7,748 matches
-
ajuns în semifinală, unde a pierdut cu conaționala sa Sabine Bau. Apoi a învins-o pe unguroaica Zsuzsa Jánosi în „finală mică” . Astfel, Germania de Vest a ocupat întregul podium: Anja Fichtel cu aurul, Sabine Bau cu argintul și cu bronzul. La proba pe echipe s-a confirmat monopolul german: echipa a trecut de Uniunea Sovietică, apoi de Italia, și a fost laureată cu aur. În anul următor a cucerit bronzul la individual la Campionatul Mondial de la Denver și a obținut
Zita Funkenhauser () [Corola-website/Science/336104_a_337433]
-
Anja Fichtel cu aurul, Sabine Bau cu argintul și cu bronzul. La proba pe echipe s-a confirmat monopolul german: echipa a trecut de Uniunea Sovietică, apoi de Italia, și a fost laureată cu aur. În anul următor a cucerit bronzul la individual la Campionatul Mondial de la Denver și a obținut un al doilea titlul mondial pe echipe. La Budapesta 1992 s-a clasat pe locul 13 la individual. La proba pe echipe Germania a cucerit medalia de argint după un
Zita Funkenhauser () [Corola-website/Science/336104_a_337433]
-
clasat pe locul 13 la individual. La proba pe echipe Germania a cucerit medalia de argint după un meci greu cu Italia. În anul următor s-a desfășurat Campionatul Mondial „acasă” în Essen. La proba individuală a cucerit medalia de bronz. La proba pe echipe, Germania a întâlnit în finala România, considerată ca favorită după ce a trecut categoric de Italia în semifinală. După un meci greu, care au durat peste două ore, Funkenhauser a reușit în ultimul releu tușa decisivă, adjudecându
Zita Funkenhauser () [Corola-website/Science/336104_a_337433]
-
releu tușa decisivă, adjudecându-se cel de-al treilea titlul mondial pe echipe. În paralel, sora sa Hedwig a cucerit argintul la proba de spadă pe echipe. În anul 1996 s-a retras din carieră sportivă, după o medalie de bronz la Campionatul Mondial din 1995, cea de-a 13-a medalie într-un mare campionat. În paralel cu cariera sportivă a studiat ea la Universitatea din Würzburg pentru a deveni medic dentist, absolvind în anul 1994. În prezent are un
Zita Funkenhauser () [Corola-website/Science/336104_a_337433]
-
de scrima la vârsta de 12 ani în școala secundară „Jean-de-Brebeuf” din Montréal, unde acest sport este o instituție. A fost format de antrenorul Jean-Marie Bănos. S-a alăturat lotului național a Canadei în 2009. A cucerit o medalie de bronz la individual și medalia de argint pe echipe la Jocurile Panamericane din 2011. În același sezon a devenit primul sabrer canadian să ajunge în sfeturi de finală la un Grand Prix. Cu toate acesta, nu a putut să se califice
Joseph Polossifakis () [Corola-website/Science/336229_a_337558]
-
a jucat pentru FC Red Bull Salzburg, unde a marcat 75 de goluri în 108 meciuri, dintre care 39 de goluri în 35 de meciuri în sezonul 2009-10. El este fiul lui Eva Janko, care a câștigat o medalie de bronz la aruncarea suliței la Jocurile Olimpice de Vară din 1968 din Mexic. Janko și-a început cariera la Admira Wacker din Mödling, Austria Inferioară. După ani de succes a venit la Red Bull Salzburg. El a fost unul dintre cei mai
Marc Janko () [Corola-website/Science/336242_a_337571]
-
A fost numit antrenorul naționalei de box a Iugoslaviei înaintea Jocurilor Olimpice din 1984. La Jocurile Olimpice, boxerii iugoslavi au obținut cele mai bune rezultate pe care le-a avut Iugoslavia vreodată: o medalie de aur, una de argint și două de bronz. După Jocurile Olimpice s-a mutat la Fažana în apropiere de Pula, stând departe de box și de public. În martie 2008, el a fost diagnosticat cu cancer pulmonar, și a murit patru luni mai târziu.
