13,186 matches
-
ce-i datora, pentru că nu făcuse ea bine când îl convinsese să-i dea binecuvântarea lui Iacob? Vorbea neîncetat despre ingratitudinea lui Isaac și despre cum suferise ea alături de el. Dar pentru mine nu era limpede ce anume făcuse exact bunicul meu. Mi se păruse blând și inofensiv atunci când venise în acele zile fierbinți, să se bucure de vântul răcoros care adia sub terebinți. Mă bucuram că Isaac nu avea nevoie să fie îngrijit de Rebeca. Era bine îngrijit de Debora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
avut buză de iepure, ar fi fost aruncată la naștere. Când venea la Mamre, Esau trecea mai întâi pe la mama lui și vedea ce trebuințe avea ea. Era politicos și drăgăstos chiar, dar se grăbea apoi să-l întâlnească pe Bunicul și-l însoțea înapoi la Arba, unde cei doi se bucurau în liniște și savurau vinul de seară. Stăteau până târziu în noapte, povestind și râzând, serviți de Debora cea cu văl. Am auzit toate astea de la celelalte care purtau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
înșiși și pentru fiii lor. Iacob a început din nou să viseze, de data asta la un oraș cu ziduri de apărare și la o vale dulce între doi munți. În visele lui, noi eram deja în Salem, acolo unde bunicul lui turnase vin peste o grămăjoară de pietre și le transformase într-un altar sfânt. Fraților mei le plăcea acest vis. Ei se duceau cu treburi la oraș și se întorceau la corturi cu o mulțime de povești despre piață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cuvenea mie și ai crescut în ochii regelui datorită priceperii mele. Acum văd că mi-ai stricat viața încă de la naștere! Mi-ai măcelărit tatăl când era în plină tinerețe. Tu și frații tăi barbari l-ați omorât și pe bunicul, care, deși canaanit, s-a purtat onorabil. Ai rupt inima bunicii. Ai trădat-o pe sora ta, ai lăsat-o văduvă pe mama și din mine ai făcut un orfan și un proscris. Când eram copil, servitorul bunicii mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sunt cauza nefericirilor lui. - Asta e o prostie, a zis Iosif, cu acea supremă siguranță de sine care trezea invidia fraților noștri. Bărbații egipteni își cinstesc mamele ca nici unii alții pe lume. - Tu nu știi, am spus. El îi spunea bunicii lui Ma. Eu n-am fost mai mult decât o doică care l-a alăptat. - Nu, Dina, a zis Iosif. Suferă prea mult ca să fie așa. Te va asculta, iar tu trebuie să te duci să-i spui. Mă uitam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ațintiți în întuneric și am lăsat trecutul să mă cuprindă la întâmplare. Mi-am amintit bunătatea lui Ruben și frumusețea lui Iuda. Mi-am amintit vocea lui Dan atunci când cânta și felul în care Gad și Asher îl imitau pe bunicul nostru până când mă prăbușeam de râs. Mi-am amintit cum plângeau Issa și Tali când Levi și Simon își băteau joc de ei și le ziceau că mama lor i-ar putea înlocui unul cu altul. Mi-am amintit cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de parcă nu tocmai mă sărutase. „Aici sunt”, am zis. „Lasă-mă să binecuvântez băieții. Vreau să-i văd și eu acum”. Fiii meu tremurau lângă mine. Cortul puțea de la boală și răcnetele lui îi speriaseră, dar le-am spus că bunicul lor vrea să-i binecuvânteze și i-am împins înspre el, câte unul de fiecare parte. Și-a pus mâna dreaptă pe Efraim și mâna stângă pe Menashe și i-a binecuvântat în numele lui Avraam și Isaac și apoi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
spus adio în inima mea lui Ruben. Nepoata mea s-a așezat lângă mine, a scos fusul din șorț și s-a pus pe lucrat în timp ce depăna povestea familiei. - Cel mai mare a fost Ruben, fiul Leei, prima nevastă a bunicului. Scandalul a izbucnit când Ruben a fost găsit culcându-se cu Bilha, cea mai tânără dintre soțiile lui Iacob. Iacob nu l-a iertat niciodată pe primul lui născut, nici chiar după moartea Bilhei, chiar dacă Ruben i-a dat nepoți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a ieșit câștigătoare școala trei, cu una sută șapte puncte, și atunci Vasököl m-a bătut ușor pe umăr, și mi-a spus să nu mă necăjesc, pentru că în viață trebuie să știi să pierzi. Cadoul De câte ori îl vedeam pe bunicul meu, avea pieptul plin de decorații, avea atât de multe, că nu-i mai încăpeau pe haină, și în afară de cele pe care le purta, mai avea acasă, în vitrina în care-și păstra și trofeele câștigate la trageri, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
