8,505 matches
-
așa era obiceiul pe atunci. Landoul era larg și cu cîte două locuri la fel, și față în față, iar în spate legat cu frînghii, cufărul mare din nuiele și capacul învelit cu mușama. Pornea astfel landoul în dăngănitul talangelor atîrnate la gîturile cailor de știa tot tîrgul că străinii de localitate mergeau la băi, la Slănic. Pe la mijlocul drumului, unde se ajungea cam pe la vremea prînzului, era Cerdacul, un restaurant-pavilion, construit din lemn și împodobit cu ramuri de brad, fără ferestre
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
pentru prînz. La ora 8 fix dimineața și la ora 2 după-amiaza, poarta liceului se închidea și nu se mai putea intra în clasă. Pierdeai astfel cursul, iar profesorul nota în condica de note absența, care, dacă nu era motivată, atîrna greu la media notelor de la finele anului. În opt ani n-am avut nici o schimbare a acestui orar. Programul materiilor zilnice era întocmit pentru toată săptămîna și fixat de la început pentru tot anul școlar. Pentru fiecare materie era un profesor
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
această omenie a țăranului român. Mai tîrziu cînd eram la Ministerul de Interne, am avut bucuria să-l vizitez la el acasă și să-i cunosc familia și copiii. Era acum primarul satului. Pe un perete din casa lui erau atîrnate la loc de frunte, diploma și crucea de război cu baretele Mărăști și Mărășești. Spre rușinea mea, eu o țineam într-un sertar. La Galați era acum întors și prietenul meu Dan Sărățeanu. Ne-am hotărît să pregătim împreună examenele
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
care le frecventam cu toată asiduitatea. Profesorii erau conștiincioși, făceau prelegeri interesante. Fastul și protocolul francez nu lipseau nici în universități. Profesorul intra în clasă precedat de un aprod îmbrăcat într-un costum special negru și cu un lanț lung atîrnat la gît. După ce profesorul lua loc la catedră, aprodul se așeza pe un scaun, în spatele profesorului și rămînea pînă la terminarea prelegerii. La plecare, profesorul părăsea clasa cu același ceremonial. La examene, acești aprozi erau folositori, căci aflai de la ei
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
ani de putere. Geneneralul Artur Văitoianu a fost scos de la ministerul de interne. Se adunaseră mari nemulțumiri și menținerea lui la ministerul de interne nu mai era posibilă. Pentru mine, plecarea generalului Văitoianu nu era atît satisfacția că nu mai atîrnam de puterea lui, cît faptul că reușisem să nu mai dau deloc pe la el în tot timpul cît mi-a fost ministru de interne. Desemnarea noului titular la acest important departament prezenta mari dificultăți. Erau doi candidați, la fel de importanți în
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
a prezentat regelui o fotografie "aranjată", reprezentînd portretul regelui de la intrarea pavilionului vînătoresc al expoziției, avînd deasupra lui coarnele unui cerb. Regele României încoronat... Intriga însă n-a putut dura, fiind prea stupidă. Ancheta a stabilit că peretele pe care atîrna tabloul regal nu avea și nu avusese nimic altceva, în afară de acest portret. La aceeași epocă, la 15 august, regele a venit la Constanța, la serbările Marinei, cum venea în fiecare an. Hotelul Rex de la Mamaia era tocmai terminat. Elena Lupescu
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
la Externe a trecut Victor Antonescu, iar la Ministerul de Finanțe a fost numit Victor Slăvescu. Dumitru Iuca era un vechi liberal și se bucura de multe simpatii în partid. Ministerul de Interne era, însă, un minister greu. De el atîrna păstrarea ordinii publice și dirijarea întregii politici a țării. Treabă anevoioasă. Era de ajuns să intervină un eveniment neobișnuit în viața de toate zilele, ca liniștea din țară să fie tulburată. Nu a trecut multă vreme și un asemenea eveniment
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Germania și Austro-Ungaria, România era chiar aliată, deci obligată să intre imediat în război alături de Tripla Alianță. Ion I. C Brătianu nu s-a pripit, n-a intrat în război, a ales neutralitatea și a așteptat să vadă de ce parte atîrnă balanța. Dar Antonescu nu era Brătianu. După 1927, după moartea lui Ion I.C. Brătianu, România, care sub el ajunsese la zenit, a început să coboare. După ce trupele române trecuseră deja Nistrul și luptau alături de germani în Rusia, iar Basarabia se
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
