8,127 matches
-
colorate în plină toamnă, gata să cadă... Cu gândurile zburătăcite către acele vremuri, tropăim pe cărarea ce ne duce spre mănăstirea Cetățuia. Iată-ne în fața porții ce trece pe sub „Turnul Pelerinului”. Ca să ajungem mai repede în târg, ne lăsăm să alunecăm pe toboganul unei cărări ce curge prin păduricea de sub Cetățuie. Nu ne trebuie prea multă vreme ca să ajungem la mănăstirea Frumoasa, de unde calea spre casă e o joacă... La un timp, ieșeanul capătă glas: Mâine ne așteaptă o podgorie de
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
văd însă pe nimeni în preajma statuii. Grăbesc pasul cu gând să nu mi-o ia înainte. Pe când mai aveam doar câțva pași până la picirul monumentului, aud un glas vibrat, ca al lui George Calboreanu, recitând: „ Cobori în jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază, Pătrunde-n codru și în gând, Norocu-mi luminează!” Surprins plăcut, în loc de salut, îi răspund: Dragule, ai început să reciți poezia „Luceafărul” cam de pe la coadă. Mai precis cu strofa a 95-a. Păi strofa a 13-a o
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Pildele lui Solomon”, în care găsim: „Nu fi printre cei ce se îmbată de vin și printre cei ce își desfrînează trupul lor”. Și „Nu te uita la vin cum este el de roșu cum scînteiază în cupă și cum alunecă pe gît. Căci la urmă el ca un șarpe mușcă și ca o viperă împroașcă venin”. Dar „Dați băutură îmbătătoare celui ce este gata să piară și vin celui cu amărăciune în suflet”. Această ultimă zicere m-a făcut să
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
adunate claie peste grămadă, gospodina o luat cociorva, care îi ședea în cale, și o rezemat-o de peretele pe care atârnau vreo trei icoane...In timp ce scotea plăcintele, nu știu cum o dat peste cociorvă și aceasta o început să alunece pe perete, până când...Trosc!!! Au sărit de pe laiță privind îngroziți spre locul de unde a venit pocnitura. Acolo, cele trei icoane zăceau făcute țăndări! ...„Asta îi sămn rău! Ii sămn rău!” a spus pețitoarea. „Nu! Asta adeverește că îi sâmbătă, Zoițo
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
fugit pământul de pe spinare. Arborii țineau pământul și munții în rădăcini. Roase de ploi și de vânturi, multe dintre culmile muntoase au devenit scheletice, s-au subțiat îngrozitor... Unele seamănă, vai, cu niște lame de cuțit de pe care pământul alunecă mereu la vale. Îl duc ploile care se prăvălesc astfel peste câmpuri și peste gospodăriile oamenilor. Și toate prăbușirile astea se petrec pentru că lipsesc arborii, care, după cum vă spuneam, țineau pământul și muntele în rădăcini. Ana a aflat că Verde
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
redreseze și Încercînd să se țină de perdelele roase și vechi, dar materialul doar i se sfîșie În mîini, iar el ne privește cu ură și fără să Înțeleagă, propriu-i sînge scurgîndu-i-se din limba retezată din gură, pe cînd alunecă pe fereastră și se izbește de aleea asfaltată de dedesubt. Noi ne uităm afară În jos și ne putem da seama după poziția corpului și unghiul În care stă că a murit, iar apoi, ca pentru a ne confirma bănuiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Stevie iar tu ești tot Celălalt Puști 0000000000000000000000000000 Du-te-n măta 00000Du-te-n măta, Înjuri tu În timp ce-l Îmbrîncești pe Stevie În josul dealului, iar puștiulică Își pierde echilibrul și cade. Prinde viteză coborînd pe mormanul abrupt și instabil de cărbuni alunecă pe partea cealaltă a muntelui pînă la bază; fix În gura deschisă a buncărului În care de regulă se depozitează tot cărbunele, dar acum este groaznic de ticsit, și Încearcă să se urce afară din el dar poate vedea muntele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
mișcă din cauza mișcărilor tale. Tu nu vrei să miști cărbunele și totuși simți și o ciudată exaltare pe lîngă o spaimă zdrobitoare cînd mormanul Începe să se miște și se prăvălește peste Stevie, acoperindu-l total. Acum cazi și tu, alunecînd În jos pe deasupra, dar nu intri În gaură lîngă fratele tău pentru că a fost umplută de cărbunele care a năvălit Înăuntru Înaintea ta și te oprești doar parțial Îngropat În maldărul de combustibil fosil Întunecat și urît-mirositor care l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