atât de multe, că nu-i mai încăpeau pe haină, și în afară de cele pe care le purta, mai avea acasă, în vitrina în care-și păstra și trofeele câștigate la trageri, cel puțin de două ori pe-atâtea, iar când bunicul se apleca să mă pupe, decorațiile se ciocneau între ele, zăngănind. Nu-mi plăcea când mă pupa, fiindcă avea fața unsuroasă de la cremele pe care și le prepara singur, iar când mă atingea, mă mânjea și pe mine, zile întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și le prepara singur, iar când mă atingea, mă mânjea și pe mine, zile întregi după aceea aveam în nări mirosul ăla nesuferit de lavandă, nu ne întâlneam prea des, iar de când tata fusese dus la Canal, aproape deloc, pentru că bunicul și bunica n-o prea aveau la inimă pe mama, spuneau despre ea că-i o curvă anormală care nu poate să priceapă cât de minunată e lumea în care trăim, că ea l-ar fi instigat pe tata și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
sticlă, fără s-o salute, iar dacă eram și eu cu ea, eram tratat la fel, cu toate astea, eu îi vizitam de două ori pe an, de ziua mea de naștere și de ziua mea onomastică. În acele împrejurări, bunicul venea să mă ia cu mașina, mă aștepta în fața casei în mașina lui neagră și lucioasă, iar când vedea că vin, cobora întotdeauna din mașină să-mi deschidă portiera, însă nu mă saluta și nici nu mă pupa, îmi spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
destinație și coboram din mașină, îmi spunea cât de mult se bucură c-am venit, și de pupat mă pupa tot atunci, de parcă drumul până acolo nici n-ar fi existat și ne-am fi întâlnit numai atunci, în fața porții. Bunicul îmi trimitea invitația cu cel puțin o lună înainte, o scria de mână, avea un scris cu multe înflorituri, textul era mereu același, că mă așteaptă cu drag ca să petrecem o după-masă plăcută cu ocazia onomasticii noastre comune, și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
multe înflorituri, textul era mereu același, că mă așteaptă cu drag ca să petrecem o după-masă plăcută cu ocazia onomasticii noastre comune, și eu, și tata aveam același nume, dar eu nu aveam voie să-i spun pe numele mic, nici bunicule n-aveam voie, tovarășe secretar, așa trebuia să-i zic, toată lumea îi zicea așa, în afară de bunica, deși era la pensie și, după părerea mea, nu mai putea fi și secretar. Ultima oară, invitația sosise cu doar două zile înainte de ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și atunci mama a zâmbit trist, și-a scuturat capul ca atunci când o rugam ceva care nu-i convenea, și mi-a spus că sigur că mă lasă, ca de obicei, dar cu o condiție, și că e frumos din partea bunicului că-și aduce aminte de mine măcar de două ori pe an, apoi m-a întrebat dacă mai știu care-i condiția, eu am dat din cap că știu, adăugând imediat, nu am voie să primesc cadoul oferit, adică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
măcar, de netezitul părului cu mâna udă, apoi m-a mai măsurat o dată din cap până-n picioare, mi-a potrivit cravata, m-a pupat și iată-mă gata de plecare. Ajuns în fața blocului, am dat cu ochii de mașina neagră, bunicul nu întârzia niciodată, mereu îmi spunea și mie că punctualitatea înainte de toate, de cum m-a văzut, mi-a zâmbit, însă n-a mai coborât, și-a întins doar mâna, deblocând portiera din spate, pe care am deschis-o singur, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe care am deschis-o singur, iar când m-am așezat în mașină, m-a întâmpinat cu un servus, asta m-a mirat oarecum, altădată nu obișnuia să facă asta, dar i-am răspuns prompt cu săru’ mâna tovarășe secretar, bunicul a dat din cap și a pornit mașina, ne aproapiam de strada Hosszú, când a început să vorbească, spunându-mi cât de mult am crescut de când mă văzuse ultima oară și că, încetul cu încetul, am să devin un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
