KorAP: Find »[drukola/base=biet & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...304 305 306 ...317 >

7,915 matches

Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761

masă festivă, la care erau mulți militari. Se-oprește în ușa salonului, îi privește lung și spune, cu vocea-i cavernoasă: "Vă veseliți, ai? Vă fac eu rost de-un război, să vă treacă buna dispoziție!". Vă dați seama că bieții ofițeri n-au mai avut nici un chef de... chef... Altădată, Lupu este chemat la învățămînt politic, dimineața la 10 (oră imposibilă pentru el, deoarece la 10 se deschidea Prahova, și el trebuia să-și bea prima votcă). Se gîndește cum

[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
reducere la masă și nu erau siguri că se va rezolva. Imaginați-vă ce figură a făcut secretara șefului stațiunii cînd s-a trezit în anticameră cu Vancea în bermude și papuci de plastic! (Ovidiu, măcar, era mai decent îmbrăcat). Biata femeie, care bătea ceva la mașină, a rămas cu un deget în aer și a uitat să-l mai pună pe clape. Iar cînd Vancea a-nceput să și vorbească, funcționara a făcut o figură lungă, de uluire nețărmurită (cum

[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
a șoptit superiorului său: Eugene, coiul! Ascunde-l! Te coif? Ata e părul meu, ghizonat... Ti nu mă-nterupe cind dicut chestii impotante!... Pînă la urmă, de frica apariției vreunei persoane cu funcție politică, ca să scape de omul... cu părul grizonat, biata secretară a intrat la șef și a obținut un bilet pe care era scris "scutiți de masă!". Ieșit victorios de la tovul binevoitor, Vancea, zis și nea Jenel, i-a spus însoțitorului: Vă cutii de mată, mă, amărîtilor! Dă ti tu

[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
la București. Titorel a ajuns în pragul infarctului. A jucat normal, o perioadă, dar după o jumătate de oră, a-nceput să joace gros și să rostească replicile cu gura... strîmbă. Colegii-i șopteau "fii mai firesc! Nu îngroșa!", dar bietul histrion interpreta din ce în ce mai greu... Noroc cu Geo Costiniu care stătea în rîndul întîi și a realizat ce se întîmplase: Titorel făcuse hemiplegie! De la emoții, din disperarea de-a juca magistral, să-i placă Directorului Naționalului care, mai știi... Spectacolul s-

[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
lupte de stradă și peste cîteva zile urmau alegeri. Cetățenii români erau suspectați de agitație antisovietică. În comisie erau trei referenți din România. Doi din ei, speriați de ce au văzut la televizor, au renunțat să participe. Dacă renunțam și eu, bietul doctorand își vedea compromisă susținerea. L-am asigurat că eu vin, orice-ar fi. N-ajungea. Urma ca și autoritățile să-mi permită. Or, în urma ultimelor evenimente politice, era cam greu. Am fost la Ambasadă, în București, împreună cu fostul diplomat

[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
producției... (încet) bea dracu' fo' două-trei guri, ce stai ca nărodu'?! ... (tare)... randament cu băutură, nu se putea! Știe tovarășa ce vă poate pielea, mă nenorociților, măăăă! (încet)... încă două guri, nu mai mult, alcoolicule!... (tare) că se săturase și bietul public plătitor, de bețivăneala și descompunerea voastră morală, mă detracaților și grobienilor ce sînteți!... (încet) gata, gata, lasă și mie!... (tare)... acu', ia să te văd, mă tovarășe, dacă ai înțeles ce ți-am comunicat oficial, ca să știi să prelucrezi

[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
creației libere). Din juriu, de obicei, făceau parte doi-trei critici fără "bube-n cap" și doi-trei culturnici vigilenți. Ce-i unea? Dorința de-a se plimba prin țară și de-a aduna de prin teatre mîncare, băutură, accesorii vestimentare (căci bieții directori și președinți de cultură județeni erau terorizați de ideea necîștigării măcar a unei mențiuni în "prestigiosul" festival). Ceașcă scornise un cadru legal în care se întreceau, laolaltă, Liviu Ciulei și taraful din Bărbulești, Silviu Purcărete și fluierașii din Fălciu

[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
ținînd în mînă un ziar. Ziarul ascundea ceva. Se îndreaptă, șovăielnic, spre Lascăr. Dar cînd îl deschide... nimic! În ziar fusese o sticlă care a căzut mai devreme și sărbătoritul s-a enervat și-a început să-l ocărască pe bietul om. Spectacolul propriu-zis a mai fost mai puțin amuzant. Un regizor nedecis 1981. Repetam, la Teatrul din Petroșani, Arca bunei speranțe a lui I.D. Sârbu. Cum teatrul intenționa să mă cazeze în cabină, o actriță milostivă îmi propune să dorm

