8,186 matches
-
caselor din străzile rezidențiale. 2 Numeroasele mele boli din copilărie ne-au apropiat și mai mult pe mama și pe mine. Când eram mic, manifestam o Înclinație deosebită pentru matematică, pe care mi-am pierdut-o total În tinerețea mea, ciudat de lipsită de orice talent. Acest dar juca un rol oribil În lupta cu febra de amigdalită sau scarlatină, când simțeam sfere imense și numere uriașe umflându-se necontenit În creierul care mă durea. Un profesor nechibzuit Îmi explicase logaritmii
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
neobișnuită stare de euforie, simțindu-mă ușor și odihnit. Știam că mama plecase să-mi cumpere cadoul zilnic care Îmi făcea convalescențele atât de plăcute. Nu puteam ghici În ce va consta de data asta, dar prin cristalul stării mele ciudat de transparente vedeam foarte vie imaginea ei străbătând strada Morskaia spre bulevardul Nevski. Zăream sania ușoară trasă de un armăsar murg. Auzeam fornăitul, clămpănitul ritmic al testiculelor lui și bufnitura produsă de bucățile de zăpadă Înghețată când se loveau de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În timp ce Întinde mâna dreaptă spre cartea următoare. Pe inelar sclipesc două verighete - a ei și a tatei, care, fiindu-i prea largă, este legată de a ei cu o ață neagră. Ori de câte ori văd morții În vis, Îmi apar tăcuți, mâhniți, ciudat de deprimați, cu totul altfel decât erau În viață. Îi simt, fără să mă mir, În locuri pe care nu le-au vizitat niciodată În timpul existenței lor pământene, În casa vreunui prieten de-al meu pe care nu l-au
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
balului, costume de florărese, la două sute douăzeci de franci bucata. Prețul lor reprezenta, conform volubilului reporter de la Illustration, șase sute patruzeci și trei de zile „de nourriture, de loyer et d’entretien du père Crépin“ (mâncare, chirie și Încălțăminte), ceea ce pare ciudat. După ce costumele au fost gata, Madame de Korff le-a găsit „trop décolletés“ și le-a refuzat. Croitoreasa și-a trimis le huissier (portărelul) după care s-a stârnit un mare scandal și buna mea străbunică (era frumoasă, pătimașă și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
-se pe părinți să identifice stafia, În ideea că o referire concretă ar fi putut introduce prezența Răului În acea expresie vagă și fermecătoare care desemna o plimbare pitorească Într-un loc Îndrăgit, la țară. Mi se pare și acum ciudat că până și tata, care deținea atât de multe informații despre Decembriști și nutrea pentru ei mult mai multă simpatie decât rudele lui, nu l-a menționat niciodată, din câte mi-aduc aminte, pe Kondratii RÎleev În timpul hoinărelilor și plimbărilor
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
zicem - Îngroparea unei vrăjitoare cu ochii ieșiți din orbite, până la bărbie, În nisipul fierbinte al unui deșert, după cum era ilustrația de pe frontispiciul unei cărți a lui Mayne Reid. 4 Se pare că unchiul Ruka a dus o viață trândavă și ciudat de haotică. Cariera lui diplomatică a fost cât se poate de vagă. Se mândrea totuși că era expert În decodificarea mesajelor cifrate În oricare dintre cele cinci limbi pe care le știa. Într-o zi l-am supus unui test
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
tous deux, en se mangeant des yeux...“ „Elle est morte en fevrier, pauvre Colinette!...“ „Le soleil rayonnait encore, j’ai voulu revoir les grands bois...“ și multe altele). Compunea și el muzică duioasă, sentimentală și versuri franțuzești care În mod ciudat puteau fi scandate ca niște iambi englezești sau rusești, fiind marcate de un dispreț princiar față de plăcerea e-urilor mute. Se pricepea grozav la pocher. Întrucât se bâlbâia și pronunța cu dificultate labialele, a schimbat numele vizitiului lui din Piotr
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
imediat ni s-a alăturat Într-un galop vesel. Toți trei am urmat o cărare foarte ușoară și după ce am Înotat prin troiene mai mari, am ajuns la drumul ce ducea În sat. Între timp soarele apusese. Întunericul se lăsă ciudat de repede. Fratele meu declară că Îi e frig și a obosit, dar eu l-am mânat mai departe și În cele din urmă l-am convins să călărească câinele (singurul membru al formației care Încă se mai distra). Am