abia când am ajuns la Biserica Mică, mi-am dat seama c-ar fi trebuit să spun, în schimb, tovarășul prim tot tânăr a rămas, dar era prea târziu, așa c-am preferat să tac, în oglinda retrovizoare vedeam gura bunicului, deasupra buzei avea o mică zgaibă, s-o fi tăiat la bărbierit și pesemne că-l durea, pentru că o atingea, din când în când, cu limba, tot drumul am stat cu ochii ațintiți la gura lui, fiindcă vroiam să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o fi tăiat la bărbierit și pesemne că-l durea, pentru că o atingea, din când în când, cu limba, tot drumul am stat cu ochii ațintiți la gura lui, fiindcă vroiam să știu dinainte când o să spună iarăși ceva, dar bunicul a rămas multă vreme tăcut, la un moment dat am văzut că zâmbește, și atunci am observat că are gura întocmai ca a tatei, era să-i și spun asta, dar mi-am adus aminte la țanc că era interzis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ca a tatei, era să-i și spun asta, dar mi-am adus aminte la țanc că era interzis să i se pomenească de tata, așa că mi-am dus repede mâna la gură, de parcă atunci m-ar fi apucat căscatul, bunicul a început să vorbească din nou, spunându-mi că vede el bine cât sunt de stingher, se pare că acum, că am mai crescut, nu prea-mi convine să-i mai zic dumneavoastră, dar să nu mă necăjesc, în curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mă necăjesc, în curând o să fim pertu și-o să bem bruderșaft. Na, asta m-a mirat și mai mult, iar când m-a întrebat dacă sunt de acord, atunci i-am spus că da, foarte de acord, tovarășe secretar, dar bunicul n-a mai zis nimic, s-a strâmbat numai, clătinând din cap. Între timp, traversasem Piața Centrală, cotisem pe Bulevardul Eroilor, și ajunsesem pe strada lăturalnică unde locuiau bunicii mei. Am oprit în fața casei, am coborât, bunicul a încuiat mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
i-am spus că da, foarte de acord, tovarășe secretar, dar bunicul n-a mai zis nimic, s-a strâmbat numai, clătinând din cap. Între timp, traversasem Piața Centrală, cotisem pe Bulevardul Eroilor, și ajunsesem pe strada lăturalnică unde locuiau bunicii mei. Am oprit în fața casei, am coborât, bunicul a încuiat mașina, apoi a dat mâna cu mine, dar nu mi-a mai spus cât de mult se bucură c-am venit, s-a aplecat doar și m-a pupat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
tovarășe secretar, dar bunicul n-a mai zis nimic, s-a strâmbat numai, clătinând din cap. Între timp, traversasem Piața Centrală, cotisem pe Bulevardul Eroilor, și ajunsesem pe strada lăturalnică unde locuiau bunicii mei. Am oprit în fața casei, am coborât, bunicul a încuiat mașina, apoi a dat mâna cu mine, dar nu mi-a mai spus cât de mult se bucură c-am venit, s-a aplecat doar și m-a pupat pe obraji, mânjindu-mă iarăși cu cremă, când s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
albe, dezmembrate, unele erau năpădite de rotunjoară, pe astea mereu trebuia să le ocolim, îndreptându-ne spre intrare, în spate, în grădină, a mișcat ceva, întorcând capul, am văzut cu coada ochiului doar o umbră pasageră, s-a uitat și bunicul, probabil că a văzut-o și el, pentru că l-am auzit bombănind, curvele astea de mâțe, care se cacă-n iarbă. Am intrat în bucătărie, bunicul mi-a dat un scaun, spunându-mi să stau jos, o să aducă imediat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
capul, am văzut cu coada ochiului doar o umbră pasageră, s-a uitat și bunicul, probabil că a văzut-o și el, pentru că l-am auzit bombănind, curvele astea de mâțe, care se cacă-n iarbă. Am intrat în bucătărie, bunicul mi-a dat un scaun, spunându-mi să stau jos, o să aducă imediat și niște prăjituri, și c-ar fi bine să lămurim acum și treaba aia cu pertu-ul, apoi s-a dus în cămară și a adus de-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]