8,109 matches
-
asigurat sprijinul. Murad al II-lea este într-adevăr forțat să se retragă din cauza rebeliunii unui dintre cei doi frați ai săi, Küçük Mustafa. Mustafa s-a proclamat apoi sultan în partea asiatică a Imperiului Otoman. În ciuda acestei victorii, Imperiul Bizantin se găsea în acel moment în fața unor probleme economice. De fapt, sultanul Mehmet al II-lea a avut succes în încercarea sa în 1453. Murad, între timp, distruge o mare parte a Moreei, capturând Salonicul după un asediu care a
Asediul Constantinopolului (1422) () [Corola-website/Science/329601_a_330930]
-
facă milostenie, Sfanțul Ioan descrie atmosferă bolnavilor din spital și locul de refugiu de la marginea orașului, unde zăceau oameni bolnavi de lepră și cancer. Totodată, ca ocupant al scaunului archiepiscopal din capitală Imperiului, a încurajat misionarismul în regiunile din teritoriul bizantin în care nu se răspândise creștinismul și a acționat în favoarea introducerii goților în Biserică, a căror migrație îi adusese în preajma Constantinopolului. Activitatea să misionara s-a extins în regiunile Dunării de Jos, în Dobrogea actuala, unde a trimis misionari printre
Lucrarea filantropică a Sfântului Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/329606_a_330935]
-
în care Sfanțul Ioan Gură de Aur a rostit circa 700 de predici, a avut de înfruntat tulburările pricinuite de apariția unor noi erezii, însă a trebuit să remedieze și un conflict politic ivit între Antiohia, capitala a provinciilor Imperiului Bizantin din Orientul Apropiat, și autoritatea imperiala din Constantinopol.Conflictul a culminat în anul 397 cu revoltă înfrânta a antiohienilor, cărora Ioan și episcopul Flavian le-au luat apărarea, salvându-i de la un iminent măcel plănuit, ca metodă de pedepsire, din partea
Lucrarea filantropică a Sfântului Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/329606_a_330935]
-
a fost un asediu otoman al orașului bizantin Nicomedia care a durat între anii 1333 și 1337. Asediul a dus la capturarea orașului de către otomani, care au capturat ultimul teritoriu al Constantinopolului din Asia. Începând cu 1299, noul stat turc otoman a început să-și însușească teritoriile Imperiului
Asediul Nicomediei () [Corola-website/Science/329620_a_330949]
-
Nicomedia care a durat între anii 1333 și 1337. Asediul a dus la capturarea orașului de către otomani, care au capturat ultimul teritoriu al Constantinopolului din Asia. Începând cu 1299, noul stat turc otoman a început să-și însușească teritoriile Imperiului Bizantin. Pierderea orașului Niceea a fost începutul avansului otoman, care a dus la dispariția Imperiului Bizantin și a altor câteva state grecești. După asediul și capturarea Niceei din anul 1331, pierderea Nicomediei era doar o chestiune de timp. Împăratul bizantin a
Asediul Nicomediei () [Corola-website/Science/329620_a_330949]
-
Imperiului Bizantin. Pierderea orașului Niceea a fost începutul avansului otoman, care a dus la dispariția Imperiului Bizantin și a altor câteva state grecești. După asediul și capturarea Niceei din anul 1331, pierderea Nicomediei era doar o chestiune de timp. Împăratul bizantin a încercat să-l convingă pe sultanul turc Orhan Gâzi să nu ocupe Nicomedia, cu toate acestea, în 1337, orașul a fost luat cu asalt și capturat de otomani. Imperiul Bizantin nu și-a mai revenit după aceasta înfrângere, ultimul
Asediul Nicomediei () [Corola-website/Science/329620_a_330949]
-