[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
fără. Firește, așa cum intuiți, la una dintre reprezentații vlăjganii s-au răzbunat: au rupt practicabilul cu un sfert de oră înainte de-a bate gongul, i-au ascuns lui Leahu cizmele cu toc, iar ei și-au pus toți talonete. Bietul director, să facă infarct!... (de altfel, precizez, complexul era atît de devorant, încît și acasă Leahu avea biroul așezat tot pe un practicabil, ca să pară musafirilor mai înalt!). În fine, ultima: se-ntîlnește, la un festival internațional de film, cu celebra

[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554

ungher aproape întunecat al bisericii, și cerșea împlinirea unei minuni: ia-l printre păstorii tăi, Maică Precistă, și-am să-nchid ochii mulțumită. Când în cele din urmă muri, în fața coșciugului Giandomenico se întrebă de ce Maica Domnului împlinise dorința unei biete femei care în schimb îi făgăduise viața lui: nu-și amintea nici măcar dacă ce-i povestise acesteia nu fusese una din obișnuitele lui ștrengării sau o născocire a Catarinellei pentru a-l convinge să meargă la mânăstire. Era vară, ziua

by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
acel asediu al fricii, sătenii deveniseră mai omenoși, mai buni, mai generoși. Într-o noapte, era lună plină, am auzit-o țipând de mama focului pe Maddalena, ca și cum ar fi vrut să scape din ghearele unui coșmar. Maddalena era o biată femeie care își oferea trupul pe un pumn de fasole. În noaptea aceea mulți au dat fuga s-o ajute, nici doamnele nu se feriseră să-i întindă o mână. Dar ce pățise? Năștea, pruncul a fost numit Giorgio, care

by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
vedere, te-ai gândit? Ei iau purtarea ta drept trufie. Exact, tot așa cum timiditatea tatălui meu, demnitatea lui, pasul lui liniștit, felul lui de a fi respectuos și tăcut au fost luate drept trufie. Cum poate să fie înfumurat un biet cismar? Dacă eu nu fac rău nimănui, de ce s-mi fie răstălmăcit felul de a mă purta? Tommaso, o știi mai bine decât mine, chiar nepăsarea și absența înseamnă ceva rău. Lăsa capul în jos, rămânea tăcut și Dionisio se

by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
renegi, altfel riști să fii strivit. Tu, duhovnicul meu, îmi impui să mărturisesc falsitatea; tu, cel ce trebuie să mă răscumperi în numele lui Cristos și să-mi îndepărtezi crusta de nelegiuiri, mă pui să-l târăsc spre prăpastie pe un biet nevinovat. Rușine, rușine să-ți fie! Din acuzat deveni acuzator și, cel puțin cu acel prilej, vigoarea lui a dat roade în dauna unui bătrân călugăr atât de descumpănit încât a renunțat să-l mai judece pe tânărul cel nărăvaș

by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
I Mai izbutesc ei să deosebească binele de rău? Mario del Tufo fusese cel care pusese întrebarea, iar Tommaso a fost bucuros căci îi îngăduia să revină asupra unor idei răsărite în cugetul lui atunci când, stând de vorbă cu acei bieți oameni, le simțise revolta. Uneori da, uneori nu.Dar de îndată ce pricep că cel cu care stau de vorbă nu e un jandarm al spaniolilor, ies din letargie, se uită-mprejur, ascultă vântul și oftează: "Oricât ar fi ei de mari

by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
există ceva și mai rău. Printre ei există un obicei și mai orbil: dacă o muscă se întâmpă să le cadă în farfurie, nu fac caz de asta și o-nghit fără să le fie scârbă, cel mult zic oftând: "biata creatură mică pătrunsă într-o ditamai creatură". Prin grajduri, prin țarcuri siluiesc animalele să le satisfacă plăcerile, iar de-i privești în timp ce mulg caprele sau vacile e ca și cum ai asista la niște orgasme smintite, la spovedanii. Sigur că e mai

by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
povestirea despre propria-i persoană și neputința de a nu recurge la ospeția acelor oameni care putea să fie, dincolo de mizeriile și durerile ce-i năpădeau, și degustătoare. Doamnele nu conteneau să scoată mici strigăte: nu le păsa de starea bieților oameni pe care Tommaso încerca să-i zugrăvească, fără să omită unele considerații amabile și simpatice. Mai curând el devenise obiectul curiozității și pretext de a petrece o seară cu totul ieșită din comun. Tommaso cu siguranță știa acest lucru

