7,814 matches
-
un bolnav inapt pentru o viață socială normală, un versificator cu o influență dăunătoare prin imaginile ilogice, triviale din poezia sa. Condiții speciale (viața, boala, moartea), interese de grup (ale Junimii) ar fi dus la decretarea ca geniu a unui „biet comediant”, „nice geniu, nice barem poet”, simplu propagator al ideilor funeste ale lui Schopenhauer. Critica lui G. păcătuiește prin lipsa totală de înțelegere, printr-o rea-voință vecină cu ura violentă, printr-un subiectivism care merge până la negarea oarbă a evidențelor
GRAMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287336_a_288665]
-
că modul ăsta de convivialitate se nuumește "serată toxică" și subvertește o altă marotă de-a societății de consum, obsesia ecologicului. Dar tot n-ați aflat de ce, la o adică, atîta furie consumată pe și atîtea riscuri luate Împotriva unei biete societăți de consum - una care, orice s-ar spune, și-a pierdut strălucirea de-altădat'. Vă adie o amintire livrescă a lui Gide cu ale sale soties, un estetism light, o decadență fin-de-siècle, care evită revoluția și deopotrivă lîncezirea, prin apelul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
căutare de figuri și imagini de efect, șocante chiar, este principalul suport al tensiunii lirice revendicative. În insolența sa orgolioasă, poetul dă glas trupului, instinctelor, impulsurilor fiziologice, atacând zonele joase ale sensibilității. Stelele sunt despuiate de orice conotație metafizică, devin biete frânturi de materie, infime față de importanța bulgărilor, iar divinitatea e coborâtă pe pământ, personificată ireverențios și apostrofată. Venită pe valul tradiționalismului în floare la „Gândirea” care a lansat-o, această poezie i-a surprins pe comentatori, care, cu excepția lui G.
CREVEDIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
literaturii care cultivă mitul eroului, fiindcă în viață, constată romancierul, compromisurile, lașitățile umbresc de multe ori, până la ștergere, idealul eroic. Astfel doctorul, ce se închipuie comițând gesturi cu consecințe fatale, dar păstrând apoi o atitudine demnă, nu e decât un biet laș, care întreține relații amoroase cu soția prietenului său; cum nu are curajul să-și înfrunte bărbătește rivalul, recurge la josnica răzbunare a injuriilor telefonice anonime. În Surorile Veniamin (1935; Premiul Societății Scriitorilor Români), romancierul continuă să facă investigații pe
DAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286675_a_288004]
-
îl face pe Ioanide să înmărmurească. Unii au văzut în asemenea inovații o influență proustiană. Romanul nu mai este un bloc unitar, el conține mai multe romane, polițist, de aventură, de moravuri, autorul nemaisimțindu-se încorsetat de o singură formulă. „Bietul” Ioanide e spiritul constructiv, cu o nețărmurită sete de creație, „genial”, abstras din viața cotidiană, în același timp excentric până la histrionism. El trăiește în lumea superioară a creației, străin complet de ceea ce se întâmplă în jur, inclusiv de soarta celor
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
Șimen, cel împovărat cu mulți copii. Scos din minți de blestemele soției, sărăntocul are vedenii, invocă duhuri ale basmelor românești, „diavoli, spiriduși și vraci”, „vârcolaci”, „paparude-n zdrențe și rusalce”, „scorpii, iele-n zdrențuite rochii”. Crâșma ce răsare în drumul bietului croitor apare și dispare, ca în La hanul lui Mânjoală al lui I. L. Caragiale; bocetul săracului, prigonit de o nevastă rea, are ecouri din Creangă, iar demența distructivă a caprei, ce sare în final ca un diavol, răsturnând toate tarabele
CLAIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286291_a_287620]
-
asupra viitorului, dau o ardoare aparte dialogului (rămas deschis, suspendat) speranță-scepticism: „Ce bine va aduce o astfel de schimbare? / Și ce mai rău ar face o stea, un comet mare, / Care să arză globul ș-ai lui locuitori! / Ce pasă bietei turme, în veci nenorocită, / Să știe de ce mână va fi măcelărită / Și dacă are unul sau mulți apăsători?” Când se întoarce spre trecut, poetul se oprește asupra paginilor de istorie înnobilate de sângele eroilor căzuți pentru libertate. Virtuțile strămoșești acuză
ALEXANDRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
contemplând animalul, el nu poate uita nici de virtutea pe care trebuie să o cultive, nici de păcatul de care trebuie să se debaraseze sau măcar să se ferească. Sigur, la nivel psihic, un astfel de procedeu este eficace: dacă un biet animal este în stare să realizeze care este calea cea dreaptă, cu atât mai mult un om, înzestrat cu rațiune, trebuie să fie capabil să o aleagă corect. Așa se face că oamenii bisericii folosesc acest tertip pentru a inculca