pierderea Nicomediei era doar o chestiune de timp. Împăratul bizantin a încercat să-l convingă pe sultanul turc Orhan Gâzi să nu ocupe Nicomedia, cu toate acestea, în 1337, orașul a fost luat cu asalt și capturat de otomani. Imperiul Bizantin nu și-a mai revenit după aceasta înfrângere, ultimul bastion bizantin în Anatolia a căzut. După căderea Nicomedia, situația Imperiului Bizantin a devenit de neconceput. Spre deosebire de situația din 1096, imperiul a avut mai mult decât câteva domenii și nu a
Asediul Nicomediei () [Corola-website/Science/329620_a_330949]
-
încercat să-l convingă pe sultanul turc Orhan Gâzi să nu ocupe Nicomedia, cu toate acestea, în 1337, orașul a fost luat cu asalt și capturat de otomani. Imperiul Bizantin nu și-a mai revenit după aceasta înfrângere, ultimul bastion bizantin în Anatolia a căzut. După căderea Nicomedia, situația Imperiului Bizantin a devenit de neconceput. Spre deosebire de situația din 1096, imperiul a avut mai mult decât câteva domenii și nu a mai reușit să mențină un numar de orașe din Peloponez. Cu
Asediul Nicomediei () [Corola-website/Science/329620_a_330949]
-
nu ocupe Nicomedia, cu toate acestea, în 1337, orașul a fost luat cu asalt și capturat de otomani. Imperiul Bizantin nu și-a mai revenit după aceasta înfrângere, ultimul bastion bizantin în Anatolia a căzut. După căderea Nicomedia, situația Imperiului Bizantin a devenit de neconceput. Spre deosebire de situația din 1096, imperiul a avut mai mult decât câteva domenii și nu a mai reușit să mențină un numar de orașe din Peloponez. Cu presiunea din partea Șerbiei și a vecinilor maghiari la frontierele sale
Asediul Nicomediei () [Corola-website/Science/329620_a_330949]
-
de Pelekanon, cunoscută și sub forma sa latinizată Bătălia de la Pelecanum, a avut loc la 10/11 iunie 1329 între o forță expediționară bizantină condusă de Andronicus al III-lea și o armată otomană condusă de sultanul Orhan Gazi. Armata bizantină a fost învinsă, într-o încercare a acesteia de a ridica asediile otomane a orașelor din Anatolia. După ascensiunea lui Andronic în 1328, teritoriile imperiale din Anatolia au fost pierdute, de la aproape toată din partea occidentală a Anatoliei, în urmă cu
Bătălia de la Pelekanon () [Corola-website/Science/329624_a_330953]
-
recucerire a Anatoliei nu a fost luată în considerare. Capitalele istorice anterioare, Nicomedia și Niceea, au ieșit de sub controlul imperial, căzând în mâinile otomanilor. Aceștia din urmă au construit o bază puternică, care în cele din urmă au distrus Imperiul Bizantin.
Bătălia de la Pelekanon () [Corola-website/Science/329624_a_330953]
-
s-a retras la mănăstirea din Dömös, al cărei ctitor era. În 1126, după o conspirație eșuată împotriva regeluli Ștefan al II-lea, ducele Álmos a fost obligat să părăsească Ungaria și s-a refugiat la rudele sale din Imperiul Bizantin, unde a rămas până la moartea lui care a intervenit în 1129. Fiul lui Almos, Bela, avea să ajungă rege în 1131, în ciuda faptului că era orb. Resturile pământești ale lui Almos au fost repatriate de regele Bela în 1137. Pe
Prințul Álmos () [Corola-website/Science/329649_a_330978]
-
din Anglia, și supusul fidel al Papei de la Roma. Următorii patru arhiepiscopi de Canterbury au fost toți italieni, precum Augustin, apoi a urmat un arhiepiscop englez, apoi unul grec, Teodor din Tars, care a organizat Biserica engleză după modelul Bisericii bizantine. În anul 1066, când normanzii au cucerit Anglia, au pus un arhiepiscop francez, iar Biserica engleză a fost reorganizată după modelul Bisericii franceze. Mai mult în anul 1070, au distrus vechea catedrală de la Canterbury, construită de Augustin, și au ridicat
Arhiepiscopul de Canterbury () [Corola-website/Science/329648_a_330977]
-