nu era nici o speranță. Era, a crede, poate, la ce spune Jean-Paul Sartre, că un viitor barat este încă un viitor. Despre familia mea, rămasă în țară, aveam știri puține și rele. Se înțelegea din aceste știri că viața lor atîrna de pachetele pe care le trimiteam cu alimente, medicamente, îmbrăcăminte. Grija mea constantă a fost să le pot veni în ajutor. În istoria exilului nostru, chestiunea pachetelor va ocupa un loc important. Un nou mod de viață se născuse pentru
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
că de multe ori vrem să facem dintr-o femeie o împărătească, uitînd că acea femeie nu poate fi decît o simpatică subretă. Dar nu știu de ce ți-am tot scris în acești ani despre femei ca despre prăpăstii ce atîrnă de ceruri! La urma urmei, cîte boli ne putem permite?! Ascult Concertul în re minor al lui Mozart, cu S. Richter la pupitru, și am pentru prima dată sentimentul că urechile mele au fost surde întotdeauna cînd am ascultat Mozart
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
România clădită cu atâtea jertfe. Fac apel la toți bunii și cinstiții cetățeni ai Țării să ajute din toate puterile lor ca să înlesnească liniștita propășire a statului”. Regele își exprima speranța că fiul său, Carol, va „înlesni prin tot ce atârnă încă de dânsul ca România în timpul fiului său Mihai și a urmașilor Săi să se poată dezvolta și propăși în liniște și cu spor <...> Trebuie ca fiul meu Carol să caute astfel să impună oricăror rătăciți respectul situațiunii legale create
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
straturi: cuverturile, lăicerele, scoarțele, palitarele, țoalele de lână și de buci (de cânepă) și peste ele plapomele, chilota și pernele (mari și mici). Lada se așeza pe două lăiți în "casa cea mare" (camera nelocuită) la răcoare. Pe grindari erau atârnate bundițele și cojoacele, sumanele (de ținut). Când starostele venea în pețit, mama se așeza de obicei în camera cu zestre (ca să vadă pe viu, că fata este pregătită pentru măritat). După stabilirea nunții, când se ia zestrea și se duce
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mamei să respecte obiceiul satului: Cumătră Mărioară să dai meșterilor, să pună sus pe căpriori un ștergar alb și-o năframă! Mama a ales din lada cu zestre un ștergar alb și frumos și un lucrător mai tânăr l-a atârnat sus, în vârful casei. Alt bun vecin, Ion Moloce, și-a dat cu părerea că, în vârful casei noi, trebuie să se pună și o cruce de cetină și două cruci de lemn, busuioc cu flori și semințe. Tata a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
albumele mele de familie). Au continuat acțiunea în altă săptămână, plantând diferiți puieți de tei și de arțar în jurul școlii și pe lângă primărie. Copiii au adus cu ei pe lângă unelte și tăblițe scrise cu numele lor, data și le-au atârnat în puietul preferat. Acțiunea s-a numit "Un elev, un pom". Deși eram într-o clasă mult mai mică, tata m-a luat și pe mine la această activitate, spunându mi că n-are ce să-mi strice. Mi-a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de "cel roșu". Sora mea, care era mai tăcută ca mine, muncea și-și vedea de treabă. Plăcerea și norocul au fost de partea ei și-a vecinei noastre Verona. Ele au găsit câte-un păpușoi roșu și l-au atârnat de grinda șurii, la vedere. N-au vrut însă să se retragă, motivând că încă nu le este somn. Atmosfera cu muncă, glumă și poveste s-a încins și râsetele se auzeau până în uliță. Eu, de oboseală, fiind și cea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
propus să facem o sperietoare pentru ciori. I-am dat câteva leațuri, cuie, o cămașă de-a tatei și-o căciuliță împletită. A ieșit perfect! Apoi, ca o veveriță s-a cățărat în vârful nucului (cel mai înalt) și a atârnat-o bine, să nu cadă. Ciorile s-au speriat și n-au mai venit în livada noastră. Am observat că s-au mutat în livada vecinului Tărâță și făceau o mare zarvă în nucii lui. Vasile și fratele lui Ilie
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
tăiam mărunt și le așezam la uscat între foi de hârtie. Când consideram că sunt destul de uscate, le puneam în săculețe de pânză, de hârtie sau în cutii de carton. (Uneori uscăm mărarul și întreg, tot în hârtie și-l atârnam în cămară). Mie îmi plăcea în mod deosebit să particip la pregătirea gemurilor. Foarte bun era cel de cireșe amare. Eu scoteam sâmburii din cireșe și-mi făceam degetele și buzele vinetealbătrui (de atâta gustare). Așezam într-o cratiță înaltă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