felul ăsta. Căldura trupului ei lipit de-al tău, mirosul părului ei, parfumul cu care-și dădea uneori, probabil al mamei ei. A fost nevoie s-o imobilizezi oarecum sprijinind-o de podul cel vechi pentru a o Împiedica să alunece de pe mal În rîu. N-a fost prea Încîntată, a protestat, așa Încît te-ai mișcat repede, smucindu-i fusta În sus și dîndu-i jos chiloții pînă la glezne, astfel Încît să poată păși din ei folosindu-și picioarul sănătos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
față de ea și Carole, acum pot s-o și aud țipînd BRUCE pentru că Îmi pasă și am cîștigat și i-am Înfrînt pe ticăloși dar cu ce preț victoria STACEY TE ROG DOAMNE FII ALTCEVA ALTCINEVA...0000000000000000000 0000000000000000000000000000000 Simt cum alunec din Gazda mea Într-un morman mare de excremente de-ale lui și alunec În jos pe piciorul lui pe sub pantaloni. Pe urmă nu mai sînt În el. Se aude un țipăt sfîșÎietor... cineva suferă... așa cum a făcut și Celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
pasă și am cîștigat și i-am Înfrînt pe ticăloși dar cu ce preț victoria STACEY TE ROG DOAMNE FII ALTCEVA ALTCINEVA...0000000000000000000 0000000000000000000000000000000 Simt cum alunec din Gazda mea Într-un morman mare de excremente de-ale lui și alunec În jos pe piciorul lui pe sub pantaloni. Pe urmă nu mai sînt În el. Se aude un țipăt sfîșÎietor... cineva suferă... așa cum a făcut și Celălalt cînd Gazda se descotorosea de el... l-am iubit pe Celălalt... acum Gazda s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
asta de câteva ori, până-ntr-o zi. Erau coapte cireșele și plouase puțin. Ca de obicei, era singurul paznic al grădinii. Voind să ia din nou pupăza, se cățără pe tulpina groasă. Când reuși să prindă pasărea, picioarele îi alunecară pe trunchiul umed, corpul rămânându-i atârnat de mâna prinsă în scorbură. Se înfioră, amintindu-și pocnetul pe care-l auzise atunci dinspre cot. Cu greu își trăsese mâna rămasă strâmbă, într-o poziție nefirească. Nu-și amintea cum suportase
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
ajungă acasă mai repede. Obosit, nițel băut, cred c-a adormit în căruță. După o vreme, caii nemaisimțind hățurile întinse, se opriră să pască pe un tăpșan cu iarba deasă. Păscând, stăteau firesc, cu capetele aplecate, iar opritorile de pe gât alunecară până căzură. Când musafirul meu se trezi, neștiind de opritori, dar supărat de oprirea cailor, i-o fi lovit cu biciul. Caii odihniți au luat-o la fugă spre malul văii cu stâncile prăpăstioase, omul trase hățurile, sperând să-i
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Mi-ești viața și moartea-mpreună, buchet, Eterna durere și zbuciumul veșnic Și nu mai știu chiar, de-s mirean sau ascet, Făclia ori brațul inertului sfeșnic... Dar simt cum otrava parfumului tău Mă-mbată mai mult decât vinul Și-alunec prin beznă, în funduri de hău, Vărsându-mi din suflet veninul...
MI-E?TI TOTUL... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83834_a_85159]
-
sale; dar își aminti de-o vorbă de-a mamei lui: - Este un bărbat neînțelept acela care își exercită drepturile. Râse schimonosit. În acea seară, exact înainte de a se duce la culcare, Tews avu o sclipire de fină intuiție: Iar alunec pe panta suspiciunii - aceleași temeri care m-au tulburat când mă aflam pe Venus. Mă aflu sub influența atmosferei acestui palat detestabil. Personal se simțea incapabil de gânduri mârșave și accepta prezența lor la alții - își spuse - cu cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
val de bucurie, am început, bineînțeles, să mișc greutatea de colo colo și îmi amintesc că am urcat-o până în dreptul cifrei 1891. În acel moment, m-a cuprins o vrajă amețitoare. Greutatea mi-a scăpat din mână și am alunecat pe podea. Mă simțeam rău. Când am deschis ochii, am zărit o femeie tare ciudată, iar în jurul meu totul era schimbat. Vreau să spun mobila și aranjamentul lucrurilor în casă, căci, de fapt, mă aflam în același loc. Casa aparținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
avut cum să caut ceasul mai devreme de începutul anului 1966. I-am dat de urmă cu ajutorul misitului care-l cumpărase de la noi și am plătit de trei ori mai mult decât luasem pe el. Dar știam că merită. Greutatea alunecase până în dreptul numărului 1966. Coincidența m-a făcut să tresar. Apoi, a apărut ceva și mai interesant. În partea de jos a pendulei, am găsit o comoară, ascunsă sub tăblie: jurnalul bunicului meu. Prima însemnare era datată 18 mai 1904