Andronic Paleologul sau Andronicus Palaeologus (greacă: "Ανδρόνικος Παλαιολόγος") (cca. 1400 - 4 martie 1429) a fost un prinț bizantin și ultimul guvernator al cetății Salonic cu titlul de despot ("despotēs"), între 1408 și 1423. Andronic Paleologul a fost un fiu al împăratului bizantin Manuel al II-lea Paleologul și a soției acestuia Elena Dragaș. Bunicul matern a fost prințul
Andronic Paleologul, despot de Salonic () [Corola-website/Science/329650_a_330979]
-
Paleologul sau Andronicus Palaeologus (greacă: "Ανδρόνικος Παλαιολόγος") (cca. 1400 - 4 martie 1429) a fost un prinț bizantin și ultimul guvernator al cetății Salonic cu titlul de despot ("despotēs"), între 1408 și 1423. Andronic Paleologul a fost un fiu al împăratului bizantin Manuel al II-lea Paleologul și a soției acestuia Elena Dragaș. Bunicul matern a fost prințul sârb Constantin Dragaš. Printre frații săi se numărau împărații Ioan al VIII-lea Paleologul și Constantin al XI-lea Paleologul, precum și Teodor al II
Andronic Paleologul, despot de Salonic () [Corola-website/Science/329650_a_330979]
-
Paleologul. A fost minor în primii săi ani de domniei acolo, până în cca. 1415/1416, fiind în toată această perioadă sub tutela generalului Demetrios Laskaris Leontares. După ce Ioan al VIII-lea și-a asumat controlul guvernării imperiale din 1421, Imperiul Bizantin s-a confruntat cu Imperiul Otoman. Constantinopolul a fost atacat de către otomani în 1422, iar Salonicul s-a aflat supusă unei blocade. Sub asediu, Andronic a început inițiativele diplomatice pentru predarea orașului Republicii Veneției. Datorită acestor negocieri, o forță venețiană
Andronic Paleologul, despot de Salonic () [Corola-website/Science/329650_a_330979]
-
administrația maghiară și a-și elibera fiul. Câțiva ani mai târziu, cu toate acestea, a profitat de situația politico-militară din Balcani și a organizat o coaliție ortodoxă de recapturare a Vidinului. Pentru aderarea în cadrul alianței, Ivan Alexandru a oferit împăratului bizantin porturile de la Marea Neagră la sud de Nesebăr (Messembria), în schimb, cu toate acestea, Ioan al V-lea Paleologul a trebuit să plătească 180.000 de florini lui Vladislav Vlaicu, domnitor al Țarii Românești. Voievodul valah ar fi trebuit, în schimb
Ocupația maghiară a Vidinului () [Corola-website/Science/329651_a_330980]
-
La curta vreme, Coloman a înființat episcopia de Nitra în una dintre capitalele "Tercia pârș regni". Ultima reapariție a "Tercia pârș regni" a avut loc în 1162, cănd regele Ladislau al II-lea, care fusese proclamat rege cu sprijinul împăratului bizantin Manuel I Comnen detronându-l pe Ștefan al III-lea, a oferit teritoriile ducale fratelui său, Ștefan. După moartea lui Ladislaus al II-lea la doar trei săptămâni după încoronare (14 ianuarie 1163), ducele Ștefan a fost proclamat rege, iar
Tercia pars regni () [Corola-website/Science/329690_a_331019]
-
Salonic” (380) al împăratului Teodosie (346-395), creștinismul a devenit o religie, mai întâi, tolerată, iar, mai apoi, constitutivă a Imperiului Roman. Integrarea între creștinism și puterea imperială se întrerupe, în Occident, odată cu invaziile popoarelor barbare, însă a supraviețuit în Imperiul Bizantin, în forme și conținuturi care denotau tendințele unei sacralizări crescânde a figurii împăratului, deținător al puterii politice și religioase. Chiar și popoarele „barbare”, care au invadat Occidentul, erau deja creștine, dar în formă ariană. De aici efortul intens al Bisericii
Creștinismul în Europa () [Corola-website/Science/329689_a_331018]
-