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
-l egaleze și să-l depășească dacă vrea să obțină mântuirea"75. În multe dintre capitolele sale, Fiziologul și apoi, pe urmele sale, bestiarele medievale îl acroșează direct pe credincios, asigurându-se că mesajul pildei a prins rădăcini: dacă un biet dobitoc, precum castorul, poate realiza că trebuie prețuită mai mult viața decât bărbăția, că e mai bine să sacrifice podoabele virilității decât să-și piardă viața, cu atât mai mult un bun creștin este obligat să aibă discernământ și să
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
audzirile gonașilor cădzind, coteii de cehnit, ogarii de scâncit, dulăii de brehăit și Șoimul de piuit amurțisă și, din toate puterile obosindu-să, a vânătorii toată nedéjdea pierdusă"7. (s.m.) Prin urmare, atâta vreme cât se situează în solda Corbului, Șoimul rămâne un biet pion, o slugă umilă, care nu are puterea de a acționa conform propriilor decizii, ci execută fără să cârtească ordine din cele mai ticăloase. El își păstrează doar reputația de vânător care l-a consacrat, însă de această dată prada
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
unui personaj. Rupând convenția ficționalității, Șoimul știe, într-un fel, că nu mai are ce să riște: la urma urmelor, Corbul, în ciuda firii sale răzbunătoare, a puterii de care se bucură în lumea animalelor și a păsărilor, este tot un biet "pacient" al autorului, se află la cheremul lui, asemenea tuturor celorlalți. Este ultimul adevăr pe care Șoimul îl putea rosti de la înălțimea ipostazei sale privilegiate. 6. Liliacul angelic Procedeul romanului și-l dă în vileag Cantemir încă din "prefața" cărții
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
că el este rapid părăsit în această primă parte, după ce-și îndeplinește rolul de a prilejui discuții aprinse, care duc la dezbaterea asupra statutului unui alt personaj considerat hibrid, Strutocamila. Cumva, la prima sa apariție pasageră, Liliacul pare un biet pion (este numit, mai târziu, de Lup, "mică și de nemică jigăniuța"), folosit, fără să o știe, de Corb pentru a îndrepta derularea dezbaterii în direcția dorită. Și totuși, revenind în partea a treia a romanului, el se dovedește a
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
mlaștinilor spre a înghiți făpturi vii. Este monstrul preistoric prin excelență și nu e departe de a rivaliza cu dragonul"3. Majoritatea reprezentărilor sale din bestiarele sau enciclopediile vechi insistă asupra acestui aspect letal: crocodilul înghite, de cele mai multe ori, un biet om. Proporțiile sunt mereu în favoarea sa, după cum și înfățișarea pare a împrumuta, adesea, aspecte ale marilor fiare terestre: într-un rând, reptila pare un fel de urs cu țepi pe spinare și cu un bot imens, în care își cară
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cea mai mare parte obținut prin prelucrarea unor surse străine, termenul apare în contexte în care e vorba de abilitatea oamenilor politici de a păcăli masele ("amețesc multitudinile oarbe") sau de capacitatea artiștilor de a crea senzația falsă a notorietății ("bietul vulg sau vila multitudine îi crede oameni mari")37. Nu e, în mod evident, o noțiune pozitivă. Heliade Rădulescu tratează cu neîncredere asocierea primitivă a indivizilor, subliniind, în mod previzibil, ignoranța lor. Termenul rezistă totuși în vocabularul criticului. Într-un
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
vechea clasă boierească. Cum subliniază în Echilibru între antiteze, autoironic de această dată, toți autorii români sunt într-un fel sau altul inventați: "De unde în fine evgheniși bieții Cogălniceni, Alecsandri, toți bieții în -eni și în -ești și mai vârtos bietul Heliade Rădulescu de la Obor, ca să se puie cineva pe dânșii cu paloșul sau cu lataierul răposatului Pralea. Ar fi și păcat de Dumnezeu să calomnie cineva de evgheniși niște asemenea creștini"112. Dar trebuie să mai remarcăm aici și o
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
neutru, și să zici "domnule, a fost!" Sunt momente pe care le-ai trăit cu intensitate, cu toată intensitatea posibilă. A fugit către taică-său și dintr-o turelă s-a tras și l-au împușcat. L-au împușcat și, bietul tată, aplecat asupra lui, parcă-l văd!, așa aplecat cum era, s-a ridicat și, privind către cer, a ridicat mâinile a rugăciune: "Doamne, de ce mă pedepsești?" Sunt momente tragice, niște crime care depășesc putința de a crede că românii
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