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Își lua din nou zborul. Dar cea mai constantă sursă de Încântare din timpul acelor lecturi era modelul de arlechin al geamurilor colorate inserate Într-un cadru văruit de ambele părți ale verandei. Privită prin aceste sticle magice, grădina părea ciudat de Încremenită și izolată. Dacă priveai prin sticla albastră, nisipul devenea cenușă, iar pe cerul tropical Înotau copaci ca de cerneală. Galbenul crea o lume de chihlimbar În infuzia de ceai foarte tare a razelor de soare. Roșul făcea frunzișul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Dar Parlamentul dumneavoastră, domnule, cum se mai descurcă?“ izbucnea ea deodată vioaie din capătul de masă unde ședea, provocându-l pe tata, care, după o zi de hărțuială, nu era prea dornic să comenteze probleme de stat cu o persoană ciudat de ireală, care n-avea habar de ele și nici n-o interesau. Crezând că se vorbea despre muzică, bolborosea: „Dar și tăcerea poate fi frumoasă“. „Vai, dar Într-o seară, Într-o vale pustie din Alpi, am auzit efectiv
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Încărcat de acea stranie semnificație atașată uneori În vis unui deget apăsat pe niște buze mute și apoi arătând spre ceva ce visătorul nu apucă să deslușească Înainte de a se trezi speriat. Dar deși am uitat curând acea noapte lugubră, ciudat, dar tocmai acea noapte, acea imagine multiplă - tremurul, lebădoiul, umflătura - mi-a apărut prima În minte, doi ani mai târziu, când am aflat că Mademoiselle murise. Toată viața se simțise nefericită; nefericirea era elementul ei nativ; fluctuațiile ei, diversele ei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
America a manifestat un interes și mai morbid decât alte țări față de activitățile mele de gladiator Înarmat cu plasă - poate pentru că aveam patruzeci de ani când m-am stabilit aici și cu cât e individul mai bătrân, cu atât mai ciudat arată cu o plasă pentru fluturi În mână. Niște fermieri foarte severi mi-au atras atenția asupra indicatorului PESCUITUL INTERZIS; dinspre niște mașini care au trecut pe lângă mine pe șosea s-au revărsat hohote de râs și vorbe batjocoritoare; niște
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
dată un reprezentant al unei alte clase sau categorii, pentru a ne expune tuturor curentelor care bântuiau În Imperiul Rus. Mă Îndoiesc că a fost din partea lui un plan pe de-a-ntregul premeditat, dar privind acum Înapoi descopăr un tipar ciudat de clar și imaginile acelor preceptori apar pe ecranul luminos al memoriei ca tot atâtea proiecții ale unei lanterne magice. Figura de neuitat a admirabilului Învățător din sat, care În vara anului 1905 ne-a Învățat ortografia rusă venind doar
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și admiterea la universitatea din St. Petersburg, se Întreținuse singur ornamentând pietre - care se găseau din abundență pe țărm - cu peisaje marine strălucitoare pe care le vindea ca presse-papiers. Avea o față roz, ovală, gene scurte, niște ochi ce păreau ciudat de despuiați În spatele unui pince-nez fără rame și un cap ras albăstrui. Am descoperit imediat trei lucruri despre el: era un profesor excelent; era lipsit de orice simț al umorului și, spre deosebire de toți preceptorii anteriori, era o persoană care avea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a fost Încununată de succes. Prietenii ai căror fii voia să-i asocieze cu ai lui nu acceptau Întotdeauna, iar dintre băieții pe care-i recrutase, mulți s-au dovedit a nu fi la Înălțime. Mi-am format o imagine ciudat de neplăcută despre el, urmărindu-și cu Încăpățânare scopul, cercetând școlile, cu ochii lui triști și stranii, atât de familiari mie din fotografii, căutând băieții cei mai chipeși printre cei mai buni școlari. Se spune chiar că ar fi plătit
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ocupau orele Însorite, dar oricâte exerciții fizice aș fi practicat, nu scăpam de neliniștea care mă propulsa În fiecare seară În confuze călătorii de descoperiri. După ce călăream aproape toată după-amiaza, plimbarea cu bicicleta În amurgul colorat Îmi dădea o senzație ciudat de subtilă, aproape imaterială. Întorsesem cu susul În jos și coborâsem sub nivelul șeii ghidonul bicicletei mele Enfield, transformând-o Într-o versiune proprie a unui model de curse. Rulam pe cărările parcului, pe urmele lăsate În ziua precedentă de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sau de două ori, am deslușit, exact Înainte de a o pierde din vedere (la șaisprezece ani s-a măritat cu un fierar dintr-un sat Îndepărtat) o licărire de blândă ironie În ochii ei căprui, distanțați unul de celălalt. Este ciudat, dar ea a fost prima care a avut o mare putere asupra mea, prin simplul gest de a nu Îngădui zâmbetului ei să dispară, de a-mi tulbura somnul ca o flacără ce mă ardea, zgâlțâindu-mă apoi ca să