Mate Parlov () [Corola-website/Science/336258_a_337587]
-
(n. 30 ianuarie 1973, în București) este o handbalistă română și spaniolă, acum retrasă din activitate, care a jucat pentru echipele naționale ale României și Spaniei. Ciobanu, care a evoluat pe postul de portar, este medaliată cu bronz la Jocurile Olimpice din 2012, de la Londra. s-a născut la București, pe 30 ianuarie 1973, și a început să joace handbal la Clubul Sportiv Școlar 5 Rapid. De acolo, ea a trecut la echipa mare a Rapidului, cu care a
Mihaela Ciobanu () [Corola-website/Science/336340_a_337669]
-
Cristina Rodríguez, selecționerul Jorge Dueñas a convocat-o din nou pe Ciobanu. După revenirea în activitate, handbalista a participat la Campionatul Mondial din 2011 și la olimpiada de la Londra, din 2012. La ambele competiții echipa Spaniei a obținut medalia de bronz. În finala mică de la Jocurile Olimpice Mihaela Ciobanu a apărat patru lovituri de la 7 metri. În total, Ciobanu a jucat pentru echipa de senioare a Spaniei în 39 de meciuri. Mihaela Ciobanu este căsătorită cu Mario de las Heras, și el
Mihaela Ciobanu () [Corola-website/Science/336340_a_337669]
-
S-a apucat de acest sport la vârsta de șase ani, din cadrul clubului Amicale Tarbaise d'Escrime, sub îndrumarea lui René Geuna. În anul 1992 a devenit campion național al Franței la cadeți. În anul următor a cucerit medalia de bronz la Campionatul European pentru juniori din 1993 și s-a alăturat fratelui său la INSEP, instituția franceză pentru sportul de performanță. În 1994 a fost campionul Franței la juniori, trecând în finală de fratele său Gaël. În 1995 a devenit
Damien Touya () [Corola-website/Science/336348_a_337677]
-
European din 1996. În același an a participat la Jocurile Olimpice de la Atlanta. La proba individual a ajuns în semifinală, unde a pierdut la limită cu rusul Serghei Șarikov. A trecut de ungurul József Navarrete în „finala mică”, cucerind medalia de bronz. La proba pe echipe Franța a fost învinsă de Spania în turul întâi și s-a clasat pe locul 5. În sezonul următor el a câștigat medalia de bronz la individual la Campion Mondial din 1997 de la Cape Town. La proba
Damien Touya () [Corola-website/Science/336348_a_337677]
-
trecut de ungurul József Navarrete în „finala mică”, cucerind medalia de bronz. La proba pe echipe Franța a fost învinsă de Spania în turul întâi și s-a clasat pe locul 5. În sezonul următor el a câștigat medalia de bronz la individual la Campion Mondial din 1997 de la Cape Town. La proba pe echipe, împreună cu fratele său Gaël, Matthieu Gourdain și Jean-Philippe Daurelle, a obținut primul titlul mondial la sabie din istoria scrimei franceze, după ce Franța s-a impus în fața Rusiei
Damien Touya () [Corola-website/Science/336348_a_337677]
-
s-a rănit la genunchi în luna martie, din cadrul Grand Prix-ului de la Budapesta. Astfel, nu a putut să participe nici la Campionatul Asiatic, nici la Campionatul Mondial. S-a întors pe planșă un an mai târziu, cucerind o medalie de bronz la etapa de Cupa Mondială de la Vancouver. A câștigat argintul la Campionatul Asiatic, fiind învins în finală de conaționalul Park Kyoung-doo. S-a calificat la Jocurile Olimpice de vară din 2016 de la Rio de Janeiro cu echipa Coreei de Sud. În proba individuală
Park Sang-young () [Corola-website/Science/336361_a_337690]
-
Rebecca „Becca” Ward (n. 7 februarie 1990, Grand Junction, Colorado) este o fostă scrimeră americană specializată pe sabie, laureată cu bronz atât la individual, cât și pe echipe la Jocurile Olimpice de vară din 2008 de la Beijing. În anul 2006, la vârsta de 16 ani, a devenit singurul scrimer care a câștigat Campionatul Mondial la cadeți, la juniori și la seniori în
Rebecca Ward () [Corola-website/Science/336380_a_337709]
-
Oregon, pentru ca ea să se poată antrena la Oregon Fencing Alliance, sub conducerea lui Ed Korfanty și lui Jacek Huchwajda. A urmat cursurile de liceu prin corespondență. În sezonul 2004-2005 și-a obținut primele medalii în Cupa Mondială de seniori: bronzul la Challenge „Jean Coibion” din Welkenraedt și argintul la etapa de la Klagenfurt. În paralel a cucerit medalia de bronz individuală la Campionatul Mondial de cadeți, urmată de o medalia de aur pe echipe. În același an, la vârsta de 15
Rebecca Ward () [Corola-website/Science/336380_a_337709]
-
Huchwajda. A urmat cursurile de liceu prin corespondență. În sezonul 2004-2005 și-a obținut primele medalii în Cupa Mondială de seniori: bronzul la Challenge „Jean Coibion” din Welkenraedt și argintul la etapa de la Klagenfurt. În paralel a cucerit medalia de bronz individuală la Campionatul Mondial de cadeți, urmată de o medalia de aur pe echipe. În același an, la vârsta de 15 ani, s-a alăturat echipei naționale senioare a Statelor Unite pentru Campionatul Mondial de la Leipzig. La proba individuală a atins