suferință: Acum când greul a trecut/ O soartă a vieții nemiloasă/ Ne-a alungat pe toți din casă. // Cu gândul care mă-nfioară/ N-aș vrea să-l mai trăiesc a doua oară/ Căci nu aveam nici foc în vatră/ Și biata mamă, supărată/ De se ruga la Dumnezeu/ Să ne ferească de mai rău!/ Și multe lacrimi a vărsat/ Căci munca de o viață a lăsat/ La schimb cu Râmnicu Sărat.// Coșmar de-o viață grea, adevărată,/ Ce nu se poate
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
atârnat de un fir de ață. Fusesem trimiși să murim lent, de foame, de frig și de boli iar averea noastră a trecut în proprietatea statului. Nu mai vorbesc despre presiunile pe care le făceau asupra noastră autoritățile de atunci. Biata mamă mereu plângea, îmi spunea apoi că nu i se usca perna de lacrimi de cât a plâns. Mama a fost cea mai afectată pentru că avea responsabilitatea noastră. Noi eram copii, luam situația ca atare și nu realizam, nu înțelegeam
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
iertați-mă că vă spun și să mă ierte și preoții, pentru că am întâlnit mulți dintre ei adevărați mucenici, au fost forțați să spună și ce mărturisesc cei care se duceau la spovedanie: dacă spun ceva despre Partid, despre guvern. Bieții preoți erau nevoiți să-și vândă sufletul diavolului. Nu vă mint cu nimic, am stat în pușcărie cu preoți care au refuzat să semneze acel contract și li s-au găsit fel de fel de motive și arestați și condamnați
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
la un loc, nu ca sate răzășești, ci ca moșii - mari întinderi de pământ, dând naștere latifundiilor, care, sub o singură denumire, cuprindea hotarele multor sate, totul în dauna răzășimii. Ca să ne dăm mai bine seama ce a însemnat pentru „bieții stăpâni de moșie mai slăbuți” acele vremuri de la sfârșitul veacului al XVIIlea, ni se atrage atenția că pe lângă acești „mâncători de moșii mari”, ca Prăjescu, Bicioc, Buhuși, Gavriliță, Neculai Racoviță, Miron Costin or Iordachi Ruset, fuseseră „mulțime de mâncători mai
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
formau ei prin gloabe felurite toate autoritățile globeau mai mult sau mai puțin, mai drept sau mai nedrept - fiecare după caracterul moral al funcționarilor", scrie Melchisedec în „Cronica Hușilor”... Toate aceste autorități își aveau și oamenii proprii pentru asemenea executări. Bieții locuitori, de multe ori, în disperare, își luau lumea în cap; lăsau satele pustii, numai să nu fie globiți. Pentru potolirea lăcomiei globnicilor intervenea chiar Domnul. În cartea dată episcopului Sofronie pentru scutirea coloniștilor de la Crețești, în anul 1676, domnul
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
țăranului și măduva din oase, a lua cenușa din vatră și țolicul de pe laiță, ei și numai ei să se arate așa de zgârciți în prețeluirea obiectelor, în biciuluirea lor, se zicea pe atunci după moda ungurească a fiscului; că bietul cislaș se vedea despoiat de multe lucruri scumpe lui, de primă nevoie în mica lui gospodărie, dar pentru slujitorul gospod s-au născocit să nu însemne nici două parale", deci, în vederile slujbașilor, când spuneai două parale în loc „de a
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
luau din gospodăria omului. În prețeluirea fiscală a lucrurilor, sechestrul aplicat pentru neplata birului era în profitul stăpânirii. „Și cine citește zapisele vechi, continuă Ghibănescu, nu rareori întâlnește hârtii din cele care îți rup inima de durere, că se vedea bietul român silit să-și vândă moșia pe bani din neputința lui de a-și plăti gloaba, deșugubina ori cisla. Execuția dărilor, care și azi e consfințită prin lege, căci nu toți birnicii își plătesc havalelele către stat de bunăvoie, ci
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
țineam aerul gânditor și, întorcându-mă către dânsul, îl întreb: „D-ta ce știi despre acesta?" Afurisitul de ciorbagiu, parcă era în gândul fetei (și al meu): nu numai că spuse ce spusese și muerușca, ba încă mai încarcă pe bietul bărbat, făcându-1 mai negru ca dracul. Deși hotărât a da dreptate fetei (și cum era să nu-i dau, cu ochii aceia frumoși, cu gurița aia și cu dinții în gură de parcă erau mărgele de hurmuz!) totuși, în interesul justiției
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Neculai Costin: „câte doi ugri (galbeni) de tot hornul" încât „ticăloșii pământului", mulți și-au stricat căscioarele; „alții risipeau hornurile de pe căscioaie" pentru că „câte hornuri avea omul la casa lui, de tot hornul dădea câte doi ugri"; „măcar că era iarnă, bieții oameni și babele și altă sărăcime pustiiau casele și fugeau în lume plângând". Fumăritul se adăuga altor dări: pogonăritul - câte un galben de pogonul de vie; vădrăritul sau vedritul - câte 4 bani de vadra de vin. În Descrierea Moldovei din
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]