci, Ina? o Întreb pe băbuța din spatele tejghelei. — Cam devreme azi Bruce, zice ea. — Mă tentează plăcinta cu pește. — Cu chipși? — Spledid Ina, și mai bagă și niște fasole, Îi spun eu, admirând mormanul ăla imens, superb și sleit de terci puturos. Nici plăcinta cu pește nu-i rea. Mă așez și Îmi savurez mâncarea. Ray Lennox vine și mi se alătură. — Ien regulă Bruce? Ai văzut ziarul? Mi-l vâră În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
degajat vârful țigării pe perna de catifea de pe canapea, simțind În piept un ghem și un puseu de adrenalină care-mi dau satisfacții când maronește și rupe materialul la primul, al doilea, al treilea și al patrulea contact. Apoi Îmi admir opera, Înainte de a Întoarce repede perna pe partea ailaltă pentru a ascunde cele patru găuri noi. Lennox se Întoarce și modelează niște linii. A fost de serviciu În brigada de droguri și a pus laba pe o cantitate măricică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
exist!"163. "Blogul este un loc unde introduc toate lucrurile interesante sau bizare pe care le-am aflat în timp ce navighez pe alte bloguri (să numim asta autoformare necontrolată), este o modalitate de a întâlni alți bloggeri, a căror activitate am admirat-o înainte. Este creatură pe care o văd cum crește alături de băiatul pe care îl iubesc, este problema în perspectiva atunci când șeful meu își va da seama cât de mult am neglijat munca mea pentru că eu sunt un "blogger obsedat
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]