supraviețui încă o vreme, își va diminua și ea,substanțial,suprafața, populația și puterea economică, fapt care nu va face decât să faciliteze viitoarele pierderi produse de către creștinătatea orientală în fața islamului, pierderi care vor culmina, în 1453, cu desființarea Imperiului Bizantin, leagănul și protectorul ortodoxiei . Diferitele dezvoltări istorice ale Imperiului Oriental (bizantin) și-ale celui Occidental (romano-barbar), cu trecerea timpului, au accelerat un proces de diferențiere tot mai mare între cele două comunități creștine. Aceste diferențieri atingeau atât aspecte doctrinare, cât
Creștinismul în Europa () [Corola-website/Science/329689_a_331018]
-
populația și puterea economică, fapt care nu va face decât să faciliteze viitoarele pierderi produse de către creștinătatea orientală în fața islamului, pierderi care vor culmina, în 1453, cu desființarea Imperiului Bizantin, leagănul și protectorul ortodoxiei . Diferitele dezvoltări istorice ale Imperiului Oriental (bizantin) și-ale celui Occidental (romano-barbar), cu trecerea timpului, au accelerat un proces de diferențiere tot mai mare între cele două comunități creștine. Aceste diferențieri atingeau atât aspecte doctrinare, cât mai ales formule liturgice și criterii disciplinare interne. O atare tensiune
Creștinismul în Europa () [Corola-website/Science/329689_a_331018]
-
atingeau atât aspecte doctrinare, cât mai ales formule liturgice și criterii disciplinare interne. O atare tensiune se manifestase deja în criza iconoclastă din secolul al VIII-lea, provocată de refuzul cultului imaginilor sacre (icoanelor) din partea așa-ziselor „sectoare ale creștinismului bizantin” (iconoclasmul), și apoi în schisma verificată între papa Nicolae I și patriarhul Constantinopolului, Fotie (secolul al IX-lea). Ruptura definitivă s-a produs în 1054, cu reciproca excomunicare a celor două Bisericii: Roma și Bizanț. Din acest moment creștinismul bizantin
Creștinismul în Europa () [Corola-website/Science/329689_a_331018]
-
bizantin” (iconoclasmul), și apoi în schisma verificată între papa Nicolae I și patriarhul Constantinopolului, Fotie (secolul al IX-lea). Ruptura definitivă s-a produs în 1054, cu reciproca excomunicare a celor două Bisericii: Roma și Bizanț. Din acest moment creștinismul bizantin (cunoscut cu numele de ortodox) se va dezvolta accentuând caracterul său organizatoric conciliar și „autocefal” (autonomia deplină a fiecărei Biserici naționale, etnice), însă într-un cadru doctrinar și liturgic comun (de exemplu: Biserica ortodoxă rusă, etc). Începând din secolul al
Creștinismul în Europa () [Corola-website/Science/329689_a_331018]
-
și rutenii sunt înfrânți. Solomon scapă cu viață și fuge în Moldova. Valahii sunt menționați de Ana Comnena (Alexiada) sub numele de „daci” în cazul expediției conduse de cumanul (sau pecenegul) Tzelgu la sud de Dunăre, în 1087, împotriva Imperiului Bizantin. Dacii îl însoțesc în luptă pe Solomon, fostul lor aliat din bătălia de la Oradea Mică. Comnena menționează că dacii locuiau pe pantele de nord ale munților Haemus/Balcani dar a extins denumirea de daci și pentru aliații lui Tzelgu. Bătălia
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
fiu al regelui Mihail I de Doclea (ori Zeta) și Neda. Tatăl său Mihail era fiul príncipelui Ștefan Vojislav și Teodora Kosara a Bulgariei, nepoata Împăratului Samuel al Bulgariei. În 1072 nobili bulgari din Skopje planificau o rebeliune contra domniei bizantine sub conducerea lui George Voitec, un descendent din antica nobilime bulgară. Rebelii au consultat pe regele Mihail I de Zeta pentru a oferii pe unul din fii săi, ca descendent al Casa de Cometopuli, pentru a asuma tronul bulgar și
Constantin Bodin () [Corola-website/Science/329856_a_331185]