mă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În unul dintre cele două cinematografe (Pariziana și Piccadilly) de pe bulevardul Nevski. Arta progresa. Valurile mării erau vopsite Într-un albastru bolnăvicios și În timp ce năvăleau, lovindu-se Înspumate de o stâncă neagră din amintirile mele (Rocher de la Vierge, Biarritz - ce ciudat este - mă gândeam - că revăd plaja copilăriei mele cosmopolite), o mașinărie specială imita zgomotul valurilor, producând un fel de clipoceală care nu prea reușea să se sincronizeze cu scena respectivă, acompaniind trei, patru secunde secvența următoare - o Înmormântare animată, de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ridicole pe care le-am uitat) și a căror lipsă ar fi ieșit la iveală treptat, dacă n-ar fi fost semnalată, cu râvnă vindicativă, de o slujnică anemică ai cărei nuri palizi fuseseră de asemenea cuceriți de el. Destul de ciudat, ne convinsese să transferăm pietrele prețioase ale mamei din flaconul de talc (pe care-l descoperise imediat) Într-o groapă săpată În grădină sub un stejar mlădios - și acolo au rămas și după plecarea lui. Apoi, Într-o zi de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
stejar mlădios - și acolo au rămas și după plecarea lui. Apoi, Într-o zi de primăvară a anului 1918, când puful roz al florilor de migdali Însuflețea versanții mohorâți ai munților, bolșevicii au dispărut, fiind Înlocuiți de o armată germană ciudat de tăcută. Rușii patrioți erau sfâșiați Între senzația de ușurare animalică de a fi scăpat de călăii băștinași și necesitatea de a recunoaște că Își datorează izbăvirea unor invadatori străini - și pe deasupra germani. Aceștia pierdeau Însă războiul În vest și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
un bizar cavaler, Înveșmântat Într-un costum cerchez, cu fața transpirată, Încordată, vopsită Într-un galben straniu. Își tot smucea furios calul care, fără să-l bage În seamă, o pornise În jos pe o cărare abruptă, cu un pas ciudat de hotărât, ca o persoană care părăsește jignit o petrecere. Mai văzusem cai fugind dintr-un loc, dar nu mai văzusem niciodată unul ștergând-o la pas și mirarea mea a crescut În mod plăcut când am recunoscut În nefericitul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
lui, le considera niște simple fantezii. Istoria Rusiei (puteam de pildă, să afirm) poate fi judecată din două puncte de vedere (ambele Îl iritau pe Nesbit, dintr-un motiv oarecare, În egală măsură): primul, prin prisma evoluției poliției (o forță ciudat de impersonală și detașată, funcționând uneori Într-un fel de vid, uneori neputincioasă, iar alteori depășind Guvernul În persecuții brutale); și al doilea, prin prisma dezvoltării unei minunate culturi. Sub țari (aș fi putut continua), În ciuda stupidității și ferocității fundamentale
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ia doktor, vot banan (Doamnă, sunt medic, poftiți o banană). Cea mai bună slujbă a fost să compun pentru un cotidian al emigranților, berlinezul Rul, primele careuri rusești de cuvinte Încrucișate, pe care le-am botezat krestoslovițî. Mi se pare ciudat să-mi amintesc acea existență fantastică. Foarte Îndrăgită de cei care fac publicitate autorilor pe coperțile cărților sunt listele cu meseriile mai mult sau mai puțin grosiere pe care le-a practicat un tânăr autor (scriind despre Viață și Idei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
lui Stalin, În acest caz) bun și atrăgător pentru simplul motiv că armata lui câștigase un război. Cu toate acestea, la Începutul anilor treizeci, prăpastia naționalistă era doar vag percepută și mistagogii trăiau Încă emoția unei poziții suspendate, instabile. Erau ciudat de conservatori În atitudinea lor față de literatură; pentru ei, pe primul loc era mântuirea sufletului, apoi urma tămâierea reciprocă și pe ultimul loc era arta. Privirea retrospectivă de azi consemnează surprinzătorul fapt că acești beletriști liberi din străinătate maimuțăreau gândirea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
amintit de fapt manevra simplă și răsuflată pe care a folosit-o un polițist francez - și fără Îndoială Încă o folosește - când ducând la Închisoare un muncitor cu nasul roșu, vreun scandalagiu de duminică, l-a transformat Într-un satelit ciudat de docil și chiar foarte vioi, Înfigând un fel de cârlig de undiță În carnea neîngrijită dar sensibilă și receptivă a omului. Tu și cu mine ne-am străduit să răspundem cu o tandrețe vigilentă tandreții Încrezătoare a copilului nostru
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]