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
comunistă, dar în Uniunea Scriitorilor. Soluții? se apleacă reportera spre mine. Soluția Vasile Voiculescu. Ministerul Culturii organizat cu grija cu care organizezi Ministerul Apărării: cum înzestrezi armata, așa trebuie să înzestrezi cultural populația. Ce înseamnă a neglija cartea decît a aluneca în ne-civilizație? Întind și eu mîna spre teleobiectiv, ca Bebe-Sex: Închideți repede televizorul și citiți, oameni buni, citiți. Îți treci timpul este egal cu îți trece timpul. Finalul nu i-a plăcut directorului de programe. A năvălit în studio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
groapă. Am, lîngă pat, o fotografie în frac, după concert, mărită mult, pînă la mărime naturală. E un contur din carton. Ca al artiștilor din holul cinematografului "Victoria". Îi privesc figura dăruită. Da, avea o figură dăruită pentru scenă. Îmi alunec degetul pe cuta de pe frunte nu-i plăcea s-o ating -, pe buzele curbate estetic, mă apropii cu fruntea de fruntea de carton, mă uit în ochii alungiți pînă amețesc, ațipesc, adorm. Somn fără vise. După el: soarele e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pentru care țin acoperită partea stîngă a vitraliului. "Zău, Iordana?" se aude vocea mea de-a doua, cum ai spune mamă de-a doua, mamă vitregă. "Chiar ăsta-i motivul? Pe cine prostești? Nu cumva ți-e frică să nu aluneci cu gîndul la timpul dus, scurs, apus? Ce aripi întinse mai aveai și ce pas de domnișoară! Și cît o invidiezi pe nubila aia în devenire! Cu pîntec suav de Evă și cu șarpele-colan în jurul gîtului. Incercînd apa solzoasă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
casă acolo și florile sădite lîngă prispă se sălbăticiseră. Am cules bobocii de narcise și, pînă să ajungem înapoi, mi-au înflorit în mînă. De la căldura mîinii mele. Au înflorit de plăcerea ta, Ana". Mi-a întors palma și a alunecat cu gura spre ea. A și suflat în linii, vrînd să le mute, să le încurce ițele. Cred că și pe mine ai putea să mă-nflorești așa, cu căldura mîinilor". "N-am organ pentru chestii primitiv-lacrimogene", i-am retezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Cel de sus c-ai venit. Dă-mi mîna să mi-o așez pe frunte. Ce caldă e, Mărie!" Întîi, trece cu pensonul, lin-cîtilin, printre șuvițele de păr, printre degete. Măria se simte ca scufundată-n apă, atinsă de pești. Alunecă între valuri de culori. Nu-i rău nici cînd valurile îi trec peste trup. Dar mișcările mîinilor lui sînt din ce în ce mai iuti. Genunchii Măriei tremură. Se ascunde sub frescă a devenit grea, parcă-i marmoră haide, ieși deasupra, Mărie, ba nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe umăr. Ezit în fața gardului înalt, de lemn, dar sun. Rusalin, mai exact cel care-i acum Rusalin, vine la poartă într-o tunică de postav, pusă peste un pulover alb. Merge țeapăn, de parcă duce o oală clocotită în mîini. Alunec pe gresia udă, mă dezechilibrez, aproape cad, dar nu mă ajută. Ia-o înainte, îi spun, supărată că mi-a constatat mersul nesigur, gleznele nesigure. "Ne-mu-ri-toa-re", silabisește vocea mea de-a doua. Mă simt oaspete nechemat. Senzația de frig din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
noapte neașteptată. La care nu m-am așteptat. Noapte întreagă, febrilă, furtunoasă, deplină. Tînjesc și acuma după mîngîierea de care am avut parte. Îngrijorat că mă pierde, că-și pierde poziția de soare personal, s-a descoperit, n-a mai alunecat printre cuvinte. Avea o pepită de aur în inimă. "Să faci dragoste cu mine și să te gîndești la mine, nu altundeva". Putea fi sigur că-mi era în ochi și-n minte. El era un lung prilej pentru durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
funerară am în brațe!" Asta auzeam în camera cu tavan jos, împodobită cu o lustră de care mă loveam mereu cu capul. Neputința lui de-a mă iubi. Eram înfricoșați amîndoi, cu mîinile umede, gata s-o luăm la goană. Aluneca peste trupul meu, pe deasupra mea, ca rîul fugind peste pietre, deși mi-aș fi spart carnea pentru el. "Ei, sexu-i altfel în filme, comenta Iordan, după eșecul îmbrățișării. Ai ce-ai dorit, Dințișor. Ești dragostea de pe urmă". Trebuia să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]