by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
n-ar trebui să dau atenție unor asemenea viermi, dar dacă nimeni nu-i strivește, ei se înmulțesc și devin o armată care după aceea va fi greu de înlăturat. Cele opt volume nu le-am scris pentru Marta, un biet criticastru, ci pentru cardinalii și inchizitorii care văd în Telesio flăcările iadului. Riști prea mult, ești mereu gata să stai în tranșee. Acum ia-ți o mică vacanță. Am să mă odihnesc,dar mai întâi trebuie să transcriu lucrarea și

by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
atunci care erau intențiile lui? Există în creierul tău un șarpe, fra' Tommaso, ce te-mboldește și te mână mereu spre genunea perversiunii. Dar de data asta ai făcut-o prea groasă, ai sfidat totul și pe toți, tu, un biet vierme, un călugăraș tâmp și păcătos. Șarpele în vechime era un simbol al fecundității. Istoria, Dumnezeu n-a făcut-o să înceapă cu Cristos, ci mult mai înainte, când lumea nu era stăpânită de asupritori și canalii, șoimi și corbi

by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
un prieten în casa tatălui meu, dar pe urmă a devenit un grec și s-a cățărat pe zidurile înnegrite și acoperite de mușchi. Mesuraca a mărturisit că tu ești căpetenia conjurației. Confirmi această versiune? Ce i-ați promis acelui biet animăluț de Mesuraca? Beneficii pe care n-o să i le dați nicicând? Nu, el nu e o șopârlă, ci un scuipat pe care boșorogii îl împing din plămâni și din trahee pentru a putea să respire. Locotenentul Carlo Spinelli susține

by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
fiul meu, el nu e un păcătos, așa cum se spune. Ți-a spus vreodată că i-a sfătuit pe alții să simuleze nebunia ca să scape de osânda capitală? Niciodată. Și nici el nu se preface, dacă nu m-a recunoscut, bietul meu fiu. Se preface, nu vezi, e o-nscenare, cum poți să nu-ți recunoști tatăl? Dacă voi veți continua să-i luați până și dreptul la aer; așa cum mi s-a spus, își va pierde tot mai mult mințile și

by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
precum și teologia eretică precum și neascularea față de orice autoritate a Imperiului și a Bisericii. Pe podeaua celulei, în anume zile, am văzut ieșind din fundul meu viermii pe care în timpul zilei îi înghițisem. Nici ei nu vor să se molipsească de la biata mea carne și fug atunci când mă apropii să-i prind, și-njură ca niște osândiți ai iadului atunci când îi poftesc să danseze ca să mă distrez și eu puțin. Sunt, sigur că da, animale spurcate, dar au o omenie a lor

by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
eu până la curtea Regelui? Numai gândul acesta ar trebui să vă aducă în starea în care mă aflu eu acum; voi ar trebui să fiți cei acuzați: m-ați înălțat până la măreția Regelui sau l-ați coborât pe Rege la biata mea condiție. Dumnezeu vă va judeca pe voi. Dumnezeu o să trimită un înger exterminator ca să vă reteze capul. Știa că amenințările născute dintr-un crescendo retoric generau un afect înspăimântător chiar și în acei domni uscățivi și anemici, cu privirea

by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
apă, buruienile luau foc de la soare și șerpii, înebuniți și ei, se adunau în convoaie pe ulițe. Soarele fusese o lipitoare lacomă, dar perceptorii se făceau că nu-nțeleg, pretinseseră taxele ca și anul trecut și astfel cleștele datoriilor strânsese bietele inimi ale țăranilor și meșteșugarilor, ale ciobanilor și ale culegătoarelor. Numai broscoii avuseseră puterea și îndrăzneala să protesteze, ieșiseră grămadă din găurile unde stăteau ascunși, de prin crăpăturile brazdelor, din scobiturile stâncilor și din gorgane și luară calea câmpurilor țopăind

by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
temniță: Era în seara de Crăciun și Biserica Mamă era plină de lume rugându-se. Eu mă aflam nu foarte departe de altar și urmăream slujba evlavios, mă rugam, mă închinam, mă concentram gândindu-mă la Isus înfrigurat într-o biată peșteră, deasupra unei grămăjoare de paie. La un moment dat, pe altar am văzut zburând un șarpe, în clipa următoare dispăruse în absidă. Am început să strig, m-am îndreptat imediat spre preot și, cu glas tare, am povestit viziunea

by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
n-aș putea face. Tommaso era uluit și fascinat de simplitatea lui Carlo și de felul lui de a fi resemnat. Se gândise să-l pună în gardă împotriva temnicerilor, dar deja era convins, nu mai exista niciun pericol pentru bietul om, dat fiind că-l țineau acolo fără să-i dea vreo atenție, ca pe un veșmânt pus după gratii, așteptând să fie mutat aiurea. Aici în temniță, ți s-a mai arătat vreodată șarpele? Nu, nu era prietenul meu

by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]