Rebecca Ward () [Corola-website/Science/336380_a_337709]
-
la șapte turnee din opt la care a luat parte și a câștigat Campionatul Panamerican de la Montréal și Campionatul Mondial de cadeți de la Belek. Totuși, a fost eliminată de Olha Harlan în semifinală în Mondialul de juniori, mulțumindu-se cu bronzul. A pierdut și cu poloneza Aleksandra Socha în turul doi Campionatului Mondial de seniori de la Sankt Petersburg. La proba pe echipe Statele Unite, considerate marele favorite, au suferit o înfrângere surpriză în față Italiei în sferturile de finală, apoi au pierdut
Rebecca Ward () [Corola-website/Science/336380_a_337709]
-
la Jocurile Olimpice din 2008 de la Beijing, a fost învinsă în semifinală de Mariel Zagunis, care a cucerit al doilea titlul olimpic consecutiv în cele din urmă. În „finala mică” a trecut la limită de rusoaica Sofia Velikaia, cucerind medalia de bronz. La proba pe echipe Statele Unite au pierdut cu Ucraina în semifinală, apoi au depășit Franța în finala pentru medalia de bronz, aducându-i lui Ward o a două medalie olimpică. După Jocurile de la Beijing s-a retras din competițiile internaționale
Rebecca Ward () [Corola-website/Science/336380_a_337709]
-
consecutiv în cele din urmă. În „finala mică” a trecut la limită de rusoaica Sofia Velikaia, cucerind medalia de bronz. La proba pe echipe Statele Unite au pierdut cu Ucraina în semifinală, apoi au depășit Franța în finala pentru medalia de bronz, aducându-i lui Ward o a două medalie olimpică. După Jocurile de la Beijing s-a retras din competițiile internaționale pentru a se consacra studiilor de științele mediului la Universitatea Duke, unde a fost primul scrimer care a obținut o bursă
Rebecca Ward () [Corola-website/Science/336380_a_337709]
-
(n. 1 septembrie 1979, Trieste) este o fostă scrimeră italiană specializată pe floretă, triplă campioană mondială (în 2004, 2006 și 2009) și dublă campioană europeană (în 2001 și 2005). A fost laureată cu bronz atât la individual, cât și pe echipe din cadrul Jocurilor Olimpice din 2008 de la Beijing. S-a născut într-o familie de origine luxemburgheză. Bunicul său, Mario, și-a schimbat numele Niederkorn în „traducerea” italiană, Granbassi. Ea s-a apucat de scrimă
Margherita Granbassi () [Corola-website/Science/336376_a_337705]
-
acasă” la Torino, după ce a trecut succesiv de conaționale Giovanna Trillini și Valentina Vezzali. La Jocurile Olimpice din 2008 a atins semifinale, unde a pierdut cu Vezzali, scorul fiind 12-3. A trecut în finală mică de Trillini, adjudecându-se medalia de bronz. La proba pe echipe, Italia a fost învinsă la limită de Rusia în semifinală, dar a depășit Ungaria în meciul pentru medalia de bronz. La scurt timp după Jocurile de la Beijing a fost chemată de Michele Santoro la emisiunea AnnoZero
Margherita Granbassi () [Corola-website/Science/336376_a_337705]
-
cu Vezzali, scorul fiind 12-3. A trecut în finală mică de Trillini, adjudecându-se medalia de bronz. La proba pe echipe, Italia a fost învinsă la limită de Rusia în semifinală, dar a depășit Ungaria în meciul pentru medalia de bronz. La scurt timp după Jocurile de la Beijing a fost chemată de Michele Santoro la emisiunea AnnoZero pe Rai 2, pentru a o înlocui pe Beatrice Borromeo. După această experiență, s-a întors pe planșă. La Campionatul Mondial din 2009 a
Margherita Granbassi () [Corola-website/Science/336376_a_337705]
-
este un muzeu în aer liber, situat în Parcul Central „Anton Scudier”, unde sunt expuse 24 de busturi de bronz: de la Carol Robert de Anjou, care și-a stabilit capitala la Timișoara, la comandanți de oști, primari care au contribuit la dezvoltarea orașului, precum și medici, ingineri, scriitori, muzicieni și artiști plastici. Inițiativa creerii a început cu o dezbatere publică la
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]
-
Thomas Robert „Tom” Daley (n. 21 mai 1994, Plymouth, Anglia) este un săritor în apă britanic, laureat cu bronz la Londra 2012 și la Rio de Janeiro 2016, dublu campion mondial în 2009 și în 2015. S-a apucat de sărituri în apă la vârsta de șapte ani la clubul său local. Trei ani mai târziu a câștigat campionatul
Tom Daley () [Corola-website/Science/336593_a_337922]
-
la Campionatele Europene din Varese (Italia) respectiv Sevilla (Spania). În urma rezultatelor, cei patru au fost recompensați cu Medalia „Meritul Sportiv” — clasa I. În 2014, echipajul de patru rame format din Cozmiuc, Gontaru, Aicoboae și Adrian Damii a cucerit medalia de bronz la Campionatele Mondiale U23 desfășurate în Varese (Italia). Același echipaj a obținut locul 3 la Cupă Mondială din 2015, desfășurată la Lucerna (Elveția). Echipajul masculin de patru rame fără cârmaci — Constantin Adam, Vlad Dragoș Aicoboae, Toader Andrei Gontaru și — s-
Marius Vasile Cozmiuc () [Corola-website/Science/336605_a_337934]