pereți, de jur împrejur scoarțe de lână în trandafiri, țesute de priceputele unguroaice de la Măneuți. Pe o comodă era așezată cu grijă zestrea noastră (a fetelor): lăicere, covoare, sumani, plapome, chilote, perne mari și mici (cu fluturi). Pe grindar, era atârnat, cât e camera de lungă, un scorțăraș (mai îngust ca celelalte scoarțe) tot în trandafiri, respectând modelul lor. Pe masă, era întinsă o față albă, cu dantelă pe margini și pe ea în tișlaif, cusut tare frumos de Casandra Vatamaniței
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și-au dorit, dacă dorințele lor sunt rezonabile. În plus, mai primesc cadouri și de la bunici. Japonezii țin la talismanele care-i protejează împotriva atacurilor energetice. De la temple se cumpără „omamori” plăcuțe cu semnul zodiacal și cu rugăciuni care se atârnă la intrarea în bloc, la ușa casei, în living și în dormitoarele copiilor, pentru protecție. Mai importantă decât Crăciunul este seara de Ajun când se mănâncă, obligatoriu, carne de pui sau de curcan pregătită în familie sau comandată la restaurant
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
cu ghivece de flori în fața fiecărei locuințe sau magazin. Yudanaka este o localitate de munte unde zăpada a căzut din abundență și, în aceste condiții de iarnă, flori, fantastic de frumoase, sunt expuse afară, la intrarea caselor. Îmi plac „clopoțeii”atârnați la streașina caselor care, la fiecare adiere a vântului, scot sunete ce seamănă cu muzica sferelor sau cu glasul dulce al îngerilor. N-am rezistat tentației de a merge pe munte, chiar dacă drumul a fost greoi. Înaintând cu prudență pe
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Sea World”. Aici, am făcut un tur al parcului marin unde am admirat tot felul de pești și animale marine. Într-o zonă se găsesc urșii polari, în alta pinguinii, iar afară, lângă un iaz, se aflau pelicani cu gușile atârnându-le ca niște cimpoaie. După ce am vizitat și am făcut fotografii cu ceea ce ne-a impresionat mai mult, inclusiv cu pelicanii, am mers la spectacolul cu delfini. Copiii se împrietenesc ușor cu animalele, pe care le și hrănesc cu mâncare
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
ne vom izbăvi. Astăzi când Sf. Cruce este iarăși stindardul În numele căreia luptă armata română, și În vremea lui Ștefan cel Mare, după cum s-a luptat și Sf. Constantin, cu emblema , se impune o preoțime cât mai apostolică. Pacea cu izbândă atârnă de la noi slujitorii Sf. Altar. Prin rugă Întru desărvârșită ea Învie, prin traiul de sfințenie și prin propovăduirea cu timp și fără timp, vom atrage binecuvântarea cerească cu Împăciuirea pământească și izbânda românească. Nici o suferință, nici o primejdie, nici chiar moartea
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
câteva sute de pași distanță. Auzea din ce În ce mai distinct răsuflarea lui zgomotoasă. Când fu destul de aproape, se destinse ca o săgeată eliberată din arc și brațele lui musculoase prinseră ca Într-un clește gâtul Încordat și plin de spumă al calului, atârnând de el cu toată greutatea corpului. Își simți picioarele târându-se prin iarba udă și brațele prinse Într-o durere ascuțită, ca și cum cineva i le-ar fi smuls din umăr. Calul Își Încetini goana. Sforăi zgomotos, Împrăștiind În jurul lui picături
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mărită domniță, spuse el și-și puse cu respect genunchiul În pământ. Obrajii fetei păliră. Abia putu să murmure speriată: — Cine ești, străine? Nu cumva...? Își făcu din nou, grăbită, semnul crucii, sărutând un me dalion de aur care-i atârna de un lanț subțire pe piept. — Nu, nu, se grăbi să o liniștească Simeon. Nu vă temeți, stăpână. Nu sunt Satana. Dacă-mi Îngăduiți, am să sărut și eu relicva sfințită ca să vă dovedesc că sunt un bun creștin. — Atunci
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Fără să mai aștepte răspunsul cavalerului, clericul se Întoarse către Simeon și fața lui lată se ilumină brusc Într-un zâmbet plin de dulceață. — Vino Încoace, omule, spuse el. Ai avut noroc să fiu și eu de față, altfel ai atârna acum acolo sus, arătă el către o creangă răzleață a bradului. Dar eu n-am să Îngădui așa ceva. Maica noastră Biserica Îi ocrotește pe toți oropsiții și fu garii. Iar tu ești un biet oropsit și fugar, nu-i așa
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]