8,697 matches
-
nu-și făcu decât cruce, murmurând „schimbarea cere jertfe, iar copilul meu va fi mielul Domnului”. Alaiul porni pe drumul de întoarcere și, după o oră, zăriră sălașul țiganilor de la intrarea în târgul Hîrlăului. Domnul era la sfat, iar, la auzul prinderii fugarilor, se lumină la față, poruncind să-i fie înfățișați. Două trupuri căzură în genunchi, în apropiera tronului: Măria Ta, nu-l omorî pe diac! izbucni în plâns domnița Catrina. Diacul m-a slujit cu credință, iar pentru asta
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
acum, căci Domnul a zis despre el: "Prin robul Meu David voi izbăvi pe poporul Meu Israel din mîna Filistenilor și din mîna tuturor vrăjmașilor lui." 19. Abner a vorbit și lui Beniamin și s-a dus să spună în auzul lui David la Hebron ce hotărîse Israel și toată casa lui Beniamin. 20. A ajuns la David în Hebron însoțit de douăzeci de oameni și David a dat un ospăț în cinstea lui Abner și acelor care erau cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
se făcuseră urîți lui David, au tocmit douăzeci de mii de pedeștri de la Sirienii din Bet-Rehob și de la Sirienii din Țoba, o mie de oameni de la împăratul din Maaca, și douăsprezece mii de oameni de la oamenii din Tob. 7. La auzul acestei vești, David a trimis împotriva lor pe Ioab și toată oștirea, numai oameni viteji. 8. Fiii lui Amon au ieșit, și s-au așezat în șiruri de bătaie la intrarea porții; Sirienii din Țoba și din Rehob și oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
mea îmi mai propuneam lucruri care mă umpleau de ridicol. Până spre partea a doua a zilei, când reușeam să mă liniștesc pentru scris, orice idei transcrise mecanic pe monitorul alb porneau de la și se întorceau la femeia pe care auzul meu atrofiat o percepe din când în când pufnind sau trăgându-și mucii înăuntru. Cu reflexe verzi de la piatra inelului de pe mâna stângă, în care joacă într-una, mimând preocuparea, o brichetă din plastic tot verde, Portia era chiar ideală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
greu, fiindcă după stinsul luminii albăstrii a televizorului, la care papa urmărea târziu în noapte competițiile Olimpiadei de la Montreal, începea pe întuneric un fel de discuție de oameni mari între el și mama, cu cuvintele reduse la minimum, din care auzul copilului înăbușit de pilotă nu prindea decât chicotitul delicios al mamei, atât de diferit de icniturile pe care sexul le provoca femeilor pe care le-am cunoscut mai târziu, încât a trebuit să treacă niște ani ca să încep să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
a decis ce va face cu jurnalul ultimului lui an de viață. Nu-i dă nimeni vârsta pe care o are, nouăzeci și unu de ani. Boala, când reală, când mai ales închipuită, i-a ascuțit simțurile, nu numai văzul, auzul, dar ceva mai îngijorător; dimineața, când a venit asistenta să-l mute cu scaunul în geam, Aleks a simțit, sub izmenele purtate cam mult, ceva ce nu mai simțise de vreo cincisprezece ani, mădularul cu care concepuse două fete, astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ciudate... mâine poate că avea să redevină persoana de care nu se putea despărți... mâine va fi iar în iad, dar se va distra și va uita de griji, de gelozii inutile, va scăpa de încordare gemându-și plăcerea în auzul Creței și-l va pune la zid pe Petruș. Mâine se va face dreptate. Nu doar un vis Noapte și un tren auzindu-se de departe, ploaie și frig, mâini înghețate, pași căutându-și cărarea, câinii lătrând și un vânt
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
acopereau urechile și nu pricepeam despre ce îmi vorbește omul care-mi stătea în față. Ne priveam reciproc, așteptând lămuriri unul de la altul. Lasă băiatul în pace! am auzit din spatele omului care mă scutura, o voce tare familiară și dragă auzului meu. Era Baci. Vocea lui, îl potolise pe cel care părea că nu mă mai cunoaște. Să mergem odată, să nu facem griji celorlalți de la stână, continuă, vrând parcă să ne despartă din încleștarea în care se prinseră privirile noastre
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
de la stejar, a ciopârțit o cruce care să amintească lumii de un suflet pribeag, fără noroc. Am să mă-ntorc și dacă n-am să pot, am să trimet pe altul... așa o zis pruncul... Mă speriasem de moarte la auzul cuvintelor astea, mai ales că erau rostite chiar de Badea Vasile. Nici unul din noi nu l-a simțit când a intrat în casă și tremuram ca o vargă. M am întors ca să vă știu bine, a continuat el ca pe
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
-l prezinți Într-o zi! Nu vreau să te presez, dar mor de nerăbdare. Mi s-a părut că Maria nu auzise nimic din ceea ce tocmai spusesem. Se uita aiurea pe fereastră, total absentă. ― Maria! Am văzut-o tresărind la auzul vocii mele. ― Ești bine? ― Mă gândeam doar la cât de norocoase suntem. M-am Încruntat, derutată de folosirea pluralului. ― Nu știu dacă sunt chiar atât de fericită cu Victor, am spus după o vreme, Înțelegând la ce se referise. Am
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
căutam pe Victor. ― La ora asta? Pentru ce? ― Pentru că nu pot să-l sufăr și voiam ca el să știe asta, m-am răstit, de parcă Maria avea vreo vină În toată povestea. ― Ce? Mi-am dat ochii peste cap la auzul glasului ei șocat. De ce toată lumea Îl credea perfect pe Victor? ― Pentru că, am Început, accentuând furioasă fiecare cuvânt, am aflat adevărul. Victor și cu mine am avut accidentul pentru că ne certam și el nu era atent la drum. Și ne certam
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
de șovăielnice și firave că nici n-ar trebui să le pomenesc. Așa am auzit-o pe mama (obsesia ei încă persistă), pe soția mea, Cecilia, și pe alți emisari ai ființei mele aflate în primejdie. Tuturor leram deschis poarta auzului, dar am rămas surd când era vorba de îndemnuri, poveți ori mustrări. Țărmul lumii pe care l-am părăsit e mult prea departe și chiar dacă m-ar ademeni calea întoarsă tot degeaba-i: nu mai am putere să vreau. Adineauri
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
zborul ca în poezia lui Lamartine. ― Ce o fi făcând dincolo? Îmi răspunde, iubita? S-o fi apucat să-mi scrie? Vă implor, muzelor, inspirația-o cât mai bine! Eram numai urechi. Din toată făptura mea încordată, funcționa parcă numai auzul. Trudeam să prind orice zgomot, cât de mic, de alături, din camera ei. Dar nu era chip, Rița făcea curat în odaia lui Charlot și auzeam cum scutura cearșafurile. În sfârșit, ușa de alături se deschise, pașii ei se depărtară
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pe situație care miji impertinent pe fața mea o durea, o jignea chiar, în contrast cu suferința ei. De aceea îmi azvîrîi, necruțător, în obraz: ― Tot ceea ce s-a petrecut între noi a fost o eroare! Eroare? Greul cuvânt mi-a izbit auzul ca un ciocan. În felul cum îl pronunțase, părea că rănile ei cicatrizate o aduseseră în fața unei hotărâri coapte. ― Chiar la o eroare ai redus dragostea noastră? Se vede atunci cât preț puneai pe dânsa. Ți-am mai spus și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
am înțeles ce anume se întîmplase. ― Și ai văzut-o? Ai vorbit cu ea? ― Eu? De azi înainte n-o mai cunosc. Spunând acestea au podidit-o lacrimile. Dumnezeule! Alexa, femeia aceasta de granit, plângea pe stradă în văzul și auzul trecătorilor care întorceau capul după noi. Marile dureri nu dor la început. Sânt mari pentru că deschid o rană care nu se mai vindecă. Poate de aceea mă simțeam atât de liniștit după destăinuirea Alexei, ca și cum nu se întîmplase nimic. Chiar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să las soția mea în voia soartei, fără nici un sprijin. Am fost legați unul de altul, ne-am iubit, asta n-o poate nimeni tăgădui, și avem îndărătul nostru un trecut care va trăi cât vom trăi și noi. La auzul acestor cuvinte Mihaela, mutilată, izbucni în plâns. O furtună violentă se dezlănțuise în ea rupând zăgazul lacrimilor. Se căina cu respirația întretăiată și îngăima printre suspine: ― Ce nenorocită sînt! Cât mă doare nenorocirea mea! ― Nu spune asta... ești nedreaptă cu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
da... Dar dînsa? Credeți că e de acord? ― Va fi! Dacă în prima săptămână după pronunțarea divorțului nu introduci actele la starea civilă, te împușc oriunde te voi găsi, înțelegi? Un țipăt de femeie, de undeva din apropiere, ne strivi auzul. Am înțeles numaidecât despre ce era vorba. ― Cum, dumneata permiți servitoarei să asculte ce vorbim? ― N-am servitoare. E mama!... Bătrâna se ivi și cu toată spaima pe care o trăsese, îmi ceru scuze. ― Liniștiți-vă, doamnă; fiului dumneavoastră nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
tot așa au pălăvrăgit cei doi, până când au ajuns la marginea satului unde locuia omul. -Norocel, îți mulțumesc din inimă, ești un adevărat om după nume și renume, asta n-o uita. De aici încolo mă descurc și singur. La auzul acestor cuvinte, Norocel s-a îndreptat în direcția în care putea ajunge la el acasă și se gândea la cuvintele leprosului: „nume și renume”... Cu gândul la întâmplarea din acea zi, Norocel a ajuns acasă, găsindu-și mama încolăcită de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
vorbească în numele tuturor : -Dragi părinți, toți copiii voștri au hotărât să aflați că sunt de acord să dați în judecată Libelula. La proces fiecare este pregătit să spună ce l-a împiedicat să prindă mai mulți pureci de baltă. La auzul celor gândite și propuse de copii, Pește gri s-a bucurat. Noaptea se apropia cu pași repezi, roiurile de libelule au încetat vânătoarea pentru că purecii s-au aciuat împreună cu țânțarii până a doua zi, în locul mai bogat în vegetație, prin
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
tufă înaltă de boz în hotarul grădinii. Către seară au sosit acasă toți membrii familiei și l-au găsit pe Dondică plâns și tare necăjit. La întrebarea acestora care-i cauza necazului, Dondică a povestit de isprăvile lui Dondonel. La auzul acestora, stăpânii gospodăriei au exclamat a necaz, își făceau cruce și se rugau la Dumnezeu să-l alunge pe necurat cât mai departe de casa lor. Fetele au ridicat panoul de pe fântână și au strigat pisica în speranța că nu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
sfârlez cu barba ca neaua și brațul ca ghiuleaua. Nu știe câți ani și copii are, dar știe că i se zice Craiul bărbaților. După cele spuse vocea brusc se stinse la fel cum se aprinse și crăiasa amuțise. După auzul acestei vești, crăiasa plecă la drum, până a ajuns, într-o pădure unde a poposit la un izvor. La câțiva metri de loc, doi porumbei se certau foc, din cauza unui joc, dintre o porumbiță și un netot. -Măi frumoșilor, decât
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Nu ți-am spus asta până acum, fiindu-mi frică de Dardailă. Până la apariția razelor de soare încă am avut teamă că nu va muri. Acum sunt pe deplin sigură, de aceea restul vieții îl depun la picioarele tale. La auzul acestor vorbe, grupul s-a oprit în loc, au aplaudat, s-au sărutat, au cântat și din inimă s-au bucurat. Căiță s-a apropiat de Trotinel, apoi a zis către Fata pustiului: -Nu te voi obliga să faci nimic deosebit
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
rămâne sămânță de barbar prin aceste locuri. Mai trebuie să știi că am trimis solie la Zeița protectoare a târâtoarelor să slobozească vrere astfel ca luptătorii cristeni să folosească șerpii cum doresc, dar numai acum, în această nefericită luptă. La auzul acestor vești Uran surprins, s-a ridicat să plece. -Slavă ție, zeiță! -Mergi sănătos, viteazule Uran, și nu uita ce ți-am spus despre cum trebuie să înțeleagă luptătorii tăi viețuirea pe pământ. Uran a dat afirmativ din cap, a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mă înfățișez! -Ai îngăduința mea, spune! îi ordonă Uran. -Iscoada zice că barbarii sunt aproape de teritoriul nostru și că așa de mulți sunt încât au acoperit pământul dinspre miazăzi, și că de urletul tălăngilor au asurzit până și greierii. La auzul acestei vești, Uran s-a îndreptat spre ieșirea din adăpost, urmat de Amar. Afară era o liniște adâncă stăpânită de amenințarea morții, peste care se așternea încet zumzetul infernal al tălăngilor ce venea dinspre miazăzi și creștea în intensitate pe
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ulița în grabă, am traversat șoseaua căutând o cale mai scurtă către pădure, pentru că până la Poiana trebuia să trec printr-o pădure. Repede am găsit calea pe care o căutam și petrecut de cântecele ciocârliei, care nu-mi vor părăsi auzul atât cât voi trăi pe pământ și de cântecele altor păsări, care parcă erau la o mare întrecere, a fluturilor care mă chemau la joacă și sub protecția sfântului soare, sărind dintr-un picior în altul, singur ca